Premium
Sectorul 5 e un caz de manual pentru lupta ideologica stanga-dreapta si pentru erorile populiste pe care le fac indeobste conservatorii sau liberalii “moi”.
Sectorul 5 a fost castigat ab urbe condita – sau pe acolo – in logica ofertei electorale sociale, din a carei capcana nimeni nu a avut curaj sa iasa. Stanga a promis “sudului” – cu probleme reale, de altfel – ajutoare si alocatii pentru saraci. Dreapta, fricoasa, ipocrita, nu a avut curajul sa infrunte o astfel de politica si sa propuna alternative, gandindu-se ca numai in “sud” se voteaza masiv – in timp ce “aia din nordul sectorului nu vin la vot si sunt rupti de politica”.
In mod evident, asta e o tampenie. Categoria activa din sectorul 5, oamenii care au platit sau platesc taxe si impozite, cetatenii orientati spre politici de dezvoltare locala reprezinta, categoric, majoritatea dinamica a sectorului. Iar demobilizarea acestei categorii nu e in niciun caz structurala – oamenii sunt foarte interesati de destinul lor comunitar – ci limpede responsiva la lasitatea cu care dreapta a tratat constant tema sociala. Publicul rational se va mobiliza intotdeauna – chiar in proportii nebanuite – daca problemele politice vor fi abordate transant si onest.
Sectorul 5 are – speculativ, cel putin, pentru ca bugetul sau nu a fost publicat, in ciuda unei decizii judecatoresti in acest sens – circa 190 milioane de euro anual in vistierie. Din aceasta suma, o parte importanta pleaca catre ajutoare sociale (nota bene: intr-un mod care face obiectul unei cercetari DNA): rezultatul e o stagnare permanenta. In sud, cu banii din ajutoare nu faci decat sa perpetuezi problema – iar in alte zone nu ai buget de dezvoltare. Aceasta reprezinta o politica stangista de subzistenta si stagnare.
O dreapta curajoasa si realista are datoria sa spuna raspicat ca va elimina coruptia din sistemul de ajutoare sociale si ca va taia toate formele nejustificate si ilegale de sprijin din partea statului. Toate marile probleme ale sudului – ale zonei Ferentari, de pilda – sunt reale, consistente, insa nu se vor rezolva niciodata prin subzistenta, ci prin dezvoltare. Iar dezvoltarea se face construind, nu risipind.
Ce inseamna dezvoltare pentru Ferentari? E simplu: un buget Ferentari de cateva zeci de milioane de euro obtinuti – pentru proiecte, nu subzistenta – din zona ONG, UE si a guvernelor active in zona finantarii pentru dezvoltare durabila (Statele Unite ale Americii, de exemplu). E acest lucru posibil, fezabil, rezonabil? Da, pentru ca zona Ferentari reprezinta o provocare si o zona de interes pentru mediul academic si politic din intreg spatiul european. Da, cu conditia sa pui in slujba acestei proiect cei mai buni specialisti civici – oferindu-le suportul institutional integral al Primariei. Da, cu conditia sa valorifici interesul deschis pe care il arata zonei si temei multe din ambasadele occidentale la Bucuresti.
In acest mod, cu aceasta strategie, rezolvi doua dintre cele mai mari problemele ale sectorului: cresti sudul social multiplicand asistenta intemeiata cu proiecte de infrastructura, educatie, interventie care ii vor schimba progresiv fata. Si, concomitent, lasi nordul sa se dezvolte din bugetul clasic, debalansat de o parte din povara ajutorului fraudulos si nerodnic.
Aceasta este strategia onesta de dezvoltare pentru sectorul 5. Singura corecta. Este – timpul o va dovedi – si una eficienta electoral, pentru ca romanii sunt votanti de buna credinta atata timp cat primesc, totusi, o oferta rationala de guvernare centrala sau locala. Nu exista aici niciun clivaj sau conflict intre cetatenii din Cotroceni si cei din Ferentari: si cei din Ferentari vor alege, cu conditia sa le explici articulat si credibil, dezvoltarea in locul subzistentei interte.
Punem pariu?
