Premium
Ziarul Financiar:
(...) Dacă finanţele publice se deteriorează (pe primele două luni din an încasările la buget sunt cu 6% sub cele de anul trecut), agenţiile de rating, la care se uită toată lumea, de abia aşteaptă să pună România sub supraveghere. De aici până la retrogradarea din categoria investment grade în junk e o chestiune care ţine de interpretarea subiectivă a datelor macro.
În cazul în care situaţia finanţelor publice se deteriorează, creşterea dobânzilor la lei şi euro pentru finanţarea datoriei şi a deficitului bugetar este o certitudine. Investitorii în titluri de stat româneşti cer o dobândă mai mare, privind lucrurile în dinamică. Deja se întâmplă acest lucru. Şi atenţie, băncile din România au cea mai mare expunere din Europa pe titluri de stat, ceea ce arată că nu prea mai au loc de noi achiziţii.
Pentru acoperirea golului bugetar peste 3% din PIB, cu un PIB mai mic decât estimările, guvernul Dragnea/Grindeanu nu are prea multă marjă de manevră: vânzarea unor pachete de acţiuni la companiile de stat, la “fire sale”, tăierea cheltuielilor de investiţii şi trimiterea a ce rămâne pe bugetele următoare, noi taxe – euroacciza, taxa pe stâlp sau o altă taxa de acest gen care să fie plătită de companii pot reveni în actualitate, o taxa bancară (şi Austria are!) şi chiar naţionalizarea pilonului 2 de pensie, respectiv cei 5,1% din salariu care merg în pensia private administrate de firmele private.În Polonia, confruntându-se cu aceleaşi probleme, autorităţiele au naţionalizat pensile private care erau plătite din salariu. Deci există precedent. Oricum, în România, contribuţia la pensia private pe pilonul 2 trebuia să fie acum de 6%, nu de 5,1%, deci se poate spune că deja 0,9% a fost naţionalizat.
În fiecare an aproape 5 mld. de lei merg din salarii către pensiile administrate privat. Aceşti bani ar merge către acoperirea deficitului de pensii, ceea ce ar reduce sumele transferate din bugetul de stat. 1% din PIB înseamnă 7 mld. de lei. Cu 5 mld. de lei s-ar acoperi 0,7% din PIB.
Ca o coincidenţă, FMI a spus că deficitul bugetar va fi în acest an de 3,7% din PIB, pe proiecţia lor, deci în acest moment lipseşte 0,7%.
Guvernele anterioare, inclusiv Cioloş, nu au aprobat mărirea contribuţiei pe acelaşi motiv, de lipsa banilor la buget, via bugetul de pensii, al cărui deficit este acoperit în fiecare an din bugetul de stat.
Din păcate, beţia puterii şi starea de negare a unor cifre macro în dinamică de care sunt cuprinşi cei de la PSD-ALDE, alături de premierul Sorin Grindeanu, nu îi determină să facă corecţii mai din timp astfel încât România să nu ajungă din nou în categoria junk.
Confruntându-se între timp cu dosarul Manole, nici BNR şi nici guvernatorul Isărescu nu sunt atât de critici public în privinţa situaţiei macro, în privinţa politicii salariale a guvernului, în privinţa politicii finanţelor publice, aşa cum au fost cu legea dării în plată sau legea conversiei creditelor în franci elveţieni la cursul istoric.
Romania Libera:
Potrivit tradiţiei, ursul iese din hibernare la data de 2 februarie. Văd însă că la Cotroceni încă nu s-a deşteptat nimeni. După trei luni de când Satana de Teleorman s-a cocoţat peste ţară, domnul preşedinte Iohannis pare incapabil să iasă din bârlog şi să ne scoată din iarna pesedistă.
Da, ştiu, a avut o ieşire spectaculoasă la sfârşitul lunii ianuarie, când a coborât în stradă şi s-a dus peste guvernul lui Dragnea. Dar de atunci, tăcere. La Cotroceni domneşte obişnuita amorţeală bleagă, în timp ce PSD ocupă toată ţara.
Să vă amintesc câteva situaţii dramatice, unde intervenţia şefului statului, preşedinte al CSAT, era necesară:
- Guvernul PSD a început să blocheze toate achiziţiile de tehnică militară, inclusiv a celor două corvete care urmau să fie construite la un şantier din România, la Galaţi. Care este miza PSD? Deşi, pe hârtie, acordă 2% din PIB ministerului Apărării, în realitate banii nu vor fi folosiţi, pentru a putea menţine deficitul sub 3%. Mai clar: PSD va face economii la necesarele achiziţii de tehnică militară, în loc să oprească valul de pomeni aruncate asupra bugetarilor şi a asistaţilor sociali. Preşedintele CSAT era dator să avertizeze asupra faptului că armata rămâne prost înzestrată, iar România nu-şi îndeplineşte angajamentul de a cheltui 2% din PIB pentru Apărare.
- Transformarea comisiei parlamentare de control a SRI în avocatul clanului Ghiţă-Cozma din Prahova. Acesta este un atentat la siguranţa naţională: comisia devine tribună pentru deputata PSD Andreea Cozma, trimisă în judecată de către DNA, fiica fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cozma, care este deja condamnat în primă instanţă pentru fapte de corupţie. SRI are nenumărate păcate, dar este inacceptabil ca o grupare infracţională să ajungă să exercite „controlul civil” asupra acestui serviciu secret. Preşedintele României era dator să semnaleze acest risc. Parlamentarii PNL şi USR ar fi trebuit să reacţioneze ferm, eventual să boicoteze comisia!
- Cazul Isărescu: un turnător al Securităţii conduce Banca Naţională a României în anul 2017. Nu ne insultaţi inteligenţa susţinând că un atac la Isărescu ajută PSD şi ALDE! Pe domnul Isărescu l-a pus acolo Ion Iliescu şi îl păstrează în funcţie domnul Dragnea. Guvernul Grindeanu sparge visteria, iar BNR tace exact ca pe vremea când securiştii devalizau Bancorex. În consecinţă, pe domnul Iohannis nu-l ajută cu nimic – nici politic, nici etic – faptul că bagă capul în nisip.
- Poate că unora li se pare benign cazul deputatului PSD Cătălin Rădulescu, cel care a spus că are acasă o mitralieră şi o va folosi împotriva celor care-i primejduiesc iubita guvernare pesedistă. Merita ca preşedintele României să se coboare la nivelul unui golan? Eu cred că situaţia este de fapt mult mai gravă. Veţi vedea că scandalul Rădulescu va fi băgat sub preş de către poliţia controlată politic. Asta îi va încuraja pe alţi pesedişti să se lanseze în ameninţări asemănătoare sau poate chiar să treacă la fapte. Preşedintele României, sau cel puţin purtătorul său de cuvânt, ar fi treabuit să condamne declaraţiile lui Rădulescu, iar PNL şi USR puteau să sesizeze comisia de disciplină a camerei Deputaţilor.
Acestea sunt doar câteva evoluţii pe care şeful statului ar fi trebuie să le sancţioneze, pentru că ele vor avea consecinţe negative pe termen lung. Despre evoluţiile negative din Republica Moldova – unde se pare că am abandonat orice rol – nici nu mai discutăm. Repet, a fost bună intervenţia lui Iohannis din ianuarie, atunci când PSD a dorit să atace statul de drept, dar este complet suficient.
Sunt două elemente la care vă invit să vă gândiţi când veţi citi acest comentariu. Primul este că PSD, având o majoritate foarte confortabilă, este hotărât să guverneze pe termen foarte lung. În Parlament, nu văd să existe o opoziţie capabilă să se lupte eficient/ inteligent. În al doilea rând, poate că pare că mai este mult timp până la prezidenţialele din 2019, dar nu este aşa. Doamna Firea este cea care îşi construieşte platforma pentru o candidatură, nu Liviu Dragnea – de care şi PSD vrea să scape, fiindcă a fost lacom şi pripit. Cu o uriaşă doză de fariseism, fosta angajată a Antenei 3 ţinteşte direct publicul de dreapta, în timp ce Klaus Iohannis îl pierde: PSD, nu PNL, a avut iniţiativa de a susţine referendumul cerut de Coaliţia pentru Familie.Digi24:
După 19 mai, când plafonarea prețurilor RCA va înceta să își producă efectele, pe piață va fi introdus așa numitul tarif de referință. Deși nu va avea influență directă asupra prețurilor practicate de asigurători, nefiind un tarif impus ci doar unul orientativ, acest indicator are toate șansele să influențeze semnificativ percepția clienților care, speră probabil ASF, vor considera tariful de referință ca fiind “prețul corect”.
Concret, fiecare consumator are tendința de a judeca prețul unui produs în funcție de propriile repere cum ar fi cât de mulțumiți au fost în trecut de un anumit brand, ce semnale au primit despre respectivul brand de la alte persoane sau care a fost, în trecut, evoluția prețurilor produsului căutat.
În cazul RCA, singurul reper pe care clienții îl aveau, înainte de plafonare, singura “ancoră relativă”, era nivelul de primă plătit în trecut, având în vedere că de beneficiile produsului nu se poate pune problema în condițiile în care asigurarea RCA nu despăgubește clientul, ci un terț păgubit.
Dacă un șofer a fost obișnuit să cumpere RCA cu preț între, să spunem, 500 și 600 de lei, câțiva ani la rând, el va avea un șoc atunci când ar trebui să scoată din buzunar 1.000 de lei sau chiar și doar 800 de lei.
Prin introducerea tarifului de referință, ASF încearcă tocmai să înlocuiască reperele și să “reseteze” astfel mintea clienților inducând ideea că tariful de referință este “prețul corect” și nu primele achitate în trecut.
Cu alte cuvinte, ASF se așteaptă mai degrabă la un efect psihologic care să să influențeze piața pe termen lung și care, parțial, să scoată și problema RCA din paradigma prețului. Cu ajutorul tarifului de referință este posibil ca șoferii să accepte mai ușor inclusiv eventualele creșteri de preț care vor fi generate de creșterea daunalității.
Adevarul:
Dacă în anul 1990, în România erau 140.000 de străini, în anul 2000 numărul a scăzut la 130.000, crescând ulterior la 160.000 în 2010 şi la 230.000 în 2015.
În acest an, cetăţenii din Republica Moldova preferau cel mai mult ţara noastră, 80.000 dintre ei fiind stabiliţi aici. Următorii erau italienii, care erau în număr de 30.000, şi spaniolii, în jur de 20.000, iar apoi bulgarii, ucrainenii şi ungurii. Această tendinţă este recentă, însă. Şi în anul 2010 cei mai mulţi străini proveneau din Republica Moldova, însă pe locurile 2 şi 3 erau Bulgaria şi Ucraina, iar abia pe locul 4 Italia, urmată de Rusia şi Siria, această tendinţă menţinându-se încă din anul 2000.
Mai mult, tot în anul 2015, 3,41 milioane de oameni născuţi în România trăiau în alte ţări. Cei mai mulţi români se aflau în Italia, respectiv 1,02 milioane de persoane, urmată de Spania, cu 660 mii de persoane, Germania, cu 590 mii, Ungaria, cu 200 mii, şi Statele Unite, cu 170 mii. În Israel trăiau 100 mii de români, iar în Canada, Franţa şi Marea Britanie câte 90 mii.
Datele se referă la numărul total de migranţi care trăiesc în altă ţară decât cea în care s-au născut, pentru cel puţin un an, potrivit Naţiunilor Unite. Aceasta implică şi lucrătorii străini şi studenţii internaţionali, dar şi refugiaţii şi descendenţii lor. Pe de altă parte, turiştii, voluntarii străini şi lucrătorii temporari angajaţi în străinătate pentru mai puţin de un an şi personalul militar deplasat nu sunt incluşi în statistică.
