Premium
Europarlamentarul român Laurențiu Rebega, vicepreședintele Grupului Europa Națiunilor și Libertății, a avut un discurs dur la adresa politicilor pro-migrație în cadrul Conferinței la nivel înalt pe tema managementului migrației care a avut loc pe 21 iunie la Bruxelles.
”După cum se știe, Grupul Europa Națiunilor și Libertății, din care fac parte, este, din principiu, împotriva încurajării migrației, o situație care poate să se transforme foarte ușor într-un fenomen necontrolat și necontrolabil, antrenând ilegalități și, la limită, acte criminale sau teroriste. Chiar dacă foarte mulți lideri politici mainstream au negat acest lucru, valul de refugiați din 2015 a fost, din păcate, o exemplificare a unui fenomen care a dezechilibrat grav multe țări europene”, a spus Rebega în cadrul conferinței.
El a identificat șapte puncte principale ale politicii europene pro-imigrație pe care le-a criticat aspru, după cum urmează:
”În primul rând, critic cu severitate confuzia întreținută, atât de politicieni cât și de massmedia mainstream între „refugiați” și „migranți”. Confuzia este manipulatoare și vinovată, pentru că față de refugiați avem o datorie morală în timp ce față de migranți, nu. Ipocrizia liderilor mainstream față de cetățenii națiunilor europene este aceea că persoanele care ajung, azi, ca refugiați vor deveni mâine migranți fără ca cetățenii să mai poată interveni. Cauza profundă pentru care se întreține această confuzie este dorința unor grupuri de a menține un preț al mâinii de lucru scăzut în Europa. Adică lăcomia!
În al doilea rând, în mod evident, fenomenul din 2015 nu a avut niște cauze naturale. Catastrofele umanitare din Orientul Mijlociu au avut drept cauză războaie provocate de actori internaționali bine cunoscuți. Prin urmare, responsabilitatea față de refugiații din aceste regiuni revine, cu precădere, acestor actori.
În al treilea rând, decizia de a deschide granițele europene a fost luată fără consultarea tuturor statelor membre și fără stabilirea prealabilă, de comun acord, a unei strategii de gestionare ulterioară a unor probleme care erau foarte ușor de anticipat.
În al patrulea rând, recurgerea, post-factum, de către unele state membre, la argumentul „solidarității”, simultan cu amenințarea altor state membre cu suspendarea unor finanțări sau cu amenzi, este, în cel mai bun caz, o ipocrizie și, în cel mai rău caz, un șantaj. Sunt cu totul de acord că situația din Grecia și Italia este inadmisibilă, dar soluția trebuie găsită într-o manieră în care povara să fie împărțită proporțional cu responsabilitatea în declanșarea crizei.
În al cincilea rând, vorbim despre factorul cultural. Dacă o societate oarecare primește un număr restrâns de migranți într-un interval de timp suficient de mare, aceștia au timp să se adapteze și să se integreze în societatea respectivă. Dacă, însă, numărul de migranți este mare și timpul este scurt, în interiorul societății gazdă vor apărea enclave în care sărăcia, resentimentele și neînțelegerile culturale vor genera radicalizare, tensiuni greu de estimat și, în fine, anarhie sau terorism.
În al șaselea rând, factorul cultural are și un alt efect. Există societăți prospere, a căror tradiție culturală este uriașă și a căror spirit comunitar este foarte puternic. În asemenea societăți, integrarea migranților este relativ simplă, dat fiind prestigiul culturii în care intră. Dar, în Europa, există și națiuni a căror cultură este mai tânără și a căror spirit comunitar a fost grav afectat de schimbarea dramatică de regim politic într-un trecut recent. În aceste țări europene, o mare parte a populației autohtone a emigrat sau vrea să emigreze. Pentru aceste țări, primirea de migranți externi poate însemna o catastrofă culturală, întrucât, la limită, putem să ne așteptăm la o înlocuire de populație, adică la un fel de epurare etnică.
În al șaptelea rând, tot din perspectiva faptului cultural, cred că Europa a început să aibă o problemă. V-aș reaminti că, imediat după Maastricht, a existat o efervescență intelectuală în încercarea de a defini ce înseamnă să fii „european”. Orbiți de splendorile culturii și istoriei europene, cei de atunci nu au mai văzut pădurea din cauza copacilor. Rezultatul a fost formula: „Uniți în diversitate”. E o formulă frumoasă și generoasă, dar care, practic, ne spune doar că „europenii sunt diverși”. Detaliul în care se ascunde diavolul este că dacă la o diversitate adăugăm o altă diversitate, rezultă tot o diversitate! Cu alte cuvinte, dacă schimbăm toată populația Europei și toată cultura acesteia, obținem tot Europa! Ceea ce este, evident, absurd!”
Laurențiu Rebega și-a încheiat discursul cu îndemnul de a apăra Europa:
”Mă ridic, deci, în apărarea europenității Europei!
Europa are dreptul la o identitate europeană!
Da, sunt de acord că dreptul de a emigra este un drept fundamental al omului! Dar acesta este un drept individual, nu colectiv.
Da, sunt de acord că avem datoria morală de a ajuta refugiații, adică pe toți cei care, dintr-un motiv independent de voința lor, au fost obligați să-și părăsească căminul și țara natală. Dar cel mai de preț ajutor pentru acești oameni ar fi să le redăm țara lor, pașnică și prosperă.
Și refugiații și migranții sunt un efect, nu o cauză. A discuta exclusiv despre gestionarea efectelor, fără a acționa hotărât asupra cauzelor este o muncă de Sisif! Putem ridica oricâte garduri, putem înarma oricâte patrule și nave, putem instala camere sofisticate de urmărire sau tehnologii biometrice. Toate acestea sunt inutile în fața unor oameni săraci și disperați!”.
Soluția de a rezolva imigrația este una singură, a spus Rebega la final: ”Opriți războaiele și investiți în economia țărilor sărace! Și abia după aceea lăsați-i pe oameni să poată decide ei înșiși dacă, unde și când vor să emigreze!”
Parlamentul European nu este responsabil de conținutul acestui articol. Articolul este subvenționat din bugetul 400 al Grupului ENL.
