Premium
Se spune că, odată, un bărbat s-a îndrăgostit de o femeie. Aceasta, însă, l-a refuzat: „Ai familie, ai altă religie, nu putem fi împreună”. Bărbatul părăsi nevasta, copiii și religia și se duse din nou la femeie: „Acum sunt liber, putem fi împreună”. „Nebunule, răspunse femeia, dacă acestora nu ai fost credincios, cum voi putea eu vreodată să am încredere în tine?”
Povestea aceasta este, cumva, relevantă pentru chinurile identitare ale Uniunii Salvați România. Recente informații pe surse susțin că la următorul Consiliul Politic se va propune o listă de subiecte tabu pe care Partidul să nu aibă nicio opinie. Alte voci din partid au descris ideea ca fiind neserioasă. Dar USR se comportă ca și cum această listă ar exista deja. Deși, teoretic, Partidul s-a pronunțat împotriva unui referendum pentru schimbarea Constituției, niciun gest politic nu a fost făcut de atunci până acum în sprijinul acestui presupus obiectiv. Asta deși Televiziunea Română a găzduit între timp o dezbatere pe temă care a aprins spiritele în ambele tabere.
Nici pe alte teme nu văd o poziționare a partidului său membrilor săi. Dincolo de anticorupție și tehnocrație, partidul pare că dorește să rămână incolor, inodor și insipid.
Presupun că speră să își conserve capitalul electoral în vederea alegerilor preliminare din 11 iunie. Sau se menajează în vederea Consiliului Politic din 17 iunie.
În ambele cazuri, greșeala pare a fi aceea de a crede că voturile „au fost câștigate” prin „promisiunea anticorupției”. Dacă această interpretare a votului din alegeri ar fi corectă, atunci M10 ar fi partid parlamentar. Alegătorii nu au votat partidul Uniunea Salvați România din momentul alegerilor, cu greșelile sale cunoscute. Au votat promisiunea unui partid care se va construi pe parcurs. O listă de subiecte tabu înseamnă, de fapt, un refuz de a construi acest partid. Un refuz de a căuta compromisul inteligent între tabere. O dorință de a ajunge cândva la guvernare fără a putea guverna propria organizație.
Acest eșec este cu atât mai evident cu cât nici măcar atunci când partidul ia o decizie nu este capabil să se țină de ea. Nu cred că este o strategie bună de a menține votul conservator. Asta deoarece partidul subminează propria credibilitate. Dacă nu este loial lui însuși, cum va putea să fie altora?
