Facebook versus drăgniceii

Despre legea anti-defăimare scriam încă acum câteva luni, când puţini au observat-o şi mai puţini i-au înţeles efectele. Grave şi, mai ales, dăunătoare. Pentru fiecare dintre noi, pentru România, pentru democraţie.

Totuşi, dacă ne gândim la cel în capul căruia s-a născut această iniţiativă, e greu să ne arătăm surprinşi. Pentru Dragnea, la fel ca pentru toţi închinătorii săi, e greu să funcţioneze într-o societate liberă. Vorba aia, îl poţi scoate pe comunist din comunism, dar nu poţi scoate comunismul din comunist. Atât ştie. Atât poate. Nu-i poţi cere mai mult. Nu-i poţi cere să înţeleagă principii şi valori fireşti, ca libertate de exprimare sau democraţie, pentru că nu ştie să tresară decât la „cenzură” şi „represiune”.

Exact despre asta este noua lege a lui Dragnea. Despre cenzură şi respresiune. Despre frică şi control. Îndreptate spre fiecare dintre noi, printr-o divizie nouă, creată după chipul şi asemănarea liderului suprem. Imaginaţi-vă nişte mici „drăgnicei”, încolonaţi la linie, spre a vâna fiecare cuvânt pe care îndrăznim să îl strecurăm în spaţiul public. Pe facebook, de exemplu. O platformă pe care nici Dragnea, nici al său PSD nu o poate controla şi, prin urmare, îi este ostilă.

Reiterez. Legea cenzurii este periculoasă şi trebuie tratată exact în această cheie. Dincolo de amenda care li se va aplica tuturor celor „vinovaţi” că i-a defăimat pe cei „nevinovaţi” de plagiat, corupţie sau abuz, această lege sinistră ne-ar forţa să intrăm în conflict cu statul. Doar pentru exprimarea unor adevăruri pe care micii „drăgnicei” le vor considera jignitoare.

Consecinţele implementării unei astfel de legi ar arunca România cu zeci de ani înapoi, iar credibilitatea pe plan extern, câştigată cu eforturi nemăsurate, afectată ireversibil.

Indiferent dacă legea este sau nu adoptată, eu personal voi continua să spun lucrurilor pe nume, fără ocolişuri, fără voalări. Acasă, în stradă, la întâlnirile cu alegătorii sau pe Facebook. Vă îndemn să faceţi acelaşi lucru. Legea supremă a ţării este Constituţia, iar articolul 30 a acestui act stipulează alb pe negru: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”.