Premium
În urma alegerilor din Franța se poate observa cu ochiul liber divizarea existentă în rândul electoratului. Distanța dintre câștigătorul primului tur, centristul Emmanuel Macron și ocupantul poziției a patra, extremistul Jean-Luc Melenchon a fost de aproximativ 4 procente.
O analiză a distribuției voturilor pe categorii de vârstă arată că Melenchon a fost preferatul tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 ani. Acesta a fost candidatul mișcării civice France Insoumise (Franța Nesupusă - extremă stânga). Povestea expansiunii lui Melanchon se aseamănă, în multe privințe, cu povestea expansiunii extremismului de astăzi din Europa și a predispoziției tinerilor de a cădea pradă acestui val.
Melenchon a părăsit Partidul Socialist (PS) în 2008, după 30 de ani de activism socialist. Ca repere importante din cariera sa, putem aminti faptul că în 2004 a fost unul dintre cei care au contestat agresiv o Constituție europeană, poziționându-se în contradicție cu poziția oficială a partidului din care făcea parte. În 2008 și-a acuzat partidul de predispoziții liberale și și-a prezentat demisia, înființând Partidul Stângii.
Contestat de adversarii săi care îl acuză de antieuropenism, protecționism, neocomunism și afinități pentru Vladimir Putin sau Bashar al-Assad, Melenchon reușește să strângă zeci de mii de oameni la mitingurile sale, să țină un blog cu mii de abonați și să scrie cărți care să se afle în topul vânzării de opere politice.
Candidatura sa la prezidențialele din 2012 a fost susținută de Partidul Comunist, Melenchon reușind să strângă aproximativ 11% din voturi. La alegerile din acest an, extremistul a promovat, printre altele, stoparea globalizării și redistribuirea veniturilor în societate. Având în vedere rata mare de șomaj existentă în rândul tinerilor, discursul lui Melenchon „a prins” peste așteptări.
Fără să fi cunoscut cu adevărat ororile provocate în trecut de extremism, tinerii sunt predispuși să cadă plasă discursului care îndeamnă la măsuri radicale. În lipsa unei culturi politice sănătoase, aceștia nu și-au format filtre proprii prin care să treacă promisiunile extremiștilor, pentru a vedea cât de fezabile sunt acestea, dacă încalcă sau nu anumite drepturi și libertăți și care vor fi efectele pe termen lung ale măsurilor propuse.
În concluzie, putem observa cum lipsa educației politice îi predispune pe tineri să cadă pradă îndemnului la acțiune aici și acum promovat în general de extremiști. Dacă peste toate acestea mai adaugi în propriul program politic și niște subiecte cu mare priză la tineri precum locurile de muncă și protecția mediului, reușești să organizezi mitinguri care să strângă peste 70 000 de participanți, cum s-a întâmplat cu cel organizat de echipa lui Melenchon în Marsilia.
Poate tocmai de aceea e nevoie și în România de un muzeu al ororilor comunismului, de discuții, dezbateri, filme documentare și în general de toate ustensilele care pot reda noii generații o imagine cât mai corectă a ceea ce a însemnat extremismul de-a lungul timpului și urmările acestuia. Pentru că altfel, nu te poți teme de ceea ce nu cunoști și nici nu poți recunoaște indiciile care să te lase să identifici noile măști în spatele cărora se ascunde astăzi extremismul.
