Premium
Circa 61,5 milioane de alegători cu drept de vot din Germania au fost chemaţi duminică la urne pentru alegeri legislative care ar trebui să confirme cel de-al IV-lea mandat de cancelar pentru Angela Merkel, în contextul recrudescenţei dreptei populiste şi naţionaliste, conform AFP. Birourile de votare s-au deschis la ora locală 08:00 (06:00 GMT) şi se vor închide la 18:00 (16h00 GMT) în cadrul alegerilor care combină scrutinul majoritar cu cel proporţional.
După încheierea votului, sondajele ar trebui să ofere indicii clare despre raportul de forţe în viitorul Bundestag, o estimare care se va preciza pe parcursul serii. În cazul în care nu se va produce o surpriză uriaşă, ceea ce ar da peste cap toate sondajele de opinie, tabăra conservatoare - Uniunea Creştin-Democrată (CDU)- Uniunea Creştin Socială (CSU) - a Angelei Merkel îl va devansa (34-36%) pe fostul preşedinte al Parlamentului European, Martin Schulz, liderul social-democraţilor din SPD (21-22%).
Acesta din urmă riscă astfel un scor istoric scăzut şi a patra înfrângere de rang după efortul de a prezenta ca succesor al schimbării partidul său care a guvernat în coaliţia Merkel din 2013. Apelul său la mai multă justiţie socială nu a prins într-o ţară cu o creştere rapidă şi cu un nivel scăzut al şomajului. Cancelarul a dus o campanie pentru continuitatea unei Germanii prospere, un mesaj destinat să-i liniştească pe alegătorii destabilizaţi de crizele lumii şi de succesele lui Donald Trump şi Brexit.
Dar CDU-CSU nu se îndreaptă spre o victorie fără apel şi se apropie, potrivit sondajelor, de cele mai mici scoruri ale sale din 1998 (35,1%) şi 2009 (33,8%). Extremele ar putea să reprezinte în cele din urmă un sfert din electorat, împărţite între Die Linke, la stânga, şi Alternativa pentru Germania (AfD), la dreapta.
Naţionaliştii din AfD se pregătesc în special la un "miracol albastru", culoarea partidului, vizând o intrare în forţă în Camera Deputaţilor cu un scor fără precedent pentru o asemenea formaţiune din 1945. Creditat cu 11-13% de institutele de sondare, această formaţiune se situează pe locul trei, în faţa stângii radicale, a liberalilor FDP şi a Verzilor. În 2013, AfD nu a reuşit să atingă pragul de 5%. AfD, o mişcare antiislam, antielită, antieuro şi antiimigraţie, nu a încetat să-şi radicalizeze discursul în timpul campaniei, proclamând, de exemplu, că "Germania a devenit refugiu pentru criminalii şi teroriştii din întreaga lume" sau dreptul naţiunii de a fi mândră de soldaţii germani în ultimele două războaie mondiale.
În acelaşi timp, Angela Merkel a fost acuzată de "trădare" pentru că a deschis uşile ţării în 2015 pentru sute de mii de solicitanţi de azil, predominant musulmani. Cancelarul de 63 de ani a fost fluierat regulat şi contestat de către elemente perturbatoare în timpul mitingurilor sale electorale. Un avans al dreptei, deosebit de populară în fosta Germanie de Est, ar constitui un cutremur pentru o ţară a cărei identitate postbelică se bazează în mare măsura pe sentimentul vinovăţiei din cauza nazismului şi respingerea extremismului. "Intrarea AfD în Bundestag marchează un punct de cotitură istoric major pentru extrema dreaptă", declară Jürgen Forbrig de la German Marshall Fund.
Potrivit lui, sosirea unui număr de deputaţi din partidul "xenofob, revizionist şi antieuropean" este "cel mai mare test de rezistenţă cu care democraţia germană s-a confruntat vreodată". În plus faţă de această provocare, Angela Merkel se poate confrunta cu negocieri complicate pentru a forma o majoritate guvernamentală. Cea mai simplă opţiune ar fi restabilirea marii coaliţii cu social-democraţii. Dar SPD, în plină criză existenţială, ar putea să prefere să-şi reîncarce bateriile pe băncile opoziţiei, conform Agerpres.
Conform sondajelor, ar rămâne o altă singură posibilitate: o alianţă CDU-CSU cu FDP şi Verzii. Dar divergenţele între ecologişti şi liberali cu privire la maşinile diesel sau imigraţie se anunţă să fie foarte complicat de gestionat. Culorile viitoarei coaliţii vor avea de asemenea o importanţă capitală pentru o serie de subiecte fierbinţi de pe scena internaţională, cum ar fi reforma zonei euro, negocierile privind Brexit, viitorul relaţiei transatlantice sub preşedinţia lui Donald Trump şi problema sancţiunilor impuse Rusiei.
