Graţierea, cartoful fierbinte ţinut de PSD în mână de 10 ani. Cum a căzut PSD în propria-i capcană

Şi-a urcat în cap românii şi a devenit primul guvern contestat în stradă la nici prima lună de la investire, iar acum, atacat pe toate fronturile, inclusiv de unii parteneri externi, Executivul Grindeanu se vede silit să dea înapoi şi să pună în cui, un deziderat urmărit de conducerea social-democrată timp de 10 ani. În fapt, în ultimii 26 de ani, problema tratamentului deţinuţilor în închisori, la pachet cu chestiunea suprapopulării penitenciarelor, nu a interesat aproape pe nici un guvernanant până când după gratii nu au ajuns şi politicieni din eşaloanele superioare de conducere. Ştiripesurse îşi propune să vă arate mai jos modul în care a evoluat problema deţinuţilor din '90 încoace şi feleul în care decidenţii politici s-au folosit de această temă pentru a-şi atinge adevăratul obiectiv din propria lor agendă.

Vezi și: SUPER-VESTE PENTRU ROMÂNI Se cere introducerea SALARIULUI MINIM în toată Uniunea Europeană

Timp de 20 şi ceva de ani, mai nimeni nu a fost interesat cu adevărat de condiţiile de detenţie din închisori, cu atât mai mult politicienii care s-au perindat la conducere. Amchetele DNA şi condamnările ce a au urmat, inclusiv prin aducerea unor nume după gratii, precum Adrian Năstase şi Dan Voiculescu, au provocat un adevărat cutremur printre politicieni care şi-au adus aminte brusc că există o serie de decizii CEDO care au obligat statul la plata unor despăgubiri serioase pentru unii deţinuţi de rând şi au căutat să le folosească pentru a uşura soarta colegilor din politică aflaţi în suferinţă după condamnări pentru diverse fapte de corupţie.

Pînă atunci, situaţia din penitenciare a lipsit de pe radarul celor aflaţi la putere. Din 2000 până în 2012 au fost ani la rând în care în cele 36 de penitenciare au existat un număr dublu faţă de deţinuţii de acum, adică peste 50.000 de persoane. În timpul guvernării Năstase, de exemplu datele Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor , ANP, arată că închisorile găzduiau în mod constant în jur de 48-49.000 de deţinuţi. Cu toate acestea, documentele vremii nu atestă niciun interes al guvernanţilor pentru această problemă.

Doar în 2003 regăsim o decizie a Curţii Constituţionale, emisă în urma unui demers a unor simpli avocaţi, pe tema graţierii colective, care au ridicat problema discriminării. La cea vreme, legea acorda graţiere  doar celor cu condamnări definitive, în timp ce avocaţii pledau pentru ca această măsură să se aplice şi celor care au comis exact faptele pentru care se acordă graţiere, dar care n-au primit încă o condamnare definitivă. „În cazul graţierii colective sunt preponderente raţiunile de realizare a unei politici penale şi sociale faţă de o anumită categorie de condamnaţi pentru infracţiuni ce nu prezintă un pericol social ridicat şi care au dat dovezi temeinice de îndreptare, oferindu-li-se acestora posibilitatea de a beneficia de clemenţa legiuitorului“, a decis atunci Curtea, care arăta că „graţierea colectivă se acordă prin lege organică, de către Parlament“. Deci nu prin ordonanţe de urgenţă cum a încercat acum să procedeze Guvernul Grindeanu şi nu fără o evaluare, în prealabila a riscului social pe care îl poate comporta o asemenea măsură.

Vezi și: Două surprize majore în mesajul lui Iohannis de la Strasbourg/ ANALIZĂ

Mai mult judecătorii CCR au ajuns la concluzia că e discriminatoriu ca, pentru aceleaşi fapte, un condamnat definitiv să scape, iar altul, cu o condamnare doar în primă instanţă, spre exemplu, să rămână după gratii.  „Durata procesului penal şi finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege şi alte împrejurări care pot să întârzie soluţionarea cauzei“, susţinea atunci CCR.

În urma acestei decizii, Parlamentul a modificat legea. Graţierea s-a acordat exclusiv pentru faptele săvârşite până la intrarea în vigoare a legii, nu pentru condamnările definitive existente până la intrarea în vigoare a legii.

A fost nevoie ca oameni influenţi, de la oameni de afaceri influenţi, la politicieni cu diverse funcţii şi demnităţi să experimenteze la rândul lor condiţiile din închisori pentru ca un lobby serios în această direcţie să fie declanşat. Cot la cot cu avocaţii, o serie de parlamentari social-democraţi, unii dintre ei apropiaţi ai unora dintre politicienii condamnaţi, au iniţiat o serie de demersuri şi proiecte legislative prin care au cerut amnistia şi graţierea pe motiv de suprapopulare a închisorilor, în paralel cu tentativele de golire de conţinut a legislaţiei penale, cum a fost binecunoscuta „marţe neagră”.

În primăvara lui 2013, fostul premier PSD, Victor Ponta recunoştea că închisorile din România sunt prea aglomerate, iar statul român ar putea suferi condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) din cauza aceasta, dar susţinea că nu se pune problema unei graţieri colective. Nici a construcţiei de noi penitenciare, pe motiv că Opoziţia ar sări şi ar arăta că fondurile sunt necesare însă şi pentru spitale sau şcoli.

Premierul a fost de acord cu ideea că o firmă privată poate să construiască un penitenciar, însă Guvernul este cel care trebuie să achite costurile de exploatare. La cea vreme, numărul de deţinuţi din penitenciarele româneşti ajunsese la 33.600, iar costurile lunare pentru un deţinut la 2.397 de lei, bani în cea mai mare parte suportaţi de la bugetul de stat. Numărul unităţilor de detenţie crecuse de la 36 la 43, cu o capacitate de 27.700 de locuri între care un penitenciar pentru femei, patru penitenciare pentru minori şi tineri şi opt penitenciare spital.

Cu toate acestea, fostul ministru al Justiţiei, Robert Cazanciuc arăta că este nevoie de deschiderea de noi unităţi de încarcerare, dar avertiza că e nevoie de un efoert financiar de un miliard de euro.

Vezi și: Liviu Dragnea face cel mai important anunț din ultima perioadă: 'Încep săptămâna viitoare'

„În ultimii ani, numărul celor care intră în penitenciar este cu 10% mai mare, avem un grad de ocupare care merge până la 180% în anumite penitenciare, este foarte greu să administrezi un sistem penitenciar cu asemenea încărcare. Sistemul e supraîncărcat cu persoane care au săvârşit infracţiuni de mică gravitate. Este foarte dificil să pretindem celor care administrează penitenciarele să încerce forme de reeducare când eu nu am condiţiile minime de gestiune a unui sistem, ca să putem avea şansa unei reintegrări ulterioare trebuie să punem bazele unui sistem cu suficiente resurse”, declarat atunci Cazanciuc.

În loc de măsuri de reinserţie socială, pentru a preveni cazurile de recidivă din partea celor care şi-au ispăşit pedeapsa, politicienii au preferat soluţia graţierii. În ultimii trei ani de zile, în Parlament a „plouat” cu astfel de iniţiative legislative.

În februarie 2013, Mădălin Voicu şi Nicolae Păun, ambii deputaţi, veneau cu un astfel de proiect de amnistie şi graţiere, pe motiv că sunt îngrijoraţi de condiţiile proaste din închisori. Ulterior, ambii au fost puşi sub acuzare în dosare instrumentate de DNA, dar au fost scăpaţi de colegii parlamentari, care au blocat solicitările procurorilor.

În Parlament, proiectul lor de lege a avut un traseu sinuos, iar timp de doi ani şi nouă luni maşinăria PSD-PC a căutat căi de a-l transforma într-un instrument adaptat nevoilor pe care le are orice VIP afectat de lupta anticorupţie.

Chiar dacă nua fost adoptat, proiectul lor a devenit nucleul pentru ceea ce a devenit cunoscut ca „Marţea Neagră”- data de 10 decembrie 2013, atunci când, deputaţii din comisia juridică au amendat proiectul amnistiei şi graţierii, extinzîndu-i raza de acţiune pentru a include în prevederile ei şi persoanele aflate în stare avansată în diverse procese în derulare. Presiunea presei şi cea publică, internă şi externă, a silit reprezentanţii PSD să o scoată de pe agenda Parlamentului, abia în a doua jumătate a lunii noiembrie 2014, la două zile după prezidenţialele pierdute de Victor Ponta şi la 11 luni de la Marţea Neagră.

Vezi și: Război total între Klaus Iohannis și PSD: 'Grațierea nu e pentru politicieni' / VIDEO

Eforturile în această direcţie aveau ssă fie reluate un an mai târziu. Lansată în politică de partidul lui Dan Voiculescu, în iunie 2014, senatoarea PC Cristiana Anghel depunea un proitect de lege care prevedea graţierea integrală pentru condamnări până în doi ani, cu o treime pentru condamnări între doi şi cinci ani, reducerea cu o pătrime a pedepesei pentru condamnări între cinci şi opt ani şi la jumătate pentru deţinuţi care au împlinit 60 de ani, femei gravide, persoanelor cu copii în întreţinere cu vârsta de până la cinci ani inclusiv, a persoane cu boli incurabile în fază terminală. Din nou, „imperativele umanismului” şi condiţiile grele din puşcării erau invocate de către iniţiator. Peste un an, acum din postura de parlamentar ALDE, Angel dă uitării acest proiect de lege şi cere pedepse cu închisoarea pentru insultă şi calomnie.

În octombrie 2014, opinia publică află datele devenite publice dintr-un dosar DNA care demonstrau modul în care social-democratul Viorel Hrebenciuc, acuzat de trafic de influenţă, îi solicita ministrului Dan Şova să iniţieze un proiect legislativ pe tema amnistiei şi graţierii, în schimbul sprijinului său pentru funcţia de preşedinte PSD.

Chestiunea graţierii avea să fie reluată abia în vara lui 2016. „Avem penitenciare cu peste 200% depăşită capacitatea. Pedeapsa e privarea de libertatea, nu umilirea, degradarea, tratamentul inuman. Nu o să mă feresc, o să spun public. Pun din nou problema unei amnistii şi gratieri colective. E vorba de pedepse mici, pentru fapte care nu pun în pericol siguranţă persoanei” arăta senatorul PSD Şerban Nicolae, ca justificare pentru proiectul de lege privind amnistia şi graţierea pe care intenţiona să-l depună.

Cuunoscut pentru relaţiile sale cu condamnatul Cătălin Voicu, senatorul erste acelaşi care cu un an şi jumătate înainte, în ianuarie 2015, vroia proiect de lege privind arestul preventiv. „Faptele săvârşite prin acte de corupţie nu se justifică ca fiind acte de pericol concret pentru ordinea publică. Avem în România, persoane foarte importante la cel mai înalt nivel, cazuri de parlamentari care au fost cercetaţi în libertate, judecaţi, condamnaţi şi care au ajuns în penitenciare pentru executarea unor pedepse privative de libertate fără ca să fie nevoie de arestarea lor preventivă, ceea ce arată că nu este o condiţie sine qua non într-o cercetare penală. Cazul lui Dan Voiculescu, de foşti miniştri, mă refer la Relu Fenechiu”, spunea la cea vreme Şerban Nicolae.

Între timp, „Raportul internaţional privind situaţia respectării drepturilor omului în România în 2014”, publicat de Departamentul de Stat al SUA în iunie 2015, remarca faptul că „condiţiile din închisori au continuat să fie dure şi, în unele cazuri, sub standardele internaţionale. (...) De la începutul lunii septembrie, capacitatea legală a sistemului de penitenciare era de 29.989 de locuri. Conform statisticilor oficiale, suprapopularea a reprezentat o problemă, în unele penitenciare nu s-a respectat suprafaţa standard de 4 m² per deţinut, conform recomandărilor Comisiei pentru Prevenirea Torturii a Consiliului Europei. Deţinuţii au avut acces la apă potabilă. Unele închisori au oferit acces insuficient la servicii medicale, iar hrană a fost de proastă calitate şi insuficientă. În unele închisori nu au existat încălzire şi ventilaţie adecvate şi iluminatul a fost insuficient. (...) Până la mijlocul lunii iunie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat România în 11 cazuri pentru condiţiile neadecvate şi tratamentele inumane şi degradante din închisori”.

Venirea tehnocraţilor la Puterea redeschis problema deţinuţilor în închisori. Presată de PSD, ministrul justiţiei, Raluca Prună anunţa că Guvernul a aprobat un memorandum prin care solicita CEDO amânarea luării unei decizii pilot privind România pe subiectul condițiilor din penitenciare, şi anunţa că la nivelul Ministerului Justiției se are în vedere un plan de măsuri pe termen scurt și mediu.

Citește și: Prima țară din Europa în care prelevarea de organe se face automat

Printre măsurile pe termen scurt avute în vedere, Prună menţiona o mai bună acțiune managerială la nivel de penitenciar care să prevadă și găsirea de soluții prin care condamnații să poată munci pe perioada detenției și astfel să își asigure o serie de beneficii ce decurg din munca prestată, inclusiv scurtarea perioadei de pedeapsă, aşa cum s-a procedat deja la nivelul unui penitenciar. Ministrul mai sublinia, totodată, și importanța sistemului de probațiune și consolidarea acestuia inclusiv prin suplimentarea posturilor de consilieri de probațiune, în timp ce, pe termen lung, vedea ca soluţii refacerea infrastructurii penitenciare și construirea de noi închisori.

În niciun caz, graţierea colectivă cu care noul Guvernul Grindeanu, prin ministrul Florin Iordache a venit pe masa executivului, fără un studiu de imapct şi fără să ia în considerare soluţiile alternative invocate de precedentul Guvern.

Mai mult, aflat în paralel, în faza de întocmire a noului proiect de buget de stat, Guvernul Grindeanu a anunțat că bugetul alocat Administrație Naționale a Penitenciarelor (ANP) va fi substanțial mai mic decât cel alocat pentru anul trecut. Şi asta în condiţiile în care, la sfârșitul anului 2016, au fost returnați la bugetul de stat circa 30 de milioane de euro.

Pe lista de anul acesta a bugetului alocat de Guvernul Grindeanu Ministerului Justiției, în dreptul penitenciarelor scrie: 1,030 miliarde lei. Asta înseamnă o scădere cu 1,39 la sută față de anul trecut, atunci când au fost alocați 1,044 miliarde de lei. Scăderea este pusă de oficialii Ministerului Justiției pe seama faptului că ANP n-a cheltuit toți banii alocați anul trecut, în buna parte şi din cauza războiului purtat de Raluca Prună cu fostul şef ANP, Claudiu Bejan.

Din această sumă, puteau fi modernizate 11.000 de locuri de detenție, dar în bugetul de anul acesta nu au mai fost alocați. Prins cu m âta în sac, premierul Sorin Grindeanu a anunţat aseară, după o discuţie cu toţi miniştrii la sediul PSD din Băneasa că bugetul ANP va creşte substanţial.

Presat de opinia publică, ameninţat de noi proteste în stradă şi de perspectiva unui referendum popular anunţat de preşedintele Klaus Iohannis care să cuprindă problema graţierii în sfera luptei anticorupţie, Guvernul Grindeanu îşi vede demolată toată argumentaţia pentru măsura de graţiere colectivă şi deja bate în retragere.

Afară , deciziile de graţiere colectivă şi-au dovedit ineficacitatea. În 2006, confuntat cu legătura indubitabilă dintre valul de crime şi graţierea acordată de Parlament la scurt timp de la instalare pentru 24.000 de infractori condamnaţi, Guvernul italian a renunţat pe viitor la astfel de măsuri pentru a soluţiona problema supraaglomerării închisorilor şi a apelat la masuri alternative, precum renovarea şi construcţia de noi penitenciare.

Şi alte ţări au găsit alte soluţii alternative la graţiere. În Belgia, condamnaţii se pot elibera condiţionat după ce au executat o treime din pedeapsă, iar recidiviştii după ce au executat două treimi. În Franţa, Polonia, Cehia şi Italia infractorii primari se pot libera condiţionat după ce au executat o jumătate din pedeapsă. În Italia, odată eliberaţi condiţionat, ei sunt monitorizaţi electronic.

La această oră, Guvernul Grindeanu şi-a văzut anulat şi ultimul argument – cel al pericolului de plată a peste 80 de milioane de euro, drept sancţiuni venite de la CEDO. Aflat la Strasbourg, preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că nici vorbă de aşa ceva.

”Am discutat și cu președintele CEDO și cu cel al Comisiei de la Veneția. Toată lumea mă întreabă ce se întâmplă la voi în țară. Am vorbit și despre posibilele amenzi de la CEDO și pot să lămuresc problema. Această decizie pilot va fi redactată și va fi făcută cunoscută în prima jumătate a acestui an și se va referi la situația din închisorile românești. Trebuie să găsim soluții. În mod eronat s-a spus acasă că se cere grațierea. E doar o mică parte a soluției. Nici vorbă de o presiune din partea CEDO. Lucrurile sunt rezonabile, iar despre partea de sancțiuni sau amenzi nu se pune problema, Nu se pune problema de o amendă. Vă spun că nu există așa ceva și nu va fi o amendă, amenzile nu se dau paușal. A făcut cineva un calcul pe colțul mesei când s-a vorbit despre amenda de 80 de milioane de euro. Să vedem ce dorește CEDO de la noi, să elaborăm un pachet serios și nu va fi nicio problemă. Rezolvăm problema acasă”, a spus şeful statului

"Am un plan B dacă aceste ordonanțe trec. Chestiunea cu referendumul e o chestiune politică. CEDO e ceva tehnic care trebuie rezolvat. Graţierea nu este soluţia. Asta să înţeleagă cei care se agită cu graţierea. Această discuţie îmi confirmă că la noi acasă s-a pus problema total greşit. S-a mers pe scoaterea unei teme din context într-un fel nepotrivit. Nu ştiu ce face guvernul. Nu exclud graţierea, dar nu pentru politicieni. E o aberaţie. Graţierea e pentru cei din închisori, nu pentru cei din Parlament care aşteaptă graţierea.", a mai spus Iohannis, arătând că România are 18 luni la dispoziție pentru a-și rezolva problemele.

În acest context, guvernanţii au şi ei propriul lor plan B. Potrivit unor surse din PSD, soluţia adoptării graşierii prin OU va fi abandonată şi se va merge în Parlament prin iniţierea unor proiecte de lege. Totodată, este analizată şi posibilitatea eliminării pedepselor cu suspendare din proiectul graţierii, pentru a nu se mai da apă la moară că poriectul este făcut cu dedicaţie pentru liderul Liviu Dragnea, care are o astfel de condamnare. În paralel, prejudiciile ar urma să fie recuperate de stat în orice formă de graţiere.