Premium
Azi, la Chișinău, verdictul Curții Constituționale a provocat furia lui Dodon. CCM s-a exprimat foarte clar : președintele moldovean a încălcat Constituția țării atunci când a refuzat să semneze decretul de numire în funcția de ministru al apărării pe Eugen Sturza.
De asemenea, potrivit dispozitivului hotărârii CCM „încălcarea gravă a atribuțiilor justifică procedura de suspendare a președintelui”.
Este o lovitură grea încasată de președintele moldovean. Reacțiile sale au trădat nervozitate extremă, acesta amenințând atât politicienii adverși cât și pe judecătorii CCM. „O să răspundeți pentru asta. Fiecare acțiune a Dvs. o să fie analizată imediat după următoarele alegeri parlamentare. O să fie altă componență a Curții Constituționale și pentru fiecare decizie o să răspundeți.”
Conflictul a izbucnit acum câteva săptămâni, când Igor Dodon a refuzat de două ori să semneze numirea ministrului propus de Guvern. Deși știa că refuzul său este ilegal, deși știa că există o decizie mai veche a Curții care reglementa situații de acest gen, Igor Dodon a ales să se opună numirii noului ministru. Un gest fără susținere, care denotă că la capitolul strategie, actualul președinte mai are de învățat. S-a ajuns la un rezultat previzibil. Legal, s-a ajuns în situația în care CCM a constat o încălcare a Constituției, iar din punct de vedere politic a primit o grea lovitură, cu efecte atât în zona externă, cât și cea internă.
Dodon este președintele „bun de gură” și... doar atât. De ceva vreme, președintele pro-rus pierde toate războaiele pe care le duce cu guvernarea pro-europeană. De multe ori, se ajunge în situația în care președintele cade în ridicol, vezi cazul când l-a așteptat pe Rogozin la aeroport și acesta nu a primit drept de survol. Adversarii politici îi dau lovitură după lovitură, iar Dodon începe deja să își creioneze aura de președinte neputincios.
Declararea lui Rogozin persona non grata, pierderea războiului de la CCM cu privire la nominalizarea ministrului apărării sunt lovituri care îl costă pe Dodon, în special la Moscova. Președintele Putin stă și observă cum protejatul său, cel care se lăuda în gura mare că va aduce Moldova în Uniunea Euro-Asiatică stă și încasează lovitură după lovitură, fără să aibă un antidot, fără să poată face nimic concret împotriva adversarilor politici. De ce ar mai susține Putin un personaj slab? Aceasta este întrebarea care, probabil, îl roade cel mai tare la acest moment pe Dodon.
Putin și Dodon încep să fie nepotriviți atât ca stil cât și ca interese. Președintele rus proiectează imaginea unui om puternic, autoritar, care nu stă la discuții cu alte ramuri ale puterii de stat ci își impune voința. El tinde să se alieze cu persoane care împărtășesc această atitudine, cum ar fi liderul cecen Ramzan Kadîrov. Seria de înfrângeri suferită de președintele Dodon nu dă bine în acest tablou.
Dar intervine aici și un calcul rațional. Dincolo de propagandă, Rusia este din ce în ce mai slăbită din punct de vedere economic în timp ce Uniunea Europeană și America continuă un trend de creștere economică. Având din ce în ce mai puțini bani, este din ce în ce mai greu pentru Putin să cumpere influență sau alte resurse politice. În asemenea situații tai ce este mai scump. În acest sens, Dodon a însemnat până acum pentru țarul de la Kremlin multe costuri și puține beneficii.
Președintele Moldovei are atribuții reduse. Republica Moldova este o republică parlamentară. Dodon nu a avut inteligența necesară nici măcar să știe cum să abordeze funcția prezidențială. De la începutul campanie prezidențiale și până acum, a promis lapte și miere, știind că nu va putea livra. Mai mult de atât, a încercat să poarte un război și atunci când nu era cazul. Nu e de mirare că guvernarea îi dă peste bot ori câte ori este cazul.
Guvernarea câștigă un mare punct astăzi. Reușita de la CCM, numirea lui Sturza, un tânăr pro-occidental în postul de ministru al apărării este o bilă albă în cancelariile din Vest. După declararea lui Rogozin persona non grata, după interzicerea programelor de propagandă rusești, cazul ministrului apărării demonstrează că guvernarea nu ezită să intre în conflict deschis cu președintele pro-rus.
