Încotro se îndreaptă Coaliția pentru Familie

Vizita lui Kim Davis, condamnată în USA pentru sfidarea curții și considerată o eroină în unele cercuri conservatoare, a fost integrată într-un efort coordonat al Coaliției pentru Familie de a face un ultim și eroic asalt în direcția organizării referendumului de schimbarea Constituției pentru a interzice căsătoriile homosexuale. Ceva a mers prost.

Vizita lui Davis semnala că exista un sprijin american pentru eforturile Coaliției. Deși America oficială, prin vocea Ambasadei, promovează în continuare democrația liberală și statul de drept, vizita și turneul urmau să ne arate că există și alte voci americane de care am putea să ținem seama. Putem să presupunem că obiectivul vizat a fost întărirea sprijinului popular.

În paralel, vizita a fost un prilej pentru vizitarea clericilor susținători, atât din vestul țării (unde Coaliția are cea mai bună recunoaștere a brandului, cât și din Moldova, care a adus cele mai multe semnături.

Grafic realizat în cadrul unui proiect Globalfocus. Județele marcate cu albastru sunt cele în care există cele mai multe căutări pe Google Trends pentru "Coaliția pentru Familie" iar cele cu roșu închis sunt cele unde au fost strânse cele mai multe semnături conform informațiilor din presă. Practic, în vestul țării, unde există comunități neoprotestatnte, brandul CpF este cel mai puternic dar în Moldova, gazda unei ortodoxii mai conservatoare, s-au strâns cele mai multe semnături pe teren.

În paralel, Coaliția și prietenii au intensificat eforturile de a grăbi referendumul în Senat. Au fost create postere online în care au fost indicați nominal senatori care nu susțin cauza și simpatizanții CpF au fost invitați să discute cu acești senatori. Publicația ActiveNews a contactat politicieni din comisiile relevante pentru a le cere informații privind stadiul referendumului (politicienii au cam evitat să discute subiectul).

Astfel Coaliția a căutat să mobilizeze cele trei segmente de susținători: conservatori religioși din cadrul populației generale, clerul și politicienii. Și totuși, la ultima conferință, cea din București, vocile autorizate ale Coaliției s-au grăbit să admită o înfrângere de etapă. Au declarat că se simt abandonați de politicieni și au promis că vor relua campania de la firul ierbii. Mihai Gheorghiu (liderul destul de tăcut al CpF) a avut chiar un surprinzător de intens moment personal în care și-a mărturisit singurătatea.

Cum s-a ajuns aici?

Prima partea, aceea în care românii ar fi fost copleșiți de farmecul american, a fost de la început sortită eșecului. Kim Davis (ca și co-vorbitorul Harry Miheț de la Liberty Council) sunt penticostali sau, în limbaj puțin neaoș „pocăiți”. Ei reprezintă o formă de religiozitate pe care românul mediu nu prea o înțelege. De asemenea, din punct de vedere al sensibilităților politice și culturale cei doi reprezintă o formă de conservatorism american pe care nu o vedem în filmele de la Holywood și serialele de pe Netflix. Această Americă este pentru noi atât de străină că ar putea fi extraterestră. Când aud de funcționari care nu își îndeplinesc atribuțiile legale românii nu se gândesc la obiectori de conștiință ci își amintesc propriile aventuri cu funcționari care nu aveau chef să respecte legea. Sunt curios, chiar, dacă partea română a sperat ceva în această direcție sau a privit vizita ca o simplă linie de finanțare pentru un turneu național.

La partea de apropiere de cler este cel mai greu să evaluăm. Încă dinainte de vizita de la București, discutând cu oameni care au studiat fenomenul, mi s-a spus că BOR ar fi nemulțumită de alianța cu  penticostalii eretici dar mult mai dinamici. Îndoiala este una, acțiunea de retragere este cu totul altceva. Sunt tentat să spun că, atâta vreme cât Davis și Miheț au cerut binecuvântări, acestea au fost oferite cu generozitate atât de ortodocși cât și de catolici (dar nu la București). Dacă au cerut mai mult, zic că au fost refuzați. Asta pentru că, în timp ce Coaliția (adică brațul ONG-istic al mișcării) se dădea de ceasul morții și identifica senatori ostili în public, bisericile nu au exercitat nici o susținere publică. Lipsa de sprijin din partea bisericilor apostolice (mai ales cea ortodoxă) se vede și în participarea modestă la întâlniri. La Iași, preotul Visarion Alexa a vorbit în fața a mii de tineri adunați la o întrunire; câteva săptămâni mai târziu Davis și Miheț strângeau câteva zeci/sute de ascultători în același oraș.

În sfârșit, rămâne problema crucială a relației cu politicienii. Inițial, Coaliția părea o forță a naturii. PSD și PNL s-au abandonat în brațele ai iar ezitările USR au zguduit partidul din temelii. Între timp, însă, USR s-a stabilizat, PNL a atacată o lege care facilita referendumul la CCR iar politicienii PSD, suficient de stresați cu propriul partid, au început să nu răspundă la telefon.

Însă este mult prea devreme să vorbim de o înfrângere definitivă pe plan politic. Voturile din spatele CpF încă mai sunt de luat în seamă și ultimul care a dat de înțeles în mod indirect că tema este prea fierbinte este Dacian Cioloș.

„Aceste două Romanii sunt folosite de cei care vor să ajungă la putere, prin antagonizare, spunându-se că una e de stânga, alta de dreapta, că una e conservatoare şi cealaltă progresista, că una este retrograda, că cealalata este TeFeL-ista, că una e religioasă, cealaltă seculară, că una este naţională, cealaltă manata condamnabil de interese străine, sau alte etichetări simpliste care să justifice şi să încadreze în pătratele aceste tendinţe.”, a declarat el pe Facebook.

Mai degrabă aș zice că s-au inversat relațiile de putere. Până acuma politicienii stăteau la rând primească binecuvântarea CpF. Între timp, Coaliția nu a dovedit că are nici un băț atât de mare nici un morcov atât de dulce. Nu a existat un mare miting specific pentru susținerea referendumului în București și, dacă acest miting ar exista, probabil are necesita o mare și vizibilă operațiune de transport din afara orașului. Iar beneficiile, dacă ambele mari partide vor curta alegătorii Coaliției, tind să fie mult diminuate. De aceea, politicienii din marile partide și-au lăsat libertatea de comunicare necesară pentru a folosi Coaliția și Referendumul, dar or să o facă (sau nu) în termenii convenabili lor.

Dacă politicienii mai sunt utilizabili, de ce a cedat CpF repriza atât de ușor. Răspunsul este de natură climatică. Pur și simplu vine iarna, care nu este ca vara.

Schimbarea Constituției este atât de jos pe agenda populației că nu o veți găsi în nici un sondaj. Mobilizarea la referendum va fi în mod esențial una de organizație. Iar zona neopreotestantă are hotărâre, cunoștințe de comunicare și resurse dar nu are nici pe departe oameni suficienți de mulți sau suficient de prezenți în viața comunităților ortodoxe (și, în secundar, catolice). Referendumul depinde în mod esențial de loialitatea PSD și a BOR. După cum am spus deja, ambele organizații au pierdut mult din entuziasm. Vremea de iarnă le-ar oferi scuza perfectă pentru demoblizare.

Mai precis, scuza ar funcționa pe multiple niveluri: central, regional/județean și local. La primele două nivele este suficient să se transmită subtil că organizația mare nu va deconta nicicum cheltuielile de referendum. La nivel local, orice șefuleț PSD mai zgârcit sau orice preot lipsit de entuziasm își poate boicota șefii sub acoperirea vremii. La noi a nins, vor spune, sau a plouat, sau e noroi. Cine o să meargă să verifice dacă e noroi iarna la țară?!

De aceea, deși Coaliția se plânge că referendumul ar putea fi amânat până în primăvară, de fapt primăvara este cea de la care ei au speranțe. „Abandonul” este o mișcare preventivă pentru ca, dacă procedurile împing referendumul în decembrie (natural sau forțat) să poată spune că ei nu au cerut această formă de referendum, că este ideea perversă a factorului politic.

Ce urmează?

Probabil că unii militanți CpF vor fi în mod sincer triști și confuzați de această înfrângere de etapă. Dar, cel mai târziu în primăvară, ii vom vedea din nou veseli și îndrăzneți, probabil etalând și câțiva politicieni locali pe care i-au sedus sau intimidat peste iarnă, departe de ochii iscoditori ai presei și ai oponenților.

(Disclaimer: deși acest articol este scris într-o perspectivă relativ neutră, în varii poziții publice m-am poziționat împotriva referendumului cerut de CpF).