Prestatia dlui Ponta in acest moment este una buna; isi domina fara probleme partenera de dialog. Incisivitatea din atitudine si replica nu au adversar pe masura si atunci face „recital” pe teren advers.
Atitudinea premierului este una clara de neplacere, insa relaxata. Prezenta in aceasta televiziune este o necesitate strategica, nu e din dorinta de a comunica public ceva important.
Mesajele nontextuale sunt de disconfort asumat si spun „trebuie sa o fac si pe asta”, „n-am niciun chef sa fiu aici sa vorbesc cu tine”, „hai, ai sa-mi zici ceva? Baga!”, etc.
Domnia sa intra agresiv cu replica inainte ca prezentatoarea sa termine ce avea de spus, ba chiar ii taie uneori intentia de a spune ceva.
Pe alocuri dl Ponta ascunde cu greu mesajul paraverbal „da’ proasta esti!”/”ce prostii mai spui”.
Expresia „repet” e un fel ascuns de a spune „ce ma enervezi, proasto”.
Dl Ponta a tavalit cu prezentatoarea, neexperimentata in astfel de lupte, la un mod la care domnia sa se pricepe foarte bine, si aminteste de felul in care si-a facut loc in zona media, in tinerete.
Tonul a fost zeflemitor iar vorbirea din coltul gurii i-a slujit perfect. Inca o data, dl Ponta se reconfirma un campion la lupta de aceasta categorie, destul de joasa ca nivel.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=3mf6feayJ7E]Dl Ponta iese relativ obosit si cu garda jos din tren. E clar ca nu se asteapta la nimic rau. Primirea este buna la inceput iar acest lucru il relaxeaza.
Nu este atent la multime, face doar „piruetele” de complezenta prin multime, cu tinta clara de a ajunge acasa. Isi pune zambetul de poze, demonstreaza un pic de rabdare pentru momentele de PR si protocol, dar razbate oboseala si plictiseala. Nu priveste direct pe nimeni, nu are vreo comunicare reala cu nimeni. Da doar directive si ordine, politicoase ce e drept.
Ca de obicei, nu ramane fara replica. Are ca resursa ultima zambetul de nesters de pe fata si magazia din spate in care poate arunca cu nonsalanta orice acuzatie sub pretextul ca ce nu-i convine e de la Basescu.
Poate cel mai semnificativ gest, cand a facut cu mana din masina care comunica „sa ma pupati in..” si de obicei e cu un singur deget, tradeaza adevarata stare si atitudine a dansului din acele momente.
Klaus Johannis – lentoarea omului serios
Despre dl Klaus Iohannis nu sunt multe de spus. Cele cateva caracteristici ale discursului domniei sale sunt importante, iar o parte din ele remarcabile.
Discursul dlui Iohannis este tributar calitatii domniei sale de primar etern. Nu stiu cum comunica atunci cand se batea pentru scaunul de primar, insa acum nu simt instinctele de atac ale unui personaj luptator.
Armele domniei sale sunt calmul, cumpatarea, o expresie de „om serios”, de „neamt”, competent, o voce fara multe culori dar in limite sa nu deranjeze, un ritm interior „ardelenesc”, un vocabular pe intelesul tuturor, frazele scurte si la obiect.
Gesturile sunt cumpatate insa exacte si ferme. Priveste partenerul de discutie direct in ochi, il urmareste cu atentie, intelege curgerea discutiei si o dirijeaza discret dar ferm acolo unde isi doreste. Incearca deseori sa indulceasca imaginea patratoasa de „neamt” cu cate un zambet care nu face altceva decat sa ascuta colturile.
Cuvinte si sintagme ciudate „agitatie maximala” sau prost folosite, „datorita” in context negativ.
Dl Iohannis are o politica sanatoasa de constructie a imaginii publice. Nu depaseste niciodata limitele decentei, este calm intotdeauna, exprima competenta si seriozitate, in nonverbal nu iese in evidenta cu nimic spectaculos, insa imaginea este constant statuara.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=Zgw2Js3WgUQ]La acest discurs dl Iohannis demonstreaza cat de mult conteaza imaginea. Mesajul dansului este uneori atat de banal, ca daca nu ar fi spus cu atata greutate si seriozitate de domnia sa, ar starni rasul: „cu vecinii e bine sa te intelegi… bine” , „parlamentul e mare, sunt multi in el, cum se spune”, etc.
Aceste stangacii se justifica in public prin imaginea de neamt care vorbeste greu romaneste si de un zambet care socheaza, facandu-te sa uiti de ce ai auzit. Domnia sa este vorbitor de romana nativ, deci stangaciile sunt rezultatul unei inabilitati de discurs liber.
La prima vedere este ciudat, insa stangaciile domniei sale consolideaza credibilitatea si impresia de sinceritate din discurs.
Mijloacele de expresie sunt aceleasi din totdeauna. Dl Iohannis simbolizeaza metamorfoza omului in statuie. Uitandu-ma la domnia sa, simt ca mai bine il ocolesc decat sa il dau la o parte. Aceasta greutate ii vine din increderea in pozitia neamenintata pe care o are. Ca primar cred ca are o pozitie fara bresa, din postura de candidat la prezidentiale ramane de vazut ce alte arme va scoate din panoplie. Masivitatea de tanc imi pare vulnerabila la mobilitatea unui infanterist precum Dl Ponta. Aceasta confruntare, foarte posibila va solicita instinctul dlui Iohannis de a gasi raspunsuri rapide si pe masura.
Dl Klaus Iohannis are o imagine buna construita pe aparitiile constant decente, pe imaginea constanta de om serios, calm si competent, insa disputele ce vor urma vor solicita la maxim mobilitatea expresivitatii si a capacitatii de a gasi replica cea mai potrivita atacurilor ce vor fi dure si nu neaparat onorabile. Aceasta lentoare poate fi invocata de eventualii adversari sa conteste capacitatea domniei sale de a se implica si de a rezolva energic problemele de anvergura ale Romaniei cerevin unui presedinte. Pentru ca nu a avut parte de campanii agresive electorale si lupte directe recente, cred ca dl Iohannis are nevoie de un media training intens cu antrenament pe discutii in contradictoriu, de o verificare a expresivitatii nonverbale de a exprima si altceva decat calmul si a vocii de a sustine mesaje in forta, capabile sa puna la respect personalitati mult mai agresive decat dansul.