Premium
După separarea lui Marian Munteanu de PNL se părea că pentru această campanie vocile (ultra?)conservatorilor români s-a liniștit. Dar, de curând, au re-căpătat notorietate acțiunile Coaliției pentru familie și, apoi ale Acțiunii 2012. Prin notorietate vreau sa spun nu doar că s-au văzut la TV dar și că diverse personalități și partide, de la marele Iohannis la micul PMP și-au dar cu părerea fie pe problema căsătoriei fie pe tema unirii. Este coincidența prea mare? Da și nu.
O simplă coincidentă pare cu atât mai improbabilă cu cât cele două organizații par să aibă în comun mai mult decât timingul.
Statul adânc
Statul adânc (deep state) este suma birocraților care au o ideologie despre cum trebuie sa arate statul precum și voința și mijloacele de a pune această viziune în practică. Pe plan global, termenul se folosește, de exemplu, pentru a descrie rolul armatei în țări precum Turcia, Pakistan sau Egipt. În România situația nu este nici pe departe atât de gravă, dar putem vorbi despre deep state în relație cu rolul funcționarilor din ministerul de interne, prezumata confruntare între SRI și SIE, mafia doctoratelor, etc.
Cu Coaliția pentru Familie, legătura cu statul adânc este destul de simplă. Conform mai multor relatări, 3 milioane de semnături au fost strânse și cu ajutorul entuziast al mai multor preoți de parohie, ajutor ce presupune binecuvântarea episcopilor locali. Cel puțin la ortodocși putem vorbi de o diferențiere între pozițiile patriarhului Daniel care caută să nu stânjenească statul, arată deschidere ecumenică și a arătat un oarece sprijin pentru Klaus Iohannis, pe de o parte, și unii episcopi, stareți, cler și credincioși mai ales din Moldova. Aceștia ar fi partea clericală a statului adânc.
(Notă: traducerea obișnuită pentru deep state este statul profund. Dar, dată fiind prezența BOR în această analiză, am ales să traduc cu termenul mai neutru de stat adânc).
În ceea ce privește Acțiunea 2012, România a sprijinit la diverse niveluri, unele mai oficiale, altele deloc oficiale politicieni și militanți unioniști. Armand Goșu vorbește undeva de o mică (și foarte ineficientă) industrie care se ocupă cu așa ceva. Dacă liderii Acțiunii iau sau nu bani de la statul român este mai puțin important. Este improbabil ca rândurile lor să nu fi fost infiltrate de agenți români.
Rusia
Există voci care spun că una sau amândouă din organizațiile despre care vorbim ar fi influențate de Rusia. Coaliția pentru Familie s-a construit din câte putem vedea, pe un consens între aripa ultraconservatoare a BOR și aripa o formă de conservatorism religios (neo)protestant. Ultraconservatorii ortodocși, care odată își luau lumină de la muntele Athos, s-au reorientat de mult spre Biserica Rusă, pe care o privesc cu o anumită simpatie pentru acțiunile sale conservatoare și anti-ecumenice. Există voci care susțin că această re-orientare este sprijinită de Rusia. Deocamdată nici un agent străin nu a fost demascat public, dar un asemenea sprijin ar fi extrem de puțin surprinzător în contextul politicilor rusești. Anumite forme ale conservatorismului american religios tind de asemenea să îl re-evalueze pe Putin (deși, ca să fiu corect până la capăt, nu îmi este clar dacă pro-putiniștii (neo)protestanți influențează (neo)protestanții din România).
De asemenea, este clar că Rusia beneficiază de existența acestor două organizații. Coaliția pentru Familie dă o voce conservatorismului ortodox din România care, am sugerat deja, privește cu simpatie Biserica Rusă și cu neîncredere Occidentul laicizat. Acțiunea 2012 alimentează discursul propagandistic rus („imperialiștii români”) dar și moldovenesc (Igor Dodon - „Jandarmul român nu va mai fi la noi stăpân”).
Citiți și:
Vin alegerile
... și totuși... problema este că nici Rusia nici statul adânc nu explică de ce tocmai acum. Există o explicație mult mai simplă aici. Vin alegeri și politicienii nu mai știu ce vrea și ce crede electoratul.
Aceasta este o problemă mult mai veche, care datează cel puțin de la turul doi al alegerilor ocale, dacă nu cumva de la momentul în care „strada” a exploatat diviziunile USL pentru a opri exploatarea de la Roșia Montană. În stradă, în 2013, au manifestat pro-occidentali, alături de „nihiliști” de tipul „mă piș pe el de vot”, alături de naționaliști (de fapt legionari). La fel, la aceste alegeri existau USR și Cioloș care vor să reinventeze pro-occidentalismul, alături de militanți care vor să fie orice numai să dispară vechii politicieni. Prin cele două organizații apar și conservatorii care vor întoarcerea le vremuri mai pure (Coaliția) sau mai glorioase (Acțiunea).
Toate aceste grupuri exploatează două fenomene sociale. Unul este deschiderea populației către „experimente” în materie de politică (politică electorală și politici publice). Al doilea fenomen este faptul că politicienii nu știu, nici acum, de unde să apuce schimbările sociale și cum să vorbească cu agenții schimbării.
USR trăiește (și PNL pierde) din fenomenul 1. Grupări precum Politică fără Bariere a exploatat sistematic fenomenul 2. Astăzi Coaliția pentru Familie și Acțiunea 2012 se așează la masă să joace același joc politic.
