Premium
Europarlamentarul român Laurențiu Rebega, vicepreședintele Grupului Europa Națiunilor și Libertății, a analizat modul în care modificarea politicii UE în domeniul biocarburanților va submina potențialul României de a deveni una dintre cele mai importante producătoare de combustibil din surse regenerabile, curate, din Europa.
Rebega explică faptul că ”în anul 2009, UE a adoptat Directiva privind Energia din Resurse Regenerabile. Aceasta a fost menită să promoveze utilizarea biocarburanților ca o alternativă curată la combustibilii fosili, contribuind astfel la obiectivele UE cu privire la schimbările climatice și reducerea poluării care cauzează mii de decese anual, la nivelul tuturor statelor membre. Mai mult decât atât, un alt avantaj al utilizării biocombustibililor este faptul că sunt un mod de a crea noi locuri de muncă, mai ales în zonele rurale, determinând și o creștere a veniturile fermierilor”.
Europarlamentarul este de părere că ”România a fost și rămâne statul european care ar beneficia cel mai mult dintr-o astfel de politică” și atrage atenția că ”un grup comercial care a analizat potențialul României în producerea de etanol în perioada 2011-2012 a ajuns la concluzia că dacă România ar produce biocombustibil la capacitate maximă, atunci s-ar crea câteva zeci de mii de locuri de muncă, contribuindu-se astfel și la creșterea PIB-ului anual al României. Miliarde de litri de biogaz din surse regenerabile și curate ar putea fi produse în fiecare an în România”.
Exemplul SUA
Tot Rebega mai amintește că, în 2005 ”Congresul SUA, în eforturile sale de a reduce emisiile de gaz cu efect de seră și importurile de combustibili fosili, a extins utilizarea combustibililor din surse regenerabile și a adoptat o legislație asemănătoare cu a Uniunii Europene, respectiv Standardele de Combustibil din Surse Regenerabile. Prin adoptarea acestor standarde, în sectorul transporturilor, s-au stabilit cote obligatorii prin care sursele regenerabile (cu precădere etanolul) să fie amestecate cu carburanți. Această legislație a avut un impact extraordinar. A oferit consumatorilor din SUA accesul la combustibili la un preț mai mic, la combustibili cu un impact asupra mediului mult mai scăzut, aceștia poluând mult mai puțin prin utilizarea mașinilor și a camioanelor. Astfel, această politică a devenit o sursă de venituri foarte importantă pentru economia rurală din SUA. În 2015, peste 210 tipuri de plante din care se poate produce etanol au fost folosite în 29 de state americane și s-au produs aproximativ 15 miliarde de galoane de etanol. Industria aceasta a insemnat și 357,000 de locuri de munca și a contribuit cu aproximativ 44 de miliarde de dolari la PIB-ul SUA. A avut un succes deosebit în susținerea veniturilor fermierilor și a atras și populația tânără în mediul rural american, acolo unde este cultivat cu precadere porumbul”.
Potrivit datelor oferite de europarlamentar, în 2015, producția de etanol a generat venituri de peste 13 miliarde de dolari, ceea ce a contribuit la dezvoltarea sectorului construcțiilor unde au fost cheltuiți aproximativ 2,4 miliarde de dolari, și la plata unor taxe de circa 3,9 miliarde de dolari către Guvernul Federal și autorități locale. ”Producția de etanol a creat în mediul rural din SUA o așa-numită revoluție silențioasă”, mai spune Rebega.
Situația la nivelul UE
Rebega se întoarce însă la situația din UE și amintește că ”Directiva europeană privind energiile regenerabile din 2009 a introdus obligativitatea ca statele UE să se asigure că cel puțin 10% din combustibilii destinați transporturilor să provină din surse regenerabile. Cu toate acestea, înainte ca această Directivă europeană să producă efectele pozitive pe care o legislație similară le-a avut în SUA, Comisia Europeană a făcut o mișcare absolut dezastruoasă cu privire la aceasta politică. Hotărârea Comisiei Europene din anul 2012 se bazează pe un set de argumente care se dovedesc a fi nevalide. Tehnocrații Comisiei au propus reducerea la jumătate a cotei de biocarburanți stabilită în urmă cu doar trei ani”.
Rebega trece în revistă apoi efectele acestei politici UE: ”La momentul apariției acestor schimbări de politică, în 2012, unul dintre cei mai importanți producători de etanol din Europa, compania Abengoa din Spania, a prezis faptul că această schimbare de direcție va transforma industria etanolului într-una fantoma. Se pare ca predicțiile sale se dovedesc acum a fi reale și exacte. Așa cum s-a anticipat, aceste schimbări sunt un dezastru. În toată Europa, plantațiile de vegetație folosite pentru producția de etanol au fost închise, s-au pierdut mii de locuri de muncă, fermierii au întregistrat pierderi importante, ceea ce a avut un efect negativ major asupra comunităților rurale per ansamblu. Aceste consecințe au fost cu precădere resimțite în Europa Centrală și de Est, statelor europene refuzându-li-se oportunitatea de a împărtăți prosperitatea generată de industria etanolului din SUA”.
”Cei care au provocat dezastrul legislativ din 2012 merg mai departe”
Rebega arată că ”cei care au provocat dezastrul legislativ din 2012 merg mai departe. Într-un document circulat de Comisia Europeană pe 20 iulie, aceasta anunță revocarea legislației privind biocarburanții convenționali începand din 2020, masură care ar fi împotriva oricărei logici cu caracter științific. Comisia Europeană, care ar trebui să își facă din crearea locurilor de muncă pentru cetățenii europeni o prioritate, este pe punctul de a distruge o industrie viabilă care creează zeci de mii de locuri de muncă. Poziția sa este de-a dreptul ridicolă”, este de părere europarlamentarul român.
Ce pierde România
Laurențiu Rebega arată în analiza sa că ”România are mai mult de pierdut decât orice alt stat european de pe urma acestei noi legislații și schimbări de direcție a Comisiei Europene, deoarece România are un potențial imens în producerea de etanol”.
Pe de altă parte, în cazul în care Uniunea Europeană ar avea o abordare pozitivă cu privire la industria etanolului, atunci România ar fi marele caștigător, arată europarlamentarul, pentru că o politică progresivă a Uniunii ar avea următoarele efecte:
”- ar deschide accesul la oportunități de investiții în mediul rural românesc
- ar crea zeci de mii de locuri de muncă, estimându-se un număr de aproximativ 70.000
- ar asigura fermierilor o sursă sigură de venit
- ar transfera miliarde de EURO în economia românească
- ar transforma România într-o țară producătoare de hrană pentru animale fără OMG (organisme modificate genetic) și ar fi determinat (la nivel european) a scădere a importurilor de hrană pentru animale din afara UE
- ar ajuta Uniunea Europeana în ansamblul său în a-și reduce dependența de sursele de energie fosilă prin producerea de energie regenerabilă
- ar ajuta UE în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, contribuind astfel la atingerea obiectivelor europene prevăzute pentru 2020”.
Europarlamentarul crede, de aceea, că ”abordarea Comisiei Europene se bazează mai mult pe ideologie decat pe logică și ignoră cele mai bune argumente științifice și de bun-simț”.
Ca dovadă, Rebega dă exemplul situației în care, ”cand a fost întrebat de un jurnalist de la un respectat trust media independent, EurActiv, un înalt oficial al Comisiei Europene responsabil pentru ultimele schimbari legislative cu privire la energiile regenerabile, acesta a menționat că schimbarea de direcție a instituției sale se datorează « opiniei publice » și « temerilor cetatenilor ». Răspunsul său nu a menționat însă interesele și temerile celor câteva mii de cetățeni europeni care și-au pierdut locurile de muncă, a miilor de familii de fermieri cărora le va fi refuzat un venit în plus sau chiar a unor state membre, precum România, care va înregistra pierderi importante”.
Tocmai acesta este motivul pentru care Rebega susține că ”politicile publice ar trebui să se bazeze pe analize științifice realizate cu rigurozitate, și nu pe idei vagi invocate de tehnocrați europeni”.
Concluzia europarlamentarului român este că ar fi timpul ca ”guvernele statelor UE, inclusiv cel al României, să ceara oprirea acestor măsuri negative luate de tehnocrații europeni în ceea ce privește industria biocarburanților”.
Parlamentul European nu este responsabil de conținutul acestui articol. Articolul este subvenționat din bugetul 400 al Grupului ENL.
