Iohannis începe să semene tot mai mult cu Barack Obama

Autor:

Publicat: 25/05/2015 00:04

Actualizat: 25/05/2015 07:06

România Liberă:

Cu un guvern corupt și subordonat grupurilor de interese și cu o opoziție la fel de coruptă și ineptă, românii și-au pus speranțele în președintele Iohannis să fie ultima pavază în apărarea intereselor cetățeanului în fața abuzurilor statului în pofida ofertei subțiri a candidatului Iohannis (un președinte altfel, mai puțin scandal, etc). Prestația prezidențială arată că aceste speranțe au fost investite prost. Președintele Iohannis nu pare să aibă altă agendă decât aceea ca Iohannis să fie președinte.Președintele Iohannis începe să semene tot mai mult cu Barack Obama. S-a ales pe un val de entuziasm popular care i-a oferit cea mai mare diferență electorală de după aberația de la 20 mai 1990, a publicat două cărți în șase luni deși n-a apucat să facă absolut nimic în mandatul său și are șanse foarte bune să devină cel mai slab lider din istoria recentă a țării. Dar dacă Obama se poate consola cu un premiul Nobel pentru Pace pe care l-a luat pentru simplul fapt de a fi fost ales și cu gândul că America funcționează (chiar mai) bine și fără el, Iohannis riscă să devină un eșec rușinos și să ducă țara într-o fundătură.

Ziarul Financiar:

Firmele româneşti de soft (dar nu numai ele) mici şi mijlocii, încă antreprenoriale, simt pe pielea lor puterea multinaţionalelor şi companiilor mari. Când multinaţionalele decid să facă o investiţie în România, când au ţinte de performanţă clar stabilite, când au clientul şi trebuie doar să execute comanda, nu se uită la ”preţul” angajaţilor, pe care trebuie să îi recruteze din piaţă, de la concurenţă sau de unde îi găsesc. Dacă trebuie să umple neapărat o poziţie specială, multinaţionalele dublează chiar şi salariile pentru a atrage acel candidat. Chiar şi o creştere salarială de ”numai” 50% nu este de lepădat. Angajatul/salariatul care pleacă nu trebuie judecat/blamat pentru că se duce la mai bine, chiar dacă tot ce a învăţat până atunci i s-a datorat acelei firme mici sau mijlocii de la care acum dezertează. Foarte multe companii româneşti sunt nervoase pe această situaţie, considerând că lupta cu multinaţionalele este inegală, pentru că ele beneficiază de ajutoare de stat, de covor roşu la nivel de administraţie sau de ”scutirea” de controale, având în vedere numele mari pe care le poartă la nivel internaţional... Creşterile salariale sunt bune pentru economie, indiferent cum se întâmplă, multinaţionalele au rolul lor, iar pentru România sunt vitale în lipsa capitalului autohton, extrem de afectat de criză şi descinderi, dar companiile româneşti trebuie ele să se lupte ca să reziste şi să câştige teren. Acum câteva săptămâni secretarul de stat din ministerul Finanţelor, Enache Jiru, şeful Trezoreriei, care într-o conferinţă a ZF, i-a răspuns lui Constantin Stroe, vicepreşedinte al Dacia, pe tema unor posibile facilităţi acordate producătorilor interni care să stimuleze cererea, printr-o singură afirmaţie: Cereţi!. Adică dacă nu cereţi, statul nu are de unde să ştie ce vreţi. Multinaţionalele au făcut cărare la fiecare guvern, indiferent de culoarea politică, ştiu mai bine birourile ministerelor decât miniştrii, şi au cerut. În final, au primit ce au cerut. La fel trebuie să facă şi companiile româneşti. Asta dacă reuşesc să se unească.

Mediafax:

Partidul Popular, aflat la putere, a câştigat alegerile locale şi regionale de duminică din Spania, dar nu a reuşit să obţină majoritatea absolută în cele 13 regiuni unde a avut loc scrutinul, potrivit unui sondaj. Partidul Popular al premierului Mariano Rajoy a câştigat alegerile în 11 din cele 13 regiuni spaniole unde a avut loc scrutinul, însă a pierdut capitala Madrid, după 24 de ani. Potrivit sondajului, PP a obţinut 27% din voturi, cu 10% mai puţin decât acum patru ani. Partidul Socialist (PSOE), aflat în opoziţie, s-a clasat pe locul doi, cu 25% din voturi. Alegerile municipale şi regionale din Spania au relevat, conform aşteptărilor, un progres al noilor forţe politice Podemos (10%) şi Ciudadanos (centru, 7%). Cele două formaţiuni politice au acces în toate parlamentele regionale. De asemenea, alegerile de duminică din Spania, considerate un test înaintea scrutinului naţional de la sfârşitul anului, au relevat o scădere a influenţei principalelor două partide din ţară, PP şi PSOE.

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!