Premium
Administraţia Prezidenţială a României organizează la Bucureşti, joi și vineri, împreună cu Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), conferinţa internaţională cu tema „Interacţiunea între majoritatea politică şi opoziţie într-o democraţie”.
Vezi şi: Falcă, ofertă OFICIALĂ pentru universitatea lui Soros: Să se mute la Arad!
Președinte Iohannis a deschis lucrările conferinței joi, la ora 15:30, printr-un discurs în care a criticat majorităţile politice abuzive, a lăudat din nou protestele recente din România şi a denunţat "democraţia iliberală" (cu trimitere la Ungaria) şi "democratura".
"Într-o democrație liberală solidă, bazată pe alegeri libere și corecte, nu este acceptabilă nici așa numita dictatură a minorității, dar nici dictatura majorității, care prin abuz, în baza concepției câștigătorul ia totul, să afecteze pluralismul și echilibrul social. Adică să ajungem la ceea ce este tot mai des desemnat in mediile de specialitate cu termenul de democratură", a declarat Iohannis.
Vezi şi: Falcă, ofertă OFICIALĂ pentru universitatea lui Soros: Să se mute la Arad!
"Cetățenii sunt sursa legitimă inepuizabilă a democrației. Niciun politician ales de oameni să le reprezinte interesele nu poate să ignore vocea cetățenilor. Cu cât puterea și opoziția refuză să asculte ce le spun cetățenii, cu atât se adâncește ruptura dintre societate și clasa politică. Iar consecințele sunt dramatice pentru toți", a mai spus preşedintele.
"Critica opoziei nu poate fi văzută ca un element distructiv sau de neacceptare a rezultatelor alegerilor", a declarat preşedintele, care s-a referit şi nevoie echilibrului puterilor în stat.
Discursul integral susţinut de preşedintele Iohannis:
„Doamnă Secretar General Adjunct al Consiliului Europei,
Domnule Preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,
Domnule Președinte al Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei,
Domnule Președinte al Curții Constituționale,
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Domnule Ministru,
Doamnelor şi domnilor Ambasadori,
Distinşi participanţi,
Îmi face o deosebită plăcere să vă urez tuturor bun venit la Palatul Cotroceni!
Aş dori, înainte de toate, să-i mulțumesc domnului Secretar General Jagland pentru că a acceptat ca această conferinţă să stea sub patronajul nostru comun, dar, mai ales, pentru că a avut iniţiativa – foarte importantă şi oportună – de a lansa procesul de reflecţie pentru crearea liniilor directoare ale Consiliului Europei privind rolul şi responsabilităţile majorităţii politice în interacţiunea sa cu opoziţia într-o societate democratică.
Regret faptul că, din motive medicale obiective, domnul Jagland nu poate fi prezent astăzi. Cred că sunt în asentimentul tuturor participanţilor la conferinţă să îi urez multă sănătate. Avem însă plăcerea să ne bucurăm de distinsa participare a doamnei Battaini-Dragoni, Secretarul General Adjunct al Consiliului Europei.
În acelaşi timp, îi datorez mulţumiri şi domnului Preşedinte Agramunt pentru sprijinul acordat organizării acestei conferinţe, precum şi Comisiei de la Veneţia pentru co-organizarea acesteia.
Îi sunt recunoscător domnului Președinte Buquicchio şi tuturor colegilor săi, care au gestionat foarte bine pregătirea acestui eveniment. Sunt convins că dezbaterile ce vor urma vor contribui decisiv la progresul raportului Comisiei de la Veneţia asupra acestei teme.
Doamnelor şi domnilor,
Spuneam în discursul meu din ianuarie, din plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, că subiectul rolului şi responsabilităților majorităţii, respectiv ale opoziţiei, într-o societate democratică este de mare actualitate, în contextul anumitor evoluții recente din unele state membre.
De asemenea, arătam – şi reiterez acest mesaj – că avem nevoie, în Europa, de societăţi democratice solide, în care majorităţile nu abuzează de drepturile lor legitime doar pentru că sunt o majoritate, doar pentru că au câştigat alegerile cu un procent consistent. Pentru că, odată cu preluarea puterii, trebuie asumate şi responsabilităţile deosebite care decurg de aici.
Nu pot să nu mă gândesc, vorbind despre aceste responsabilităţi, şi la tendinţa, tot mai conturată în procesele electorale din spaţiul european, ca prezenţa la vot să fie din ce în ce mai scăzută. Într-un astfel de context, majoritatea politică, deși construită pe un procent mare, obligă cu atât mai mult la asumarea şi exercitarea responsabilă a guvernării.
Avem nevoie, prin urmare, în considerarea evoluţiilor din ultimii ani din unele state europene, inclusiv a proliferării conduitei populiste şi eurosceptice, de consolidarea cadrului de parametri şi garanţii privind interacţiunea dintre majoritate şi opoziţie.
Într-o democraţie liberală solidă, bazată pe alegeri libere şi corecte, nu este acceptabilă nici aşa-numita «dictatură a minorităţii», dar nici «dictatura majorităţii», care, prin abuz, în baza concepţiei «câştigătorul ia totul», să afecteze pluralismul, echilibrul social şi funcţionarea democratică a societăţii bazate pe statul de drept. Adică să ajungem la ceea ce este tot mai des desemnat, în mediile de specialitate, cu termenul de «democratură».
Sunt convins că, într-o societate democratică solidă, atât majoritatea, cât şi opoziţia trebuie, în egală măsură, să acţioneze având în vedere acelaşi angajament, comun şi responsabil, pentru interesul public – al cetăţenilor şi al societăţii.
Acest angajament trebuie să vină, absolut întotdeauna, pe primul loc, înaintea mizelor oricăror confruntări politice – chiar dacă şi acestea sunt normale în democraţie.
Într-adevăr, cetăţenii sunt sursa legitimă inepuizabilă a democraţiei. Niciun politician ales de oameni să le reprezinte interesele nu poate să ignore vocea cetăţenilor.
Cu cât puterea şi opoziția refuză să asculte ce doresc cetăţenii, inclusiv atunci când coboară în stradă, cu atât se adâncește ruptura dintre societate și clasa politică. Iar consecințele sunt dramatice pentru toţi, cu efecte pe termen lung.
Dar majoritatea, tocmai pentru că este majoritate, trebuie să ştie să acţioneze în exercitarea puterii cu o necesară reţinere autoimpusă şi cu toleranţă faţă de eforturile opoziţiei, într-o manieră inclusivă şi transparentă. Pentru că majoritatea trebuie să fie conştientă că şi ea, la rândul său, va deveni cândva minoritate.
Într-o societate democratică – spuneam şi la Strasbourg, în ianuarie – critica normală exercitată de opoziţie nu poate fi văzută ca element distructiv şi nu poate fi interpretată ca lipsă a acceptării rezultatelor scrutinului democratic.
Este doar o parte – la fel de legitimă ca efortul şi activitatea majorităţii – a unui sistem democratic liberal sănătos.
O societate democratică solidă, de tip liberal – opusă aşa-zisului model «iliberal» – are nevoie ca măsurile luate de majoritate să nu afecteze statul de drept în sens larg şi să nu urmărească afectarea «jocului» democratic, care presupune, în final, alternanţa la putere prin alegeri libere.
În plus, o societate democratică solidă necesită respectarea principiului cooperării loiale şi constructive între instituţiile democratice ale statului, care trebuie să se respecte reciproc. Este un principiu valoros – nu doar în cazul situaţiilor de coabitare politică, care nu este deloc în contradicţie cu principiul, la fel de important, al separaţiei puterilor.
Separaţia puterilor într-o democraţie solidă înseamnă cooperare constructivă pentru realizarea interesului public, înseamnă respect reciproc între instituţiile statului aparţinând diferitelor puteri, precum şi echilibrul şi controlul reciproc dintre acestea.
Doresc să citez aici ceea ce scria Comisia de la Veneţia într-o Opinie importantă a sa din 2012, elemente foarte utile pentru dezbaterea noastră de astăzi şi de mâine:
«Respectul pentru Constituţie nu poate fi limitat la executarea literală a prevederilor sale. (…) Scopul acestor prevederi este să faciliteze funcţionarea eficientă a instituţiilor statului, pe baza cooperării lor loiale.
Şeful Statului, Parlamentul, Guvernul, sistemul judiciar, toate servesc scopul comun al promovării intereselor ţării în ansamblu, nu a intereselor înguste ale unei singure instituţii sau ale partidului care l-a desemnat pe cel ce ocupă o anumită funcţie.
Chiar dacă o instituţie este într-o poziţie de putere, fiind capabilă să influenţeze alte instituţii ale statului, ea trebuie să o facă având în vedere interesele statului ca întreg, inclusiv, în consecinţă, interesele altor instituţii şi ale opoziţiei parlamentare.»
Sunt puncte de vedere foarte actuale, care pun în evidenţă necesitatea ca interacţiunea dintre majoritate şi opoziţie să ţină cont permanent de imperativul asigurării unui echilibru corect între interesele legitime ale majorităţii şi cele ale opoziţiei, ambele trebuind să se conducă mereu după interesul public al cetăţenilor, care i-au votat atât pe unii, cât şi pe ceilalţi.
Doamnelor şi domnilor,
Sunt deplin conştient de dificultatea sarcinii pe care o are Comisia de la Veneţia în elaborarea unor eventuale linii directoare ale Consiliului Europei privind rolul şi responsabilităţile majorităţii politice în interacţiunea sa cu opoziţia într-o societate democratică.
Această dificultate constă în aceea că procesul de consolidare a cadrului de parametri şi garanţii privind interacţiunea dintre majoritate şi opoziţie presupune dezvoltarea standardelor constituţionale europene plecând şi de la elemente de cultură politică.
Şi nu este uşor să codifici la nivel de standard juridic aceste noțiuni de cultură politică, rezultate din lecţiile învăţate la nivel european din practica statelor.
Dar sunt convins că acest efort va fi încununat de succes. Nu doar pentru că am încredere în competenţa Comisiei de la Veneţia, care a fost confirmată de atâtea ori, ci şi pentru că este absolută nevoie de acest succes.
El este imperativ necesar pentru că sistemul democratic european trebuie să fie solid şi sănătos, pentru că scopul final al acestui efort este de fapt siguranţa democratică şi prosperitatea tuturor şi a fiecăruia dintre cetăţenii europeni.
Într-adevăr, aşa cum s-a mai spus, democraţia este o veritabilă infrastructură strategică a statelor noastre, a societăţii europene, iar întărirea «imunităţii» şi rezilienţei sale, apărarea acestei infrastructuri strategice sunt în interesul direct al tuturor şi al fiecăruia dintre cetăţenii noştri.
Acesta este motivul pentru care, atunci când – cu aproape un an în urmă – am primit propunerea Comisiei de la Veneţia de a co-organiza această conferinţă, am decis imediat să mă implic personal în susținerea acestui proiect esenţial pentru democraţie.
Sper, de aceea, ca lucrările acestei conferinţe să aducă o contribuție de fond, substanţială, la dezbaterea europeană pe tema interacţiunii responsabile dintre majoritate şi opoziţie, care să genereze cristalizarea parametrilor şi garanţiilor, a unor eventuale linii directoare pe acest subiect.
Va fi, în egală măsură, şi contribuţia simbolică a unei Românii a cărei societate a arătat recent că este matură şi pro-europeană, că este pregătită să-şi apere eficient valorile statului de drept şi că îşi are propriii «anticorpi» puternici faţă de orice ar putea afecta sănătatea democraţiei sale.
Urez succes lucrărilor conferinţei şi vă mulţumesc pentru atenţie!”
