Premium
Ziarul Financiar:
„Italia este mama tuturor pericolelor sistemice“, scrie George Friedman, fondatorul celebrei firme de informaţii Stratfor. „Cea mai mare durere de cap a Europei este Italia“, notează un alt comentator. Portugalia s-a pus în poziţia de a asigura că va face în aşa fel încât să nu ajungă să ceară un nou bailout internaţional, iar despre Grecia economistul american Paul Krugman spune că acestei ţări i-ar fi mai bine în afara zonei euro.
Valului de date economice dezamăgitoare din ultimele săptămâni i se adaugă acum, odată cu trecerea calmului varii, avertismentele unor casandre cu priză mare la public, semn că liderii zonei euro mai au mult de muncă pentru a reclădi sustenabil încrederea în uniunea monetară şubrezită de crize.
Încrederea analiştilor şi investitorilor germani este surprinzător de slabă în septembrie, arată indicatorul institutului de cercetare ZEW, ceea ce sugerează că perspectiva celei mai mari economii europene rămâne umbrită de incertitudini cu toate că îngrijorările privind impactul Brexitului s-au mai domolit, scrie Reuters. Indicatorul ZEW privind aşteptările pentru următoarele şase luni a stagnat la 0,5 puncte, în timp ce analiştii intervievaţi de Reuters se aşteptau să crească la 2,5 puncte. Spre comparaţie, media pe termen lung este de 24,1 puncte.
Jennifer McKeown, analist la Capital Economics, spune că este îngrijorător că încrederea nu îşi revine. „Faptul că indicele are o valoare pozitivă atât de mică demonstrează că doar o majoritate îngustă a investitorilor crede că condiţiile economice din Germania se vor îmbunătăţi în următoarele şase luni“, a spus McKeown.
Datele Eurostat arată de ce investitorii nu au motive de optimism. Producţia industrială a zonei euro a scăzut accentuat în iulie, atât în ritm lunar cât şi anualizat, un semn că revenirea economică a ţărilor din uniunea monetară nu va prinde prea curând forţe noi.
Nici datele macroeconomice nu sunt încurajatoare, iar ultima ţară care dezamăgeşte este Italia. Guvernul de acolo şi-a redus proiecţia de creştere economică pentru acest an de la 1,2% la 0,8-0,9%. O creştere mai slabă ar îngreuna eforturile Romei de a reduce datoria publică a ţării, mai mică, în zona euro, doar decât cea a Greciei, potrivit The Wall Street Journal.
Italia îl îngrijorează pe George Friedman, fondatorul Stratfor. El atrage atenţia, într-o analiză publicată de Forbes, că Italia este în criză de cel puţin opt luni, deşi presa mainstream a recunoscut aceasta abia în iulie. Criza nu are nimic de-a face cu Brexitul, deşi cei care se opun Brexitului susţin că are. Dacă britanicii ar fi votat să stea în UE, criza din Italia s-ar fi acutizat oricum, spune Friedman. Nivelul ridicat al creditelor neperformante a devenit o problemă încă dinainte de Brexit.
Este clar că în economia italiană nu poate fi găsit nimic care să reducă acest nivel. Doar o îmbunătăţire dramatică a stării economiei ar face posibilă rambursarea acestor împrumuturi. Iar economia europeană nu se poate îmbunătăţi suficient de mult şi de rapid pentru a-i ajuta pe italieni. Băncile au preferat să contabilizeze creditele ca fiind neperformante când acestea sunt în default, ascunzând astfel realitatea. Până la 17% din creditele din Italia nu vor fi plătite. Aceasta va zdrobi finanţele băncilor, iar şocurile nu se vor simţi doar în Italia.
Creditele italiene sunt împachetate şi revândute, iar băncile italiene iau credite de la alte bănci europene. La rândul lor, băncile europene s-au împrumutat punând garanţie activele băncilor italiene. Deoarece Italia este a patra economie ca mărime din UE, acest lanţ reprezintă „mama tuturor pericolelor sistemice din Europa“, scrie Friedman.
Singurul mod în care sistemul bancar poate fi ajutat este printr-un bailout guvernamental. Problema este că Italia este şi membră a zonei euro, nu doar a UE, iar aceasta înseamnă că îi este limitată puterea de a ieşi din criză tipărind bani. Apoi, legislaţia UE face dificil pentru guverne să salveze bănci.
UE are un concept numit „bail-in“, care înseamnă că deponenţii şi creditorii băncii îşi vor pierde banii, aşa cum s-a întâmplat în Grecia şi Cipru. Bail-in-urile duc la retragerea depozitelor din bănci. Roma vrea să se asigure că deponenţii nu-şi pierd banii. O hemoragie bancară ar fi garanţia colapsului. Un colaps ar alunga guvernul de la putere şi ar da Mişcării Cinci Stele, un partid eurosceptic, o şansă bună de a ajunge la guvernare.
RFI:
"Ambasadorul Hans Klemm este ambasadorul Statelor Unite în întreaga Românie. El călătoreşte periodic prin ţară, întâlnindu-se cu diferite grupuri din toate zonele societăţii româneşti", comenteaza misiunea diplomatică americană gestul ambasadorului de a se fotografia alături de primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad şi alţi doi reprezentanţi locali, ţinând în mână steagul Ţinutului Secuiesc.
Misiunea diplomatică mai afirmă că Statele Unite, în calitate de aliat şi partener strategic al României, "sprijină şi aplaudă democraţia din România şi eforturile României de a-şi consolida instituţiile democratice prin participarea deplină şi egală a tuturor segmentelor societăţii".
De partea sa, Ministerul român de Externe precizează în limbaj diplomatic că "asemenea vizite presupun luarea în considerare a posibilităţii existenţei unor sensibilităţi".
Politologul Andrei Ţăranu explică la RFI unde a greşit ambasadorul american: "Cred că ambasadorul nu a fost conştient şi nu a ştiut exact ce reprezintă simbolul respectiv şi steagul respectiv, neştiind că este un simbol care nu a fost acceptat de statul român şi care a generat suficient de multe tensiuni între comunitatea românească şi comunitatea maghiară din România şi nu numai".
"Pe de altă parte, evident că ar fi trebuit să existe o altă formă de reacţie a ambasadei, tocmai ştiind că oriunde în lume, simbolurile politice sunt extrem de importante în relaţiile care se stabilesc între ţări. Or, având în vedere că a existat o declaraţie a ambasadorului SUA în Republica Moldova, care a sensibilizat o parte din populaţia României şi din Republica Moldova, această reacţie dă din nou senzaţia că românii nu sunt chiar atât de simpatizaţi în SUA, tocmai pentru că ambasadorii fie că sunt în Republica Moldova, fie că sunt în România nu ştiu foarte mult despre relaţiile din România, despre realitatea istorico-simbolică a românilor şi aşa mai departe", mai spune Andrei Ţăranu.
