Premium
Directorul general al Colegiului Psihologilor din România, Laurențiu Ștefan, a vorbit, într-un interviu acordat AGERPRES cu prilejul Zilei Psihologilor, despre importanța ajutorului acordat de către psihologi în cazul depresiilor, al căror număr a crescut în ultimii ani, despre necesitatea prezenței psihologilor acreditați în cadrul instituțiilor, dar și despre faptul că legislația actuală încă îl situează pe psiholog "cumva pe planul secund" în domeniul sănătății, după profesiile medicale, lucru care "nu este benefic" pentru pacienți.
Laurențiu Ștefan a precizat că numărul psihologilor care pleacă să muncească în străinătate este în creștere, însă cu toate acestea România nu are o problemă socială legată de exodul psihologilor în spațiul comunitar.
"În data de 27 mai 2017 se împlinesc 13 ani de la reglementarea profesiei de psiholog. Este prima dată când statul român, prin Parlamentul României, recunoaște utilitatea socio-economică a profesiei de psiholog. Este bine să nu rămânem la acel nivel din anul 2004, este bine să facem niște pași astfel încât și noi și autoritățile să transmitem populației că România este într-o altă situație decât era în anul 2004. Trebuie să ne adaptăm la noile condiții în care suntem acum și lucrul acesta nu se poate face decât prin acte normative elaborate de către stat și prin măsuri urgente, astfel încât să existe un plan de asigurare a asistenței psihologice pentru populația României. Acest lucru nu a existat niciodată în istoria României și apelul meu către autorități este să acceseze, să implementeze, să reglementeze un sistem de acordare a asistenței psihologice pentru populația României, de la copii până la adulți, la persoanele vârstnice. În același timp, doresc să transmit un mesaj de felicitare pentru toți psihologii din România pentru că au încredere în această profesie și pentru că au investit mult emoțional, economic și o mare parte din viața lor pentru a profesa. Multă vreme această profesie nu a fost practicată decât din dragoste pentru psihologie și nimic altceva", a afirmat directorul general al Colegiului Psihologilor din România.
AGERPRES: Câți psihologi sunt în România și câți dintre aceștia sunt acreditați să profeseze?
Laurențiu Ștefan: În acest moment membrii Colegiului Psihologilor din România sunt în număr de aproximativ 20.000 de psihologi la nivel național. Numărul psihologilor atestați nu este și numărul absolvenților de Psihologie. Datele referitoare la absolvenții de Psihologie sunt un pic mai mari. Nu toți absolvenții de Psihologie au urmat cariera de psiholog, unii s-au îndreptat către alte domenii. În sistemul public sunt aproximativ 30% dintre psihologii înregistrați, însă mulți dintre aceștia își desfășoară activitatea și prin forme independente, respectiv cabinete, cabinete asociate sau societăți profesionale de psihologie.
AGERPRES: Sunt suficienți psihologi pentru România?
Laurențiu Ștefan: Numărul psihologilor acreditați este un număr pe care eu l-aș aprecia ca fiind suficient pentru datele de astăzi ale populației, respectiv gradul de conștientizare al populației pentru nevoia de servicii psihologice, gradul de educație al populației legat de accesibilitatea serviciilor psihologice și, mai ales, disponibilitatea acestora de a accesa un psiholog. Foarte mulți oameni din mediul rural încearcă în continuare, din păcate, să își soluționeze problemele de ordin psihologic discutând mai mult cu rudele, cu persoane nespecializate, discutând cu vraci, cu preoți, accesează mai greu serviciile psihologice.
Tendința după anul 2004 este o tendință bună, pozitivă, în sensul că din ce în ce mai mulți români și, mai ales, în ceea ce privește serviciile pentru copii accesează servicii de evaluare, consiliere și psihoterapie în mare parte, dar nu numai atât, sunt și servici psiho-aptitudinale, de evaluare a personalului pentru funcții și profesii și avem și pentru situații speciale. Sunt psihologii care lucrează în mediul clinic, în spitale de psihiatrie, sunt psihologii care lucrează în spitale generale, sau cei din instituțiile publice, în serviciile speciale, din domeniul apărării, ordinii publice, siguranței naționale.
AGERPRES: Se constată în ultimii ani o escaladare a numărului de cazuri de depresie?
Laurențiu Ștefan: Cu siguranță societatea modernă este producătoare de stres. Viața cotidiană, dezvoltarea tehnologică, accesarea într-un timp foarte scurt al multor informații creează o problemă legată de stres. Lipsa de mecanisme pentru gestionarea stresului la locul de muncă, în familie, în societate în general creează probleme legate de anxietate, legate de depresie, de ordin psihic. Organizația Mondială a Sănătății a estimat că după bolile cardiovasculare depresia reprezintă cel de-al doilea motiv ca risc pentru sănătatea umană.
AGERPRES: Cât de important este ajutorul dat de specialist pentru o persoană cu depresie?
Laurențiu Ștefan: Foarte important. Ori de câte ori mergem la un medic încercăm cumva să accesăm specialistul cel mai bun, vrem chirurgul cel mai bun să facă o intervenție. Cred că același tip de comportament ar trebui să îl avem și în fața psihologilor. Există așa zisele servicii accesibile, facile, dar nu întotdeauna aceste servicii sunt și eficiente. Eficiența nu o poate da decât un specialist cu competență, pregătit, educat în acest mod și cu o anumită experiență în domeniu. Genul acesta de comportament ar trebui să fie un comportament pe care să îl acceseze consumatorul, beneficiarul de servicii psihologice.
AGERPRES: Ar putea fi îmbunătățită legislația în domeniu?
Laurențiu Ștefan: Legislația în România este una extrem de strictă și mai ales în domeniul sănătății. Este o legislație care încă îl situează pe psiholog cumva pe planul secund în domeniul sănătății, după profesiile medicale. Nu este un lucru benefic, nu neapărat pentru psihologi, cât pentru beneficiari. Din păcate, în spitalele publice și în instituțiile publice nu există o asemenea concepție, respectiv de a angaja consilieri psihologici, de a angaja psihologi în număr semnificativ la numărul de pacienți, astfel încât în momentul în care o persoană traversează această perioadă extrem de traumatizantă a intervenției chirurgicale, sau o perioadă mai mare în care stă în spital, să existe persoane care să știe să comunice eficient, astfel încât să nu creeze o traumă și mai mare celor care vin pentru un tratament medical acolo. Din păcate acest concept lipsește în România. Autoritățile nu sunt interesate, sau sunt interesate numai pentru persoanele care suferă de boli psihice.
S-au făcut pași importanți în mediul penitenciar, acolo unde s-au angajat foarte mulți psihologi, dar nu numai acolo. În principal, psihologii trebuie să își găsească rostul în familie, acolo unde sunt situațiile care declanșează conflicte în familie și apoi conflicte sociale, la locul de muncă, care generează probleme de ordin economic, în sensul că persoana nu mai este eficientă la locul de muncă. În spitale la fel, oriunde o persoană întâmpină o situație traumatizantă, este supusă stresului. De exemplu, în marile companii se accesează servicii de consultanță, dar nu se accesează servicii psihologice. Oamenii trebuie să acceseze servicii profesionale de psihologie.
AGERPRES: Există o situație a psihologilor care au plecat din România pentru a profesa în alte țări?
Laurențiu Ștefan: Numărul psihologilor care pleacă din România și accesează practic un drept la libera circulație a persoanelor în spațiul Uniunii Europene este din ce în ce mai mare. În general psihologii merg către statele nordice. Acolo unde sunt clinici de psihiatrie mari și unde, evident, este nevoie de intervenție psihologică specializată. Nu numai acolo merg, ei merg și în Vestul Europei, oriunde au un beneficiu mare și activitatea lor din perspectivă socio-economică este considerată mai utilă.
Noi nu avem în acest moment o problemă socială legată de exodul psihologilor în spațiul comunitar, însă este bine de știut că avem nevoie ca cei mai buni specialiști să rămână în țară tocmai pentru ca noile generații de psihologi să poată să beneficieze de experiența lor și, evident, nu numai sub aspect formativ. Este foarte important și spațiul colegial, lipsa acestor psihologi din spațiul acela profesional poate crea la un moment dat o problemă. În acest moment, din punctul meu de vedere, marea noastră problemă este faptul că psihologii nu sunt recompensați și nu li se recunoaște utilitatea socio-economică cum ar trebui.
