Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele subiecte din presa de mâine, având ca temă centrală un articol publicat de cotidianul Național în care este abordată tema ”frățiilor” masonice din sistem.
Național:
Greu de spus daca exista mai de mult, a fost reactualizata acum sau este una de ultima ora, dar cert este ca lista lojelor masonice din sistem a inceput deja sa nu mai fie un subiect tabu. Iar la baza acesteia par sa stea chiar rapoartele devastatoare ale structurii contrainformative ale unui serviciu secret. Care, astfel, este posibil sa incerce sa le arate pisica tuturor celor care au intrat in „fratiile” masonice, desi aceasta apartanenta nu „ se pupa” chiar cu fisa postului lucratorilor din sistem, fie ei politisti, procurori, judecatori sau ofiteri de informatii.
De asemenea, identificarea masonilor din sistem este una facuta vadit profesionist, cu detalii atat despre lojele din care fac parte, despre obedientele carora se supun si alte amanunte privind atat afinitatile politice, parteneriatele strategice cu alte loje externe si pana si locatiile unde au loc traditionalele mese spritate de dupa intrunirile saptamanale. Culmea este insa ca nici macar aceste aspecte nu sunt cele mai socante, ci dezvaluirea ca unele loje sunt formate in exclusivitate din oameni cu functii mai mult decat importante in sistem si facand parte din conducerile a diverse structuri de forta! Ceea ce este nu doar halucinant, dar poate provoca un seism fara precedent in sistem, daca autorii listei se si hotarasc sa actioneze intr-un fel. Pentru ca nici mult incercata opinie publica romaneasca nu este inca pregatita sa afle ca, de exemplu, din aceeasi loja fac parte nu doar ofiteri importanti din Ministerul de Interne, care fac parte atat din structurile informative, cat si din directiile de ancheta judiciara, dar si procurori si judecatori din acelasi oras! Si uite cum se poate forma un adevarat „lant al slabiciunilor”, soarta unui om ajungand neoficial la mana „fratiorilor” din aceeasi loja, care pot foarte lesne sa-i dezbata destinul la un simplu sprit… (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Numai cine nu vrea nu este în ţara asta ministru. Când intri în clădirea Ministerului Finanţelor şi aştepţi formalităţile de primire, nu are cum să nu-ţi atragă atenţia pomelnicele de liste atârnate pe pereţi cu cei care s-au perindat prin fruntea ministerului şi în faţa cărora ofiţerul de la poartă va fi tresărit zi de zi: „Să trăiţi, domnu’ ministru!“: 25 de miniştri în 27 de ani!
Aceeaşi poveste la Ministerul Economiei, care ieri a bifat al patrulea ministru în funcţie în vreme de doar opt luni: Alexandru Petrescu, ministru două luni, Mihai Tudose (actualul prim-ministru, patru luni), Mihai Fifor, două luni, şi, iată, o nouă figură, ilustrul necunoscut Gheorghe Şimon.
Gheorghe Şimon, deputat PSD, a depus ieri jurământul ca ministru al economiei, în vreme ce predecesorul lui a depus jumământul ca ministru al apărării, fotoliu rămas liber după demisia lui Adrian Ţuţuianu. Una dintre cele mai importante poziţii din guvern – cea de ministru al economiei – ajunge să fie subiectul unui joc de neînţeles: care sunt criteriile după care cineva ajunge ministrul care să decidă nu doar soarta unor companii importante aflate în adminstrarea statului, ci politica economică a ţării? – lucru mult mai important decât cele patru-cinci procente pe care statul le mai are în economie.
Doi prim-miniştri ai României de după revoluţie au fost, înainte de a avea această puternică poziţie în stat, miniştri ai economiei - Tudose şi Tăriceanu -, dar niciunul dintre ei nu a arătat un interes deosebit pentru domeniul pe care l-au gestionat. Mihai Tudose nu a deschis niciodată gura în public cât a fost ministru al economiei, iar azi, ca prim-ministru se remarcă prin decizia potrivit căreia toate companiile de stat să vireze la buget în avans sume sub formă de dividende neangajate în proiecte viitoare.
„Dividendele, în mod cert, se dau acţionarilor. Nu le-a jefuit nimeni, nu le-a luat nimeni ceea ce nu aveau dreptul. Le-am luat acum, pentru că acum ne trebuie. Vrem să începem nişte proiecte foarte mari şi am dat un exemplu Braşov-Ploieşti. Acela se face pe bani naţionali şi trebuie să demonstrăm că avem banii măcar de început, ca Banca Mondială să fie parteneră în proiect”, explică premierul. Dar politica pentru companiile din portofoliu, astfel ca ele să producă „dividende” şi peste zece ani şi pentru economia întreagă, care este? (Mai multe detalii AICI)
Digi24:
Expertul Mark Galeotti descrie o adevărată caracatiţă a influenţei ruseşti.Capul ei e chiar Vladimir Putin. Ce e surprinzător e cât de diverse sunt tentaculele acestei caracatiţe, de la armata, la mediul de afaceri, campanii de dezinformare şi chiar Biserica Ortodoxa Rusă. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, mesajul lui Mark Galeotti e cât se poate de clar. Lupta anticorupţie e cheia. Aici se află principala vulnerabilitate a ţării noastre. Şi încă mai avem mult de lucru aici. Asta ar fi vestea proastă. Vestea bună pare să fie că, deocamdată, în România nu există încă un cal troian rusesc. Adică un agent local de influenţă, la fel cum a devenit, de bunăvoie, Victor Orban în Ungaria.
"Pe de-o parte, România e o ţară care, la fel ca altele din centrul şi sudul Europei, încă îşi dezvoltă structurile democratice. Sunt anumite probleme legate de corupţie, de dificultăţi în a urmări investiţiile străine în economia sa şi probleme legate de faptul că oamenii încă pun sub semnul întrebării structura proceselor democratice. Există, deci, puncte vulnerabile pe care ruşii pot şi chiar le exploatează. De cealaltă parte, nu vorbim despre o ţară în care să existe vreo afinitate puternică faţă de Rusia. Nu există legături culturale, istorice sau politice puternice. Ce încearcă, deci, ruşii să facă nu e să captureze statul, ci să depisteze punctele vulnerabile pe care le pot exploata pentru a exercita influenţă", a declarat Mark Galeotti, expert în politica Rusiei. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Mobilizarea a fost puternică, marţi 12 septembrie, în Franţa, la Paris şi în numeroase alte oraşe, împotriva reformei preconizată de executiv privind flexibilizarea pe piaţa muncii. Preşedintele Emmanuel Macron s-a aflat însă departe de manifestanţi, mai precis într-o vizită în Antilele franceze, unde uraganul Irma a provocat mari daune.
“Leneşi din toate ţările…”. Este titlul unui articol semnat de directorul cotidianului Libération, Laurent Joffrin, care îl parafrazează pe Marx dar face aluzie şi la o declaraţie prea puţin inspirată făcută săptămîna trecută de preşedintele Emmanuel Macron. Dorind să arate că va continua cu fermitate pe calea reformelor, şeful statului francez a spus de fapt că "nu va ceda în faţa leneşilor".
Personal cred că mulţi dintre francezii care au ieşit să manifesteze marţi împotriva schimbărilor din codul muncii au făcut-o întrucît s-au simţi nu atît vizaţi, cît revoltaţi de acest adjectiv. De fapt, Franţa a promovat o artă de a trăi care nu este tocmai compatibilă cu modul de a munci anglo-saxon şi cu ultra-liberalismul.
“Tara aceasta nu vrea modelul liberal” a spus liderul radicalilor de stînga, Jean-Luc Mélenchon, aflat în fruntea unui cortegiu de manifestanţi la Marsilia. El are dreptate într-o mare măsură dacă ţinem cont de faptul că dintre toate marile ţări occidentale Franţa s-a adaptat cel mai greu la globalizare şi implicit la ritmul şi stilul anglo-saxon. (Mai multe detalii AICI)
