Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Lovitură GREA pentru șefa DNA - Kovesi, acuzată de abuz de putere

AGERPRES
Laura Codruta Kovesi

Curtea de Apel București a publicat motivarea decizie prin care magistrații au suspendat ordinul prin care procurorul Mihaiela Moraru Iorga a fost revocată din DNA de către Laura Codruța Kovesi. De asemenea, instanţa a decis sesizarea Curţii Constituţionale în privinţa articolului de lege legat de procedura de revocare a procurorilor DNA. Decizia nu este definitivă.

MOTIVARE - AICI (pdf)

„Analizand cererea de suspendare a Ordinului nr.301/05.07.2017, din perspectiva conditiilor impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, instanta retine: (...)

Procedand la aceasta analiza, instanta retine ca operatiunile de revocare a reclamantei au fost declansate (in 27.06.2017, prin intocmirea unui referatul in dosarul penal nr.202/P/2017 de catre procurorul de caz si inaintarea lui catre conducerea DNA) a doua zi dupa ce aceasta a formulat o sesizare disciplinara privind fapte din interiorul DNA (26.06.2017) si chiar in ziua in care a solicitat CSM apararea independentei sale (27.06.2016).

Cu toate acestea, se observa ca faptele imputate reclamantei erau cunoscute paratului de cel putin 2 luni (cel putin din data de 27.04.2017 cand denuntul formulat de .....a fost disjuns de reclamanta din dosarul nr.520/P/2015, fiind format dosarul nr.202/P/2017), fara ca intre timp acesteia sa i se fi imputat ceva.

In plus, potrivit sustinerilor reclamantei, necontestate de parata, disjungerea acestui denunt i-ar fi fost solicitata expres de catre procurorul-sef al Sectiei de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, rezultand deci ca existenta lui era cunoscuta deja la acea data (27.04.2017)

Mai mult chiar, a doua zi dupa aceasta disjungere, reclamantei i-a si fost prelungita detasarea in functia de procuror-sef al Serviciului de combatere a macrocriminalitatii economico-financiare din cadrul Sectiei de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, din cadrul DNA-structura centrala.

Ca atare, imprejurarea ca in intervalul 27.04.2017-26.07.2017, paratul nu a intreprins niciun demers impotriva reclamantei, coroborata cu imprejurarea ca aceste demersuri au fost declansate imediat dupa formularea de catre reclamanta a sesizarii disciplinare din data de 26.07.2017, ridica semne de intrebare asupra motivelor reale, oportunitatii si legalitatii procedurii de revocare.

In acest context, prezinta relevanta si faptul ca dupa revocarea reclamantei, paratul a introdus, la randul sau, 3 sesizari disciplinare impotriva acesteia, in datele de 17,19 si 21 iulie 2017.

De asemenea, in ceea ce priveste prudenta in luarea deciziei de revocare, instanta retine a paratul nu a acordat reclamantei nicio posibilitate de a se apara, neexistand dovezi nici macar cu privire la solicitarea unui punct de vedere cu privire la faptele imputate.

In continuare, se observa ca desi reclamanta a prezentat in cadrul procedurii prealabile o serie de argumente (reluate aspoi in fata instantei), acestea nu au fost analizate sub nicio forma de catre parat.

Astfel, aceasta a aratat (fara ca aceste afirmatii sa fie combatute de parat), printre altele:

-faptul ca denuntatorul .....i-a fost "directionat" chiar de catre conducerea DNA, reclamanta banuind ca in prealabil acesta a si fost in audienta la conducerea DNA.

-faptul ca denuntul din 14.10.2016 nu a fost depus de denuntator personal la sediul DNA, ci a fost trimis pe emailul de serviciu al reclamantei si prin serviciul electronic Whatsapp, dupa contactarea telefonica prealabila a reclamantei (existand aparenta ca denuntul a fost redactat la calculator, printat, apoi semnat olograf de denuntator, scanat si trimis prin email), astfel incat, in acest context, sustinerile paratului in sensul ca denuntatorul nu putea fi prezent in sediul DNA in ziua respectiva, par a fi inutile.

Reclamanta a afirmat ca dupa emiterea ordinului de revocare, i-a fost interzis accesul la emailul de serviciu, fiind in imposibilitate de a dovedi faptul ca denuntul a fost primit in mod real in acea zi. Mai mult, aceasta a aratat ca nu i s-a permis accesul nici macar pentru a putea preda catre institutie dosarele penale pe care le avea in lucru la momentul revocarii.

Trebuie precizat ca paratul nu a contrazis aceste afirmatii, astfel incat ele prezinta o doza ridicata de credibilitate, fiind evident ca daca reclamanta ar putea dovedi primirea denuntului prin emailul de serviciu in data de 14.10.2016 problema datei certe a acestuia nu s-ar mai pune.

-faptul ca dupa primirea denuntului, denuntatorul .....a si fost audiat in calitate de martor in acea cauza, chiar cu privire la faptele denuntate (dosarul penal nr.520/P/2015), aspect care de asemenea nici el nu a fost contrazis de parat si care, daca ar fi adevarat, ar reprezenta un indiciu serios in sensul ca denuntul a fost real si a fost primit in data de 14.10.2016.

-faptul ca in dosarul penal nr.520/P/2015 se efectuau acte de urmarire penala si fata de alte fapte ale denuntatorului (decat cumpararea de influenta ce forma obiectul denuntului), precum si alte fapte ale persoanelor cu privire la care s-a formulat denuntul, ceea ce a justificat inregistrarea denuntului din 14.10.2016 n cadrul acestui dosar si nu formarea imediata a unui dosar penal distinct.

Instanta apreciaza ca fiind foarte relevanta sustinerea reclamantei in sensul ca aceasta modalitate de inregistrare a denunturilor (in cadrul unor dosare aflate deja in lucru) reprezenta o modalitate uzuala de lucru in cadrul DNA, astfel incat reclamanta nu a facut decat sa urmeze aceasta practica, ca o expresie a posibilitatii legale a organului judiciar, posibilitate conferita chiar de Codul de procedura penala, de a extinde o cercetare/urmarire penala in curs si cu privire la alte fapte noi sau cu privire la alti faptuitori, in masura in care exista o legatura intre faptele noi si cele aflate in cercetare.

Mai mult chiar, in cadrul plangerii prealabile adresate emitentului ordinului de revocare, reclamanta a afirmat ca aceasta modalitate de inregistrare a denunturilor a fost utilizata inclusiv in ceea ce priveste denunturi formulate impotriva procurorului-sef al DNA.

Or, paratul nu a combatut nici aceste afirmatie a reclamantei, existand astfel rezerve serioase cu privire la o eventuala incalcare a normelor interne privind modul de inregistrare a denunturilor.

-faptul ca, desi pus sub semnul intrebarii sub aspectul existentei lui la data de 14.10.2016, denuntului respectiv i s-a dat totusi efect juridic, in sensul ca a fost disjuns din dosarul nr.520/P/2015 si a generat formarea unui dosar penal nou, respectiv 202/P/2017, operatiune care, prin ipoteza, presupunea ca denuntul sa fie considerat valid sub aspectul formei.

-faptul ca, in cele din urma, nu se vede de ce primirea denuntului de catre procurorul-sef de sectie ar fi conferit acestuia data certa, in timp ce primirea de catre procurorul de caz nu ar fi putut conferi aceasta data certa, dat fiind ca orice procuror aflat in exercitarea atributiilor de serviciu are competenta de a atesta, pana la inscrierea in fals,  faptele pe care le-a constatat personal, mai ales imprejurarea indeplinirii unui act de procedura la o anumita data (precum denunt, declaratie de martor, cercetare la fata locului,  declaratie invinuit etc.), competenta acordarii de data certa nefiind rezervata prin lege unui anumit segment restrans de procurori.

In afara acestor argumente ale reclamantei, instanta retine ca paratul nu a depus la dosar inscrisurile relevante din dosarele penale referite mai sus (nici chiar denuntul din 14.10.2016), neproband astfel legatura dintre cele doua denunturi (cel din 14.10.2016 si cel din 27.11.2016) si nici activitatea intreprinsa in dosarele 868/P/2016 si nr. 202/P/2017. In acest fel, reclamanta a fost pusa in imposibilitate de a se apara in ceea ce priveste impactul denuntului din 14.10.2016 asupra dosarului nr. 868/P/2016 (si deci “consecintele” lipsei de data certa).

In ceea ce priveste procedura acordarii de catre CSM-sectia pentru procurori a avizului favorabil de revocare a reclamantei din functie, instanta retine ca,  fiind vorba de un act administrative prealabil, neproducator de efecte juridice prin el insusi, legalitatea avizului respectiv poate fi cercetata odata cu legalitatea ordinului final de revocare, in temeiul art.18, alin.2 din Legea nr.554/2004, dupa cum s-a aratat deja mai sus.

Cu privire la acest aspect, instanta retine ca, indiferent de natura sa (consultativa sau conforma), avizul a fost conceput drept o garantie, un filtru impotriva riscului arbitrariului in luarea masurii revocarii procurorilor DNA  (aspect care confirma gravitatea masurii revocarii, gravitate retinuta mai sus).

Constituind deci o garantie a exercitarii cu buna credinta de catre procurorul-sef al DNA a dreptului de revocare a procurorilor, avizul CSM trebuie dat in conditii care sa asigure realizarea efectiva a acestei functii (de garantie), el neputandu-se transforma intr-o operatiune pur formala, de confirmare ab initio a demesurilor initiate de procurorul-sef al DNA.

Pentru a-si indeplini insa aceasta functie, este necesar ca avizul sa fie dat in deplina cunostinta de cauza de catre membrii procurori ai CSM, adica prin cunoasterea deplina a situatiei de fapt si de drept imputate procurorului, prin analizarea directa si nemijlocita a probelor pe care se bazeaza aceasta situatie de fapt si prin acordarea posibilitatii procurorului in cauza de a dovedi contrariul (respective faptul ca masura revocarii nu se justifica).

Chiar daca aceste obligatii ale Consiliului nu sunt prevazute in mod expres de lege, necesitatea respectarii lor rezulta fara doar si poate din insusi rolul acestui aviz, din scopul pentru care el a fost instituit de legiuitor.

De asemenea, este adevarat ca in procedura de acordare a avizului, Consiliul nu trebuie sa se transforme intr-o adevarata instanta de judecata, nefiind deci obligatorie acordarea tuturor garantiilor pe care le implica un proces, insa din modul in care este tratata cererea de revocare trebuie sa rezulte ca aceasta a fost analizata efectiv si deplin de catre membrii Consiliului.

Or, cercetand continutul Hotararii nr.525/04.07.2017 a CSM-sectia pentru procurori se observa ca membrii sectiei s-au rezumat la a prelua ca atare sustinerile procurorului-sef al DNA din cuprinsul cererii de revocare, fara ca aceste sustineri sa fie dublate de probe aferente si fara a se analiza in vreun fel apararile reclamantei care a fost prezenta in sedinta Consiliului din data de 04.07.2017, existand deci aparenta ca analiza nu a fost una efectiva si reala, ci pur formala.

Conchizand, fata de toate argumentele expuse mai sus, instanta retine ca fiind intrunita conditia cazului bine justificat impusa de art.14 din Legea nr.554/2004.”, se arată în motivarea judecătorilor Curții de Apel.

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.