Premium
Deși Constituția spune că nimeni nu este mai presus de lege, acest principiu nu se aplică tocmai acolo unde litera ei ar trebui să fie sacră: în Justiție. Când un cetățean fură o găină, este pedepsit dublu: plătește găina și face închisoare. Când un magistrat greșește, nu pățește mai nimic. Statul plătește docil în locul lui, iar magistratul rămâne tot acolo, chiar dacă perpetuează în greșeli, din neglijență sau ”interes”. Pe lângă situația incorectă și imorală, această ”imunitate” creează oportunități de șantaj în interiorul sistemului de Justiție. Cel care are decizia de sancțiune poate să obțină magistrați obedienți, dispuși la compromisuri, deci vulnerabili corupției.
Răspunderea magistraților în România, deși reglementată prin lege, este un soi de rara avis. Erorile judiciare sunt suportate de stat, despăgubirile materiale câștigate pe bună dreptate la CEDO sunt suportate de stat, reaua credință în desfășurarea activității este suportată de stat, neglijențele repetate de asemenea, prin plata salariilor necuvenite, adică de noi toți care contribuim la buget. Dar, mai presus de orice, toate acestea sunt suportate de persoanele vătămate de erorile judiciare, fără niciun fel de responsabilitate din partea autorilor, decât într-un număr infim de cazuri. Raportul greșeli – răspunderea magistraților este grav alterat în defavoarea petenților care au fost lezați în drepturi și libertăți, care au pierdut moral sau material de pe urma erorilor judiciare.
Forma actuală a legii invocă răspunderea magistraților, dar în absența unor obligativități precise și a unor termene clare este ușor ca totul să rămână la latitudinea bunei înțelegeri a “statului român”, care acoperă de ani și ani de zile material și moral erorile, neglijențele și reaua credință a unor magistrați care se joacă, în multe cazuri, cu viețile oamenilor.
Am depus un proiect de modificare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care obligă statul să acopere prejudiciul material cauzat în cel mult 3 luni de la data comunicării hotărârii irevocabile. Și îl mai obligă să se îndrepte, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii irevocabile, împotriva judecătorului și/sau procurorului care a săvârșit eroarea judiciară. Acestea nu mai pot fi chestiuni negociabile și aflate sub semnul probabilității. Justiția nu este talcioc sau bazar. Statul trebuie să achite paguba cetățeanului cu celeritate, dar este dator și să își recupereze prejudiciul plătit către partea vătămată din banii românilor nevinovați pentru eroarea unui judecător sau procuror.
De asemenea, pentru a ține ”justițiarii” departe de ”tentațiile” favoritismului, șantajului, traficului de influență sau corupției, acest proiect prevede că persistența magistratului în eroare va atrage obligatoriu excluderea lui din sistem. Liniștea și stabilitatea magistraților sunt un deziderat necesar, dar asta nu trebuie să îi facă ”untouchable” în fața legii pe care tocmai ei trebuie să o exemplifice primii. Repetarea “erorilor judiciare” dovedește ori incapacitate profesională (la gravă neglijență), ori “interes” (la rea credință). Și, în ambele cazuri, magistratul în cauză nu se mai califică pentru această meserie nobilă.
Se impune să reglementăm clar și fără echivoc în ce mod răspund și material magistrații, mai mult decât cu mustrări scrise sau pedepse minore, în discrepanță flagrantă cu efectele activității lor cauzatoare de prejudicii și cu modul în care restul cetățenilor suferă consecințele erorilor personale de judecată.
LEGE
Pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
Parlamentul României adopta prezenta lege:
Articol unic – Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
Art. 96 se modifică şi se completează după cum urmează:
După alineatul (6) se introduce un alineat nou (6¹) care va avea următorul cuprins:
(6¹) Statul este obligat să acopere prejudiciul cauzat de eroarea judiciară în cel mult 3 luni de la data comunicării hotărârii irevocabile.
Alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se va îndrepta, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii irevocabile, cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
Alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins
(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de zece ani.
După Art.100 se introduce art. 1001 care va avea următorul cuprins:
Art. 1001. Judecătorul sau procurorul care, în mod repetat, a săvârşit cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă erori judiciare cauzatoare de prejudicii va fi sancţionat cu excluderea din magistratură.
