Premium
Am mai scris și altă dată că Europa nu moare și nu se predă. Această rezistență a Europei este mai clară acum, prin prima ultimelor evenimente și discuții.
Marea Britanie încetează să fie o țară excepțională
Nu este o noutate că Marea Britanie pare din ce în ce mai izolată în încercarea ei de a își găsi un loc pe scena internațională. Parteneriatul special cu SUA devine golit de sens dacă Trump își transformă țara într-o putere protecționistă cum sugerează și sloganul America first, everybody else second. Adică America înainte de toate și abia pe urmă oricine altcineva.
UE urmărește o înțelegere în care să nu mai existe concesii făcute. Fără ca propunerile de până acum să fie agresive, s-a transmis mesajul că nu va mai exista o excepție britanică.
Chiar și fostele colonii au înțelegeri avantajoase cu UE, mediate cândva de Regatul Unit. Ironic, tocmai pentru că au aceste înțelegeri comerciale avantajoase, ele ar putea prefera să rămână alături de UE și nu alături de fosta putere imperială.
Scoția, după cum știm, flirtează cu independența. Chiar dacă majoritatea "exporturilor" sunt făcute în insulele britanice și nu în restul UE.
Se vorbește de o strategie nucleară a Europei
După referendum, Marea Britanie a dat semnale că dorește să rămână implicată în politica de apărare a continentului. Dar țările europene au propriile planuri. Confruntate și cu izolaționismul lui Trump, ele au început să discute relocarea unei părți a arsenalului nuclear al Franței în alte părți din Europa.
Nu există semne că ar existe vreo țară pregătită să meargă până la capăt. Mai ales că Germania, principalul finanțator al unei potențiale politici nucleare comune, are un puternic curent antinuclear în opinia publică.
Dar, după cum observă New York Times, negocierile "de formă", menite a semnala hegemonului nuclear că "ne putem descurca singuri" au consecința practică că suntem mai pregătiți în mod real să ne descurcăm singuri, deoarece avem un plan B.
O Europă cu două (sau mai multe) viteze
Euroscepticii au tras din orice criză aceeași concluzie: Europa unită trebuie să facă loc Europei națiunilor. Dar marile țări din nucleul Europei nu au aceeași părere. Ultimul semnal a fost dat de Germania, Franța, Italia și Spania care, informează Politico, au declarat că din punctul lor de vedere calea de urmat după Brexit este o Europă în care țările membre pot urmări o integrare mai accelerată în funcție de dorință fiecărei țării.
*
De ce aceste semnale? Dacă am considera curentul pro-european un "partid" am vedea că el a mers muți ani pe o politică prudentă, care să nu îndepărteze prea mult țările și cetățenii care afișează o atitudine moderat eurosceptică. Această politică nu a funcționat prea bine, populiștii amenințând centrul în multiple țări UE.
În momentul de față liderii pro-europenismului sunt în situația în care se întorc spre nucleul susținătorilor lor și le oferă acestora, în sfârșit "mai multă Europă". O mai bună mobilizare a pro-europenilor poate, teoretic, să ducă la o mai bună prezență la vor a electoratului partidelor centriste. Mai ales că, de la începutul crizei și până acum, populiștii nu au clarificat ce ne oferă.
