Premium
Declarația de ieri a Parlamentului are o doză bună de ridicol. Dar are și părți pe care este important sa le luăm în seamă.
Dincolo de reproșurile specifice aduse Președintelui Klaus Iohannis și CSM scopul aparent al declarației este să poziționeze Parlamentul. Acesta este descris ca principal depozitar al suveranității și deținătorul unei legitimități generale. Alte grupuri și instituții pot avea doar o legitimitate parțiala și astfel, nu ar fi în măsură să interfereze cu activitatea parlamentară. Acest argument este fals. Alte grupuri nu pot legifera în locul Parlamentului (decât în condiții limitate). În rest Parlamentul poate fi criticat și presat prin pârghiile legale aflate la dispoziție. Altfel, am înceta să fim stat de drept și democrație.
Cela lată doctrină, mai modestă, este supremația "politică" a Parlamentului în fața altor instituții
Prin această Declaraţie, Parlamentul își reafirmă supremaţia politică faţă de toate celelalte instituţii publice şi se arată decis să-şi exercite cele trei funcţii fundamentale ce îi revin prin Constituţie: funcţia reprezentativă, funcţia legislativă, precum şi funcţia de alegere şi control a executivului.
Este o abordare mai moale care nu anulează autonomia altor instituții ci insistă pe ceea ce Parlamentul consideră a fi prerogativele sale. Voci critice au spus că este aberant, deoarece puterile statului sunt egale. Dar aceasta este o citire îngustă, asemănătoare cu a unui "grammar nazi" care crede că a desființat un argument observând trei litere scrise greșit. Știm prea bine că în realitate unele puteri au un rol dominant. De aceea există regimuri parlamentare, prezidențiale și varietăți între acestea. (Și există și Curtea Supremă a SUA care are un important rol politic.)
În plus, pe această direcție chiar există un minim de bază constituțională. Spune legea supremă"
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
În funcție de cum alegem să definim politica, chiar putem conchide rezonabil că Parlamentul poate invoca o supremație politică.
În opinia mea, ceea ce face Parlamentul cu această declarație este să declare viziunea unei republici parlamentare și să anunțe implicit că va împinge, în măsura în care poate, România spre această viziune.
Ce valoare are o declarație a Parlamentului?
Deși sunt e obicei minimalizate în media, declarațiile și moțiunile simple pot avea valoare politică. De obicei, în cazul unei crize care opune Parlamentul Președinției, nimeni nu vorbește în numele puterii legislative. Liderii majorității încearcă să pretindă acest drept, dar nu au în spate nici un vot care să le permită să o facă în mod credibil. Acum acest vot există și poate fi folosit în dezbaterea publică.
Apoi, știm că CCR folosește și texte fără valoare de lege în interpretarea cadrului constituțional existent (recomasările Comisiei de la Veneția, de exemplu). Este probabil că măcar unele acte ale Parlamentului de acum încolo vor putea fi interpretate prin prisma acestei declarații.
În sfârșit, Declarația este un mesaj politic către electorat. Alegerile prezidențiale din 2019 vor fi, posibil, centrate pe conflictul dintre Președinte și Parlament/Guvern. Prestigiul Parlamentului, știm, e minimal. Autorii textului declarației ar putea spera, însă, că în aproape trei ani de zile pot lucra la schimbarea acestei percepții.
Citiți și:
- ALERTĂ - Parlamentul îl acuză OFICIAL pe Iohannis de ABUZ și UZURPARE
- Radiografie: primăvara conflictelor interne
- Lipsa profesionalismului în politică lovește din nou
