Premium
de Răzvan Zamfir, jurnalist
Nu-i o surpriza pentru nimeni sa descopere ca partidele sunt chiriasi privilegiati ai statului roman. Surprinzator ar fi, in schimb, sa putem proba macar o parte dintre informatiile obtinute pe surse despre afacerea "Sedii pentru partide". Am inceput sa sapam dupa detalii si documente imediat ce, intamplator, am descoperit o chitanta emisa de Administratia Fondului Imobiliar pentru plata chiriei pe o luna la unul dintre sediile Partidului Conservator (actual ALDE): 110, 17 lei lunar pentru un sediu de partid politic intr-un oras in care, cu banii acestia, nu-ti poti inchiria nici macar o camaruta fara dependinte. Iar acestea in conditiile in care Partidul Conservator/ALDE e totusi un partid minor, fara prea mult acces la butoanele de comanda ale administratiei publice locale din Capitala. Care ar fi atunci avantajele pentru marile partide precum PSD sau PNL? Greu de imaginat. Si, dupa cum aveam sa descoperim, aproape imposibil de aflat oficial.
O simpla solicitare de informatii de interes public adresata Administratiei Fondului Imobiliar, institutie aflata in subordinea Primariei Generale, ar fi trebuit sa risipeasca misterul numaidecat. In maximum 30 de zile, potrivit legii, AFI avea obligatia de a ne spune ce imobile au fost inchiriate partidelor politice, contra caror sume lunare si, ceva ce ne interesa in mod special, ce restante de plata au inregistrat aceste partide. E important de stiut, pentru persoanele fizice care inregistreaza intarzieri de plata, autoritatile publice locale ajung intr-un interval fix de timp la proprirea conturilor. Pentru partidele politice, pe de alta parte, termenele devin mult mai elastice.
Dupa primele 30 de zile de la solicitarea noastra scrisa (datata 14 iulie a.c.) nu a existat nicio reactie. Nicio emotie nu a vibrat in responsabilii de la Administratia Fondului Imobiliar la gandul ca Legea 544/2001, in baza careia am adresat solicitarea, prevede si sanctiuni. Iata si motivul pentru care, oricat de paraciosi am parea, la expirarea termenului de asteptare, am trimis alte doua notificari (17 august a.c.). Prima adresata aceleiasi institutii, pe un ton vag mai artagos si cu un accent ceva mai apasat pe capitolul santiuni din legea amintita, iar cea de-a doua catre Primaria Generala, mizand pe narcisimul doamnei Firea. Greu de crezut ca proaspata primarita a Bucurestilor va accepta sa fie considerata responsabila pentru musamalizarea afacerii "Sedii pentru partide" dupa doar cateva luni de mandat si mai ales din cauza unui director inradacinat in functie.
Evident, rationamentul nostru a fost unul inspirat. Dupa alte 30 de zile (pe 8 septembrie a.c.), de parca prima solicitare nici n-ar fi existat, Administratia Fondului Imobiliar ne-a expediat o adresa semnata si parafata de cativa oficiali ai sai. Directorul General si un alt functionar din subordinea sa ne informau, pe o coala A4 scanata, ca toate informatiile solicitate au fost comunicate... Primariei Generale.
Ca o nota mai degraba personala, daca n-am fi direct implicati in acest demers de erodare nervoasa, probabil am gusta din plin comicul situatiei.
Sa reluam. Rugati sa ne ofere informatii clare despre situatia imobililor inchiriate partidelor politice si cuantumul chiriilor aferente, precum si al restantelor inregistrate, AFI ne anunta ca a expediat toate aceste date superiorilor de la Primaria Generala.
Neobisnuit sa interactioneze cu presa, probabil, directorul Mihai Enachescu ne-a confundat cu ceea ce in filmele americane s-ar putea numi departamentul Afaceri interne. I-am scris din nou, ca unui vechi partener de epistole, subliniindu-i ca nu reprezentam supracontrolul si ca, desi poate ii place sa si-o aminteasca asa, Gabriela Firea nu mai e un membru al presei. Cu atat mai putin unul al modestei noastre redactii.
Dupa alte 24 de ore si un scurt material publicat despre cele intamplate, Serviciul de presa din cadrul Primariei Generale a reactionat.
"(...) avand in vedere volumul mare de lucru, complexitatea si dificultatea privind verificarea datelor solicitate de petent cat si informarea cat mai exacta, a fost necesara verificarea punctuala pentru fiecare spatiu in parte detinut de partidele politice atat financiar contabil cat si din punct de vedere juridic (...) Cu siguranta nu au existat alte motive pentru intarzierea invocata" - raspuns primit de la Serviciul de Relatii cu Presa din cadrul Primariei Generale pe data de 14 septembrie 2016.
Pentru niste oameni rationali, care inteleg mai degraba spiritul decat litera legii, explicatiile lacrimogene ale functionarilor de la AFI ar fi putut fi argumente valide pentru intarzierea dincolo de dublul termenului maxim. Desigur, ne place sa credem ca suntem astfel de oameni. Insa birocratii lasati sa se joace de-a samsarii imobiliari cu proprietatile statului au omis un aspect esential: pentru ca aceste justificari sa aiba sens, ar fi trebuit ca, macar la final, sa ofere informatiile acelea care au necesitat "un volum mare de munca".
Adica, mai simplu fie spus, e o insulta adusa intelectului destinatarului sa vorbesti despre "complexitatea si dificultatea privind verificarea datelor solicitate", cat timp nu livrezi acele date. Pentru ca, doamnelor si domnilor, nici mailul final - cel trimis de porumbelul pacii intrupat in lucratorii de la Serviciul de presa al PMB - nu a inclus informatiile solicitate. Domnul director Enachescu, a carui semnatura insoteste dramatic textul "rog urgentare" pe coltul uneia dintre adresele noastre, ne-a furnizat o simpla lista a spatiilor puse la dispozitie partidelor politice. Cu parere de rau pentru "complexitatea si dificultatea" demersului angajatilor sai, ne-a oferit o informare redundanta. Stiam deja ce sedii au primit in chirie partidele politice. Solicitam, in schimb, cu multa insistenta si cu o rabdare demna de o cauza mai buna, sa ne precizeze ce sume incaseaza statul de pe urma exploatarii de catre partide a respectivelor imobile. Daca le incaseaza la timp si, de ce nu, daca le incaseaza vreodata.
Aceste informatii, insa, nu ne-au putut fi oferite. Nu inca. Vizau un subiect mult prea sensibil, un subiect batran de cand "democratia", un subiect care, odata dezgropat, i-ar putea ingropa sub acuzatii pe cei care le-au oferit sefilor de partide spatii de joaca aproape gratis, acolo unde nu era necesar niciun "sediu secundar".
Caci, va intreb pe dumneavoastra, cat de necesara poate fi o garsoniera unui partid politic care are, la cativa metri departare, un sediu de peste 100 de mp?
---
Citeste-l pe Razvan Zamfir pe www.lumearomaneasca.ro si pe www.razvanzamfir.ro
