Premium
Să fim bine înțeleși. Sunt împotriva a ce se cere în demersurile Coaliției pentru Familie (CpF). Din punct de vedere teologic, demersurile lor mi se par lipsite de dragoste. Din punct de vedere al filosofiei politice sunt populiști. Din punct de vedere al relației cu modernitatea sunt paseiști. Din punct de vedere al politicii internaționale sunt inconfortabil de aproape de Putin.
CpF joacă după reguli
Regulile nu sunt în favorarea Coaliției pentru Familie. Pentru început, regulile noilor democrații liberale, cele scrise (și) cu ajutorul Comisie de la Veneția, NU sunt favorabile referendumurilor. Apoi, politicienilor români nu le plac referendumurile oricum.
Dar CpF le-a respectat. A strâns tona de semnături, a trecut obstacolele birocratice, a angajat juriștii necesari, a ținut o campanie de comunicare publică. A muncit în loc să se plângă.
Unele face ca vocile societății să fie auzite
Democrația, la bază, nu asigură neapărat cele mai bune condiții de trăit ci asigură un anumit nivel de coexistență între oameni cu opinii radical diferite. Pentru asta, este uneori mai important ca vocile din adâncul societății să fie auzite decât să asigurăm cel mai perfect cadru de respectare a celor mai perfecte drepturi.
Democrația este o arenă de luptă și este important ca dacă este nevoie, accesul în arenă să nu fie refuzat luptătorilor care ne displac.
Lupta asigură, apoi, acceptarea. Un creștin antimodern va putea accepta mai liniștit drepturile egale ale homosexualilor știind că, la Judecata de apoi, poate spune că a făcut tot ce poate ca să se opună.
CpF ne învață rolul Parlamentului
Chiar și în visul multora din presupușii democrați și liberali din România, democrația perfectă este un aranjament în care o mână de lideri (ca să nu spun unul singur) ascultă cât mai direct și aproape de firul ierbii voința poporului. Vedem asemenea tendințe pastorale, spre exemplu, în unele tendințe de reformă internă ale USR.
După CpF, este mult mai greu să susținem asemenea tendințe și ceva mai ușor să începem să înțelegem rolul Parlamentului. Care nu este numai unul pozitiv, de a da legi ci și unul negativ, de a bloca ideile revoluționare din societate.
