Premium
Stăteam de vorbă cu cineva de la Demos și ziceam că și organizația lor are probleme de transparență similare cu România 100 sau USR. Doar că nu au anvergura necesară ca să se ocupe cineva de ei. Nu m-am gândit că suntem netransparenți, a răspuns interlocutorul.
Discuția exprimă destul de bine ethosul noilor partide (și proto-partide). Când ascund ceva ei nu se gândesc, adesseori, ca nu sunt transarenți ci au motive pe care le resimt de fiecare dată ca fiind foarte întemeiate.
Un asemenea tip de poate fi: „nu ieșim în public cu o informație care se discută aici și acum deoarece trebuie să informăm întâi activul organizației”. Genul acesta de principii este celebru în campusurile americane în exprimarea: „bros before hoes”.
De cele mai multe ori însă, există un instinct că lucrurile ce se întâmplă în organizație trebuie să rămână în organizație. „What happens în Vegas stays în Vegas.” Ideea este de a nu prezenta electoratului decât cea mai bună și mai finisată versiune a poziției partidului. Restul este proces intermediar care nu are relevanță.
Iar acest lucru este posibil numai în măsura în care noii politicieni nu înțeleg cum funcționează încrederea. Căci, mie și dumneavoastră ne este, probabil, evident că dacă vedem procesele interne ale unei organizații, atunci acea organizație va fi mai credibilă și mai umană în ochii noștri.
Cel mai probabil, în momentele de lor de opacitate, politicienii noi pur și simplu nu prioritizează încrederea noastră. Nu pentru că nu o vor, ci pentru că nu știu că au nevoie să muncească pentru ea.
Tineri, cool, socializați printre alți tineri cool, adresându-se altor tineri cool ei nu își dau seama că dacă intră în politică ies din bulă. Că încrederea de care se bucură de obicei între apropiați nu ni se mai transmite nouă, care suntem niște străini. Și adeseori nici nu are cine să le explice. Că cei din afară care îi cunosc... nu sunt suficient de străini.
Această orbire este cu atât mai perversă cu cât tinerii politicieni nu refuză munca în sine. Ei sunt gata (practic sau doar teoretic) să facă politici, organizații ideologii. Sunt gata chiar să meargă în stradă să proclame aceste ideologii.
Dar, undeva în sufletul lor, mulți par a crede încă în faptul că, odată proclamat într-un cerc suficient de larg, lumea va recunoaște adevărul ca fiind... adevărat și îi va recunoaște pe ei ca profeți credibili ai adevărului. Și poporul le va da puterea politică, chit că au sau nu un partid format chit că au fost sau nu capabili să construiască organizații locale.
Altfel spus ei sunt gata de muncă, sunt gata să accepte greșeli dar nu sunt gata să construiască încredere. Pentru că încrederea, simt ei, li se cuvine și nu este și nu trebuie pusă la îndoială.
