Moldova, din ce în ce mai aproape de Rusia

În ultimii 8 ani, Moldova a trecut de la un stat condus în mod dictatorial de către Voronin la o conducere democratică. Încet, încet, s-au produs schimbări majore. Moldova a semnat Acordul de Asociere cu UE, a început un program de reforme, a apărut dreptul la liberă exprimare, cetățenilor nu le-a mai fost frică să critice regimul. România a ajutat cât a putut dezvoltarea Moldovei, ieșirea acesteia din sfera de influență a Federației Ruse și intrarea ei pe drumul european. Drumul Moldovei spre vest este oare ireversibil?

În 5 aprilie 2009, după alegerile generale în care partidul comuniștilor lui Voronin a câștigat alegerile cu 49%, partidele de opoziție au spus că nu recunosc rezultatele alegerilor. Au început protestele de stradă. Au fost demonstrații  cu peste 15 000 de oameni. Valeriu Boboc și-a pierdut viața, alții au fost răniți. Poliția a făcut peste 2000 de arestări. Tinerii au fost bătuți în secțiile de poliție.

Toate acestea au dus la înlăturarea lui Voronin. Moldova a început să intre pe drumul democrației.

Au avut loc alegeri democratice. La putere a venit o alianță pro-europeană. În aproape 8 ani, Moldova a reușit să se dezvolte. Exporturile către piețele din Europa au crescut. Din momentul aplicării Tratatului Zonei de Comerț Liber Cuprinzător și Aprofundat dintre Republica Moldova și UE (DCFTA), semnat în 2014, s-au exportat pe piața comunitară produse și mărfuri în valoare de peste 2,2 miliarde USD. În același timp, exporturile pe piața CSI s-au diminuat, ajungând la finalul anului 2016 la o valoare de 414 milioane dolari USD, conform institutului de statistică moldovean.

Salariul mediu anual a crescut. Dacă în 2012 exista o medie anuală de 3477 lei moldovenești, în 2016 media anuală a fost de 5084 lei.

Există o evoluție în bine. Într-adevăr, a apărut fenomenul migraționist. Moldovenii au început să plece la muncă, peste hotare și astfel s-a ajuns ca acum aproximativ unul din 4 moldoveni să fie plecați.

Cum spuneam, România a ajutat în toți acești ani Moldova, contribuind la dezvoltarea sa. Au fost acordate împrumuturi în valoare de 150 milioane de euro, au fost acordate burse pentru studenții moldoveni, au fost donate 100 de microbuze școlare, a fost implementat sistemul SMURD și nu în ultimul rând li s-a oferit posibilitatea cetățenilor moldoveni să își redobândească cetățenia română.

Vezi mai multe aici despre ajutorul dat de România.

Progresul Republicii Moldova nu poate fi contestat. Din păcate, partidele care au format Alianța pentru Integrare Europeană s-au decredibilizat. PLDM ,partidul fostului premier Vlad Filat, a ajuns aproape în moarte clinică. Partidul Liberal condus de Ghimpu are o cotă extrem de redusă în sondaje. Partidul Democrat, condus acum de Plahotniuc, este principalul partid de guvernământ, dar, conform ultimelor sondaje, se zbate să treacă pragul.

Moldova a fost zguduită de furtul miliardului, Filat a ajuns la pușcărie. Corupția a atins cote inimaginabile. Sărăcia extremă este o stare de fapt, în special în zona rurală. Populația vede țara mai mult ca un stat capturat de oligarhi decât ca un stat cu instituții puternice.  Toate acestea au dus la crearea unei doze foarte mari de neîncredere la adresa partidelor care au compus fostele alianțe.

Au apărut partide noi care susțin demersul pro-european, PAS al Maiei Sandu și PPDA, al lui Andrei Năstase, dar care sunt în opoziție față de actuala guvernare.

La acest moment, tabloul arată sumbru. Igor Dodon, ales Președinte al Republicii Moldova , continuă să conducă în topul încrederii. PSRM, partidul pe care l-a condus Dodon, este de asemenea pe primul loc în preferințele alegătorilor.

Dodon și partidul său au o orientare pro-rusă. De când a venit la putere, Dodon a întreprins două vizite la Moscova și nu se sfiește să declare public faptul că vrea o apropiere mult mai mare de Federația Rusă. În campanie a apăsat foarte tare pe ideea că vrea să anuleze Acordul de Asociere semnat cu UE.

Președintele moldovean vrea semnarea unui acord cu Uniunea  Vamală Euro Asiatică (dominată de Rusia) și nu se sfiește să atace România ori de câte ori are prilejul, precum și să transmită mesaje negative la adresa Bruxellesului.

Zi de zi, există un război surd între coaliția de guvernare pro europeană și Igor Dodon. Meciul est-vest se desfășoară aproape pe toate palierele între cele două forțe. Acum, coaliția de guvernare are majoritatea parlamentară și se poate opune Președintelui Dodon și visurilor acestuia de a duce Moldova spre răsărit. După alegerile din 2018, însă, ce va mai fi?

Viitorul Moldovei?

În 2018 vor fi alegeri parlamentare. Așa cum arată sondajele acum, forțele pro-ruse vor câștiga fără probleme. Însă, se poate spera că PSRM să nu obțină singur 50 de procente.

Citiți și: Sondaj în Republica Moldova: Simt moldovenii nevoia unui președinte puternic?

Din păcate în tabăra forțelor pro-europene nu există o coeziune. Maia Sandu și Andrei Năstase atacă ori de câte ori pot guvernarea. Cei doi au fost într-o alianță în alegerile prezidențiale, dar partidele lor, la acest moment nu au împreună cât are PSRM, în preferințele electoratului.

PAS și PPDA atacă PDM-ul  lui Plahotniuc, acuzându-l de corupție și proastă guvernare. Există un război dur. Nici Maia Sandu, Nici Năstase nu se pot gândi la o alianță cu Plahotniuc. Cu alte cuvinte, în acest moment, nu se poate pune problema formării unui front anti-PSRM.

Pe partea pro-europeană mai există câteva partide mici care se zbat între 1 și 3 sută. Partidul Popular European al lui Leancă, fiind cel mai cunoscut. Din păcate, toate atacurile între aceste partide nu fac altceva decât să scadă șansele de a obține scoruri mai bune.

Lupta continuă între PAS, PPDA și guvernarea pro-europeană duc în cele din urmă la creșterea PSRM, văzut ca un opozant mult mai credibil.

Lupta împotriva lui Plahotniuc a ajuns într-un punct în care aproape îi orbește pe toți cei din tabăra pro-europeană. Nimeni nu mai gândește rațional, există doar emoție, frustrare și ură. Nici PAS, nici PPDA nu își pun problema că adversarul principal e PSRM. Nimeni nu se gândește că din această luptă o să vedem până la urmă o Moldova care o ia pe drumul spre Est.

Strategic vorbind, ar putea exista un acord între aceste părți pentru fixarea unor linii roșii, peste care să nu se treacă. Nu vorbesc despre un pact de colaborare, ci despre existența unor înțelegeri care să permită totuși un dialog în viitor.

Pentru că poate exista și scenariul în care, după alegeri, să avem în parlamentul moldovean următoarele partide: PSRM, Partidul Nostru al lui Usatâi, PAS, PPDA, și PDM. Dacă se va adopta votul uninominal, probabil, PDM va reuși să obțină câteva locuri.

Am putea spune că parcursul european al Moldovei ar putea continua, în cazul în care PSRM și Usatâi nu vor face 50%, iar pe partea cealaltă s-ar putea constitui un front anti PSRM compus din PAS, PPDA și PDM.

Dacă toți liderii politici ar judeca fără patimă, ar vedea că această configurație este foarte probabilă. Am putea spera la o alianță pro europeană și la menținerea unei contraponderi la Dodon. S-ar putea păstra situația de acum, când majoritatea parlamentară îl oprește și îl blochează pe președintele pro-rus.

Însă, trebuie să fii naiv să crezi că se va putea ajunge la o alianță PPDA-PDM. Poate, Maia Sandu ar face în cele din urmă o alianță, pentru ca Moldova să poată să își mențină parcursul european. Dacă Bruxellesul ar presa și i-ar explica acesteia mizele, dacă s-ar ajunge la niște înțelegeri, dacă s-ar respecta cerințele Maiei, probabil am putea vedea o alianță de acest gen. Însă, Andrei Năstase  nu va accepta niciodată o astfel de înțelegere. Finanțat de Țopa, unul din dușmanii de moarte ai lui Plahotniuc, Năstase va rămâne pe poziție de război față de PDM.

Mulți ar putea spune, la prima vedere, că această analiză avantajează PDM. Ca român, însă, în primul rând îmi doresc ca Moldova să continue procesul de integrare în UE. Ori, pentru ca acest obiectiv să se realizeze, trebuie să ia naștere un front anti-PSRM capabil să își facă o majoritate parlamentară. Așa cum sunt datele acum, PDM este un actor extrem de important. Va fi partidul care va intra în alegeri cu cea mai puternică echipă, având cele mai multe resurse financiare, având principalele trusturi media. Că place sau nu, este un actor care va influența viitorul oricărei alianțe și pe cale de consecință, va influența viitorul Moldovei.

Paradoxal, din tot acest joc, Plahotniuc pierde cel mai puțin. Dacă va reuși să își bage partidul în Parlament, va putea fi în poziția de partid-balama. Va putea și are capacitatea să facă o alianță de guvernare cu Ddodon. Desigur, nu va mai fi vioara întâi, dar va obține câteva lucruri pentru partidul său. PSRM va fi principalul partid de guvernare și va decide parcursul Moldovei. La acea oră, nimeni nu va putea pretinde, în lipsa unei majorități parlamentare pro-UE, ca Plahotniuc și PDM să saboteze demersurile PSRM.

Concluzionând, la această oră, se pare că drumul spre UE al Moldovei va lua sfârșit în 2018. Alegerile parlamentare viitoare vor duce la sporirea forței lui Dodon, îi vor asigura acestuia și majoritatea necesară pentru a conduce din toate punctele de vedere țara. Va putea să își mărească prerogativele, va avea majoritate pentru a anula acordul de Asociere, va putea schimba politica externă.

Moldova singură nu va mai avea capacitatea să continue parcursul european. Probabil, UE nu va mai trage nici ea de moldoveni. UE va încerca să răspundă propriilor provocări și nu își va mai pune problema aducerii în interiorul Uniunii a unei țări care nu vrea acest lucru.

România va pierde influența pe care o are în Moldova, dar va rămâne totuși cu sentimentul că 8 ani a făcut ce se putea face. Din fericire, cetățenii moldoveni care își vor dori să trăiască în spațiul UE, vor putea beneficia de cetățenia românească și de drepturile pe care aceasta le conferă.