Premium
Ai carte, ai parte.. dar nu de eliberare. Este cazul lui George Copos, care, deşi a scris 5 cărţi în cele 8 luni petrecute în detenţie, nu a reuşit să-i convingă pe judecători că merită să respire aerul libertăţii. Fostul patron al echipei Rapid mai are o şansă la Tribunalul Bucureşti, în 7 aprilie.
În urmă cu o lună judecătorii de la Sectorul cinci au decis să respingă cererea lui George Copos, prin care spera să fie eliberat din închisoare. Principalul argument pentru acest verdict a fost acela că:
"Atât apărătorii condamnatului cât şi condamnatul au susţinut că dorinţa care l-a animat pe acesta din urmă de a scrie lucrările ştiinţifice a fost de a câştiga zile de muncă, care să fie considerate ca executate şi astfel să fie mai repede liberat condiţionat. Aceasta constituie o dorinţă firească, însă, în raport de scopul pedepsei, dovedeşte că petentul-condamnat nu a intenţionat să-şi formeze, în esenţă, o conduită corectă faţă de ordinea de drept şi să depună eforturi reale pentru reinserţie socială".
Judecătorii nu au fost impresionaţi nici de faptul că fostul patron al grupării din Giuleşti ar fi fost un bun plătitor de taxe.
"Condamnatul a susţinut că, de-a lungul anilor, a achitat toate obligaţiile fiscale pe care le-au avut societăţile pe care le administrează, însă a fost condamnat tocmai pentru faptul că s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale şi a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 39.461.121.820 ROL (3.946.112 lei noi, n.r.), prin ascunderea sursei impozabile".
Apărătorii lui Copos au contestat această sentinţă, iar procesul se va discuta peste o săptămână la Tribunalul Bucureşti. George Copos are două condamnări la activ, una de patru ani primită în dosarul Loteria 1 şi o alta de trei ani şi opt luni de închisoare în dosarul transferurilor.
"Atât apărătorii condamnatului cât şi condamnatul au susţinut că dorinţa care l-a animat pe acesta din urmă de a scrie lucrările ştiinţifice a fost de a câştiga zile de muncă, care să fie considerate ca executate şi astfel să fie mai repede liberat condiţionat. Aceasta constituie o dorinţă firească, însă, în raport de scopul pedepsei, dovedeşte că petentul-condamnat nu a intenţionat să-şi formeze, în esenţă, o conduită corectă faţă de ordinea de drept şi să depună eforturi reale pentru reinserţie socială".
