stiripesurse.ro

 
DESCARCA APLICATIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
FII LA CURENT CU STIRILE DIN CATEGORIA TA PREFERATA: URMARESTE-NE

Noi DEZVĂLUIRI despre acoperiții din justiție: AVERTISMENT pentru Klaus Iohannis

klaus iohannis lacrimi

Adrian Severin scrie un editorial extrem de dur pe propriul blog la adresa acoperiţilor din justiţie, dar nu-l slăbeşte deloc nici pe preşedintele Klaus Iohannis. Politicianul chiar îl ameninţă pe şeful statului şi spune că acesta ar putea fi suspendat.

"Alo, ați greșit declarația! În exercițiul nenumăratelor sale atribuții, pe care le îndeplinește cu ceea ce îi ține loc de cap, CSAȚ a cerut celor care și-au acoperit ofițerii sub robă de magistrat să verifice dacă declarațiile acoperiților, cum că nu ar fi acoperiți și nici pe acolo nu au dat, sunt corecte sau nu. Într-adevăr, singurele care pot spune dacă magistrații – și anume care dintre ei – sunt ofițeri de informații sau nu, sunt serviciile secrete unde lucrează respectivii ofițeri și care i-au trimis în sistemul judiciar sub acoperire. Aceasta întrucât sunt singurele care o pot ști în mod oficial. De aceea au fost și singurele pe care în mod oficial CSAȚ le putea întreba.

Citeşte şi: Franța anunță destrămarea Uniunii Europene: Lunile care urmează sunt decisive

Problema este că, potrivit legii, acestor servicii le este interzis să își descopere acoperiții. Prin urmare, CSAȚ cunoștea răspunsul la întrebarea sa înainte ca el să fie dat. Și dinnou CSAȚ a avut dreptate (sic!). A primit exact răspunsul pe care îl aștepta: „nu există așa ceva”. Răspuns pe care l-a luat drept corect – și l-a comunicat cu bucurie urbi et orbi (orașului și universului) – deși știa că este incorect. Este adevărat că legea le interzice magistraților (judecători și procurori) să fie ofițeri acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor secrete. Pe această linie li se cere să dea o declarație de conformare la interdicția legală, declarație pe care CSAȚ ar trebui să o verifice anual. Ceea ce până acum, profitând de liniștea asurzitoare din rândurile opiniei publice, nu a făcut, evitând astfel cel puțin riscul de a fi luat de prost. Legea nu interzice, însă, în mod explicit, serviciilor secrete să recruteze ofițeri de informații din rândul magistraților sau să își infiltreze ofițerii în rândurile acestora. Într-adevăr, legea prevede că magistrații nu pot fi ofițeri sub acoperire dar nu spune că serviciile secrete nu pot folosi acoperirea de magistrat pentru ofițerii lor, deci că ofițerii serviciilor secrete nu pot fi (acoperiți ca) magistrați. O mică și nevinovată inadvertență, desigur. (sic!)", spune Severin.

Citeşte şi: Traian Băsescu l-a reprimit în partid pe politicianul iubăreț: Vrea să-l facă primar

Acesta nu se opreşte aici cu dezvăluirile. "Rămâne, totuși, declarația magistraților. Nu cade ea sub incidența normelor care pedepsesc falsul? Aparent da. Ce fals este, însă, acela la care te obligă un contract (de muncă) absolut legal; iar aceasta în scopul apărării unui interes național, nu al unui interes personal?! Minciuna care face bine este o minciună pioasă și minciunile pioase nu se pedepsesc. Oricum, dacă problema unei declarații false s-ar pune, făptașul nu rămâne singur în fața justiției. El are în spate serviciul al cărui ofițer este, serviciu care angajându-l nu are de suferit nici o sancțiune legală, nu are a se teme de vreo pedeapsă (codul penal nu prevede nimic în acest sens) și are posibilitatea să ascundă orice probă judiciară (adică o probă care ar putea fi folosită în instanță). Probele informative (zvonuri, bârfe, dezvăluiri pe surse, indicii creatoare de suspiciuni etc.) nu pot produce decât scandal public cu eventuale consecințe pe plan politic. Atât!

Citește și: Klaus Iohannis a transmis cerere de urmărire penală pentru un fost ministru de Interne

Dimpotrivă, dacă un ofițer sub acoperire ar îndrăzni să se deconspire, ar avea de suferit teribile măsuri de retorsiune – legale și paralegale. Vezi cazul Snawden. Aceasta este regula jocului și multă vreme va rămâne așa. Iată de ce, altele erau declarațiile care ar fi trebuit verificate. Este vorba despre nenumăratele declarații oficiale ale DNA privind colaborarea cu SRI. De asemenea, declarațiile semnate de judecători prin care se angajează că vor păstra secretul informațiilor primite de la cine altcineva decât de la culegătorii și deținătorii de informații secrete, folosindu-le fără să le comunice părților din proces sau avocaților lor. Nu mai puțin de verificat erau și declarațiile – imprudente sau disperate, naive sau responsabile – ale șefilor SRI care au atestat prezența serviciilor secrete „în câmpul tactic” al procesului judiciar până la obținerea unei sentințe conforme cu nevoile strategiei de securitate națională a acestora. O strategie, în multe dintre aspectele ei netransparentă și aflată în afara controlului democratic. În ciuda acestor declarații, de acum aflate în domeniul public, comunicatul Președinției (cea a CSAȚ și a Republicii) ne asigură că nu există magistrați care să fie „colaboratori sau informatori” ai serviciilor secrete. Cu alte cuvinte instituțiile judiciare abstracte colaborează dar nu și magistrații concreți care le compun și care îndeplinesc actul de justiție. Apoi, potrivit definiției date de serviciile secrete în limbajul lor (cvasi)secret, informator sau colaborator este doar cel care a semnat un contract cu acest titlu iar nu magistratul care comunică informații din dosar sau conduce procedura judiciară în conformitate cu priorități extrajudiciare. Prin urmare, „colaborator sau informator al serviciilor secrete” este doar acel magistrat pe care serviciile secrete îl definesc drept „colaborator sau informator” al lor. Aplicând această metodă cu rigurozitate și simț al răspunderii, precum și, desigur, în interes național, s-a ajuns la concluzia că magistrații nu sunt „colaboratori sau informatori”. Exact așa cum trebuie. Am zis!

Citește și: Klaus Iohannis taie în carne vie în MAI: Pe cine a demis președintele

Înainte de a încheia aceste considerații, câteva precizări se impun. Nu putem critica serviciile secrete pentru că sunt…secrete. Confidențialitatea operațiunilor și informațiilor cu impact în apărarea securității naționale sunt adesea necesare. După cum necesară este recurgerea la ofițeri sub acoperire, colaboratori sau informatori. Necesară este uneori – sau cel, puțin utilă – colaborarea magistraților (procurorii, nu și judecătorii) cu serviciile de informații. Aceste servicii nu trebuie nici mitizate nici demonizate. Sunt indispensabile apărării statului și pentru asta trebuie respectate și ajutate. Nu este o crimă să colaborezi cu ele. Dimpotrivă.

Citeşte şi: A fost târâtă cu mascații la DNA, iar acum a murit: Povestea care a zguduit România

Problema apare odată cu excesul de putere rezultat din monopolul asupra informației sensibile. Exces care totdeauna corupe. Pentru rezolvarea unei asemenea probleme a fost inventat controlul civil asupra serviciilor secrete (control care în România nu funcționează) și s-a cerut, printre altele, separarea acestora de activitatea puterii judecătorești, în general excluderea controlului lor asupra autorității judiciare (ceea ce în România de azi nu se întâmplă). În lumina celor de mai sus apare că nu deconspirarea ofițerilor acoperiți, colaboratorilor și informatorilor din rândul magistraților este prioritatea ci schimbarea actualului sistem care permite supunerea judecătorilor, procurorilor și altor lucrători din justiție, a actului de justiție în ansamblul său, exigențelor executivului, căruia serviciile secrete îi aparțin; mai ales când aceasta se produce netransparent și cu referire la cazuri concrete iar nu doar la marile direcții strategice ale securității naționale, care ar trebui să fie comune tuturor puterilor statului. Punând întrebări instituțiilor care nu puteau da alte răspunsuri decât cele corecte din punct de vedere politic iar nu și din punctul de vedere al situației de fapt, în loc să clarifice declarațiile relevante asupra statutului actual de iobăgie al magistraților, CSAȚ nu a făcut decât să demonstreze că neamțul este român(sic!). Respectiv că domnul Klaus Johannis este un demn urmaș al lui Eugen Ionescu. Diferența este că dacă Eugen Ionescu, ca dramaturg, a adus absurdul în ficțiunea teatrului, domnul Johannis, ca șef de stat, a adus absurdul în realitatea politică, transformându-o pe aceasta într-un teatru absurd.

Dacă aș fi consilierul Președintelui Johannis i-aș aduce aminte că, totuși, mai are dreptul să candideze la un mandat și mai ales, că nu există nici o garanție constituțională că exercițiul unui mandat prezidențial odată început va și dura până la data expirării normale a acestuia", a încheiat Severin.

Citeşte şi: Simona Halep vorbește despre accidentări, disputele cu fanii și ce o să facă în viitor: Stau în casă

comments powered by Disqus

CITESTE SI



Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.