Oficialii francezi, spionaţi printr-o staţie specială de pe ambasada SUA la Paris

Dezvăluirile WikiLeaks conform cărora SUA i-au spionat pe ultimii trei preşedinţi francezi, cel puţin între 2006 şi 2012, i-au făcut pe jurnaliştii francezi să încerce să elucideze cum a fost posibilă, în mod tehnic, această operaţiune. Un material publicat miercuri de cotidianul Liberation susţine că, pentru a intercepta comunicaţiile oficialilor francezi, o unitate specială a serviciilor secrete americane a instalat, din 2004-2005, o staţie de spionaj pe sediul ambasadei SUA în Franţa.

Ambasada americană la Paris, situată în Place de la Concorde, este ideal amplasată la doar câteva sute de metri de Palatul Elysée (sediul preşedinţiei franceze), de sediile ministerelor de Interne, Externe, Justiţie, Apărării, de Adunarea Naţională (parlamentul ţării), ca şi de mai multe ambasade, scrie Liberation. Amplasarea se dovedeşte foarte utilă pentru a spiona anumite comunicaţii. La fel ca în cazul altor numeroase ambasade americane, pe acoperişul misiunii de la Paris se află o staţie de spionaj al telecomunicaţiilor, aparţinând Special Collection Service (SCS), o unitate comună a NSA şi CIA.

Instalată între 2004 şi 2005, staţia este acoperită cu o prelată specială care lasă să treacă semnalele electromagnetice, fiind însă disimulată prin ferestre false. Ea poate fi totuşi observată din centrul pieţei sau din faţa intrării ambasadei.

SCS, descrisă adesea ca unitatea însărcinată cu 'misiuni imposibile', este responsabilă cu operaţiuni de supraveghere la mică distanţă, pătrundere prin efracţie şi instalare de microfoane spion. Conform unui document secret publicat de Der Spiegel, SCS ar dispune de 80 de 'antene' de acest tip în lume, dintre care 19 în Europa, în oraşe precum Berlin, Geneva, Madrid, Stockholm, Viena şi Varşovia.

În septembrie 2013, publicaţia germană a dezvăluit că NSA a compromis reţeaua privată virtuală (VPN) a Ministerului de Externe, utilizată de ambasadele şi serviciile consulare pentru securizarea comunicaţiilor lor, într-o operaţiune calificată drept 'o poveste de succes' într-un document al agenţiei datând din iunie 2010.

Un alt document, din septembrie 2010, relevă că NSA instalase microfoane spion în incinta ambasadei Franţei la Washington (aşa-numita operaţiune 'Wabash'), precum şi în reprezentanţa franceză la Naţiunile Unite (operaţiunea 'Blackfoot'). Tot acolo, NSA a interceptat radiaţiile electromagnetice emise de ecranele computerelor, pentru a reproduce afişajul acestora.

Documentele obţinute de WikiLeaks spun foarte puţine în ce priveşte tehnicile utilizate pentru interceptarea telecomunicaţiilor preşedinţilor francezi şi ale interlocutorilor lor. Unul dintre documente menţionează ascultarea unui 'satelit străin', altele se limitează la evocarea unor metode 'neconvenţionale' sau chiar uneia 'neidentificate'.

Dezvăluirile lui Edward Snowden au confirmat, de altfel, că NSA, în parteneriat cu GCHQ, echivalentul său britanic, spionează unele dintre cablurile submarine pentru comunicaţiile internaţionale.

În speţa în cauză, informaţiile disponibile nu permit identificarea mijloacelor prin care NSA ar reuşi să intercepteze apelurile între telefoane fixe din Franţa atunci când aceste comunicaţii nu tranzitează prin reţele din străinătate, conchide Liberation.AGERPRES

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!