Premium
În decembrie, după alegerile parlamentare, în România se va instala un nou guvern. Cine va putea să formeze majoritate, cine va avea forța politică de a impune un premier, ce va face Iohannis?
Dacă plecăm de la premisa că alegerile locale sunt o radiografie a potențialului pe care îl au partidele, dacă luăm în calcul și ultimele cifre vehiculate de rezultatele sondajelor, am putea spune că scorurile ar arăta cam așa:
Varianta 1: PSD - 37, PNL - 30, USB - 6, ALDE - 6, PMP - 5, UDMR - 6
Varianta 2: PSD - 39, PNL - 32, USB - 8, ALDE - 8, PMP - 7, UDMR - 7
După cum observăm, niciun partid nu va avea o majoritate absolută, în acest caz, conform art 103, Constituția României, Președintele va convoca partidele la consultări și va desemna un candidat pentru postul de Prim-Ministru.
Va avea Iohannis forța să coaguleze repede o alianță? Va putea negocia cu celelalte partide pentru a-i asigura PNL-ului o alianță capabilă să impună un premier? Toate acestea sunt întrebări la care nu vom primi răspuns acum. Dacă Iohannis se va crampona de rolul său de mediator și nu va fi jucător, atunci va pierde assetul său principal conferit de Constituție - desemnarea premierului.
În cazul în care nu va exista o coagulare făcută de Iohannis în jurul PNL, cel mai probabil, scenariul va fi următorul:
1) PSD se aliază cu ALDE, PMP și UDMR, va merge la consultări cu un nume pe care să îl propună președintelui. În 2012, USL a creat acest precedent forțându-l pe Traian Băsescu să îl desemneze pe Ponta. De ce este mai fezabilă o alianță de acest gen? Cele 3 formațiuni au mai multe obiective comune, decât ar avea în comun cu PNL.
Citește și: DNA unește PSD și PMP
Desigur, Iohannis nu va fi în situația lui Băsescu din 2012, care venea după un referendum de suspendare și avea un grad de popularitate redus. Iohannis va putea încerca să desemneze un alt premier care va fi nevoit să își caute susținere parlamentară. Iohannis va intra într-un război politic dur cu majoritatea nou creată.
Noua alianță ar putea chiar să îl suspende pe Iohannis, iar șeful senatului care devine Președinte Interimar să numească premierul dorit de alianță, astfel încât până la organizarea referendumului PSD & comp să aibă guvernul instalat. Am văzut de-a lungul timpului că suspendarea președintelui este un act politic al parlamentului, avizul CCR fiind doar consultativ, iar sintagma ”pentru încălcări grave ale Constituției” poate fi interpretată așa cum dorește majoritatea parlamentară.
Este greu de crezut că Iohannis va risca, înainte cu 2 ani de alegerile prezidențialele, intrarea într-un război cu parlamentul și chiar o suspendare pentru desemnarea unui premier al său, dar...
2) În cazul în care Iohannis se implică de la început pentru formarea unei alianțe în jurul unui premier al său, nu va putea face acest lucru decât dacă diferența vom avea un PNL la minim 32%. Observați cifrele din Variana 1, în cazul în care luăm scenariul pesimist, partidele iau scorurile mici, PNL nu va putea avea o majoritate nici cu PMP, USB și UDMR.
Pentru a se putea face o alianță în jurul PNL, ar trebui ca toate partidele să obțină scorurile din previziunea optimistă.
3) Ar mai putea exista și varianta PNL-PSD, variantă ce ar da un Guvern cu o largă susținere în parlament. Declarațiile de până acum ale celor două formațiuni ne arată că este o variantă cu șanse extrem de mici, dar în politică s-au mai văzut întoarceri bruște și răzgândiri. Putem spune nu unui astfel de scenariu mai degrabă dacă ne gândim la faptul că PSD nu va dori să împartă puterea cu un partid mare, ci cu niște partide mai mici, unde va oferi mai puțin din tortul guvernării.
După cum observăm, sunt trei factori extrem de importanți care trebuie luați în calcul atunci când încercăm să vorbim despre viitorul Guvern:
-scorurile electorale (momentan previziunile ajută PSD și aliații săi) este greu de crezut că vor fi rezultate cu mult diferite față de aceste previziuni.
-capacitatea Președintelui de negociere și coagulare a unei alianțe. Dacă privim la cum abordează Iohannis funcția prezidențială, putem spune că va exista o probabilitate mai mare să abordeze o atitudine mai apropiată de latura”moderatorului” decât de cea a ”jucătorului” care face și desface alianțe.
-negocierile pentru posturi: cine dă mai mult, cine are capacitatea să ofere.
După ce analizăm toate aceste lucruri, putem spune că PNL este încă departe de țelul pe care și-l dorește.
