Premium
Salvarea senatorului Șova prin folosirea imunității de ziua Buna-Vestire, transformată în Miercurea neagră zugrăvită în partea putredă a mărului cât Casa Poporului numit și Parlament al unei Romanii îngenunchiate înaintea boierilor vremii, a mai reușit poate să smulgă fără eforturi încă un procent de neîncredere din rândul românilor, procent care coboară absurd spre nimic ca grad de considerație a populației privind instituțiile statului. Și iată că această față hâdă, anti-imaginea domină esențial, o instituție care trebuia să fie de departe stâlpul democrației în România, garantul justiției și al Constituției, compusă din oameni dedicați poporului cu nimic mai prejos sau mai presus decât orice alt cetățean.
Imunitatea parlamentară consfințită în alineatul 2 din articolul 72 din Constituția României atrage cu sine oprobriul și ultimului cetățean, telespectator sau nu al posturilor de știri, cititor sau nu al presei românești, fie din țara sau din diaspora.
Pentru ca un senator sau deputat să fie percheziționat, reținut sau arestat, este nevoie de încuviințarea camerei din care face parte parlamentarul, Senat sau Camera Deputaților, separație cruntă între popor și reprezentant, inegalitate socio-politică gravă care împarte națiunea între semi-zei și simpli muritori plătitori de taxe și impozite.
Ne-a trebuit un 16 noiembrie pentru a realiza că de peste 23 de ani, mii de parlamentari au trăit la umbra unei imunități care a știrbit procent după procent din încrederea Parlamentului, ducându-l cum spuneam mult sub cota de avarie, mult prea jos supus astăzi asaltului opiniei publice, firesc de altfel.
Opinia Occidentului contează, dincolo de deranjul cauzat multor colegi parlamentari de intervenția ambasadelor altor țări, însă țin să le aduc la cunoștința în caz ca au uitat, acele state care își permit un astfel de amestec, ne sunt fie parteneri în NATO, fie în Uniunea Europeana, Uniune în care astăzi trăiesc peste 20% din cetățenii români care așteaptă ca țara lor să capete drepturi depline, invitată cu tot respectul cuvenit în spațiul Schengen, pentru că, nu este așa, mai simplu trecem ca politicieni de granițe, dar și mai greu ca român stabilit în diaspora fie și temporar aștepți uneori ore întregi la frontiera UE, să fi privit ca azilant economic, să trăiești din mila altor state, capabile să ofere speranța unei zile de mâine unor cetățeni ai unui stat condus haotic către pierzanie.
Și de ce s-ar mai deranja anumiți politicieni pentru supărarea pricinuită de atenția și monitorizarea din partea statelor dezvoltate, occidentale, când în 25 de ani, clasa politică a diminuat constant șansa la un trai mai bun al românilor, oameni care în secolul XXI într-o Românie democratic formală, privește cu nostalgie către un sistem totalitar capabil să le ofere locuri de muncă, posibilitatea unui acoperiș deasupra capului, siguranța zilei de mâine. Probabil acesta este și scopul, distrugerea imaginii democrației, demolarea principiilor care au dus națiunile occidentale către performanță, stabilitate și respect al propriilor cetățeni, dar chiar și al cetățenilor statului român, care trăiesc departe de casă.
Poate atunci când vom avea o altfel de țară, condusă de oameni capabili, cinstiți, care privesc în fiecare seară în oglinda morală, oferind poporului un nivel de viață nu departe de modul de viață al reprezentanților săi politici, poate când economia țarii va căpăta culoare în obrajii astăzi plumbuiți, iar conaționalii vor pleca în străinătate doar în vacanțe, poate atunci, vom avea argumente sa conversăm despre imunitate, dacă va mai fi cazul, pentru că nu este așa, în politică trebuie să venim nu pentru a ne îmbogăți, ci pentru a îmbogăți națiunea.
