Premium
Azi noapte s-a consumat un nou episod din gama terorismului amator. Un tânăr refugiat afgan, în vârstă de doar 17 ani, a atacat pasagerii unui tren care se deplasa între Nurnberg și Frankfurt, atacatorul fiind înarmat cu un topor și un cuțit.
Atacurile teroriste simbolice necesitau îndelungi pregătiri și puteau fi organizate doar prin consumarea de resurse importante. Acest lucru era în avantajul serviciilor secrete. Timpul îndelungat necesar pregătirilor, precum și numărul mare de persoane implicate în organizare reprezentau punctele cheie de plecare pentru oamenii din servicii.
Oricât de profesionist lucrau teroriștii, o convorbire telefonică, o întâlnire, un bilet de avion, etc. puteau fi și adesea erau valorificate la maxim de către oamenii legii. Situația devine însă mult mai gravă în cazul terorismului amator.
Fără a avea nevoie de pregătiri în detaliu, de sume mari de bani sau de complici, orice tânăr cu acces la internet poate cumpăra un topor și de aici încolo povestea este cunoscută...
După cum spuneam și într-un alt material, înțeleg utilitatea păstrării online a site-urilor și conturilor de propagandă jihadistă. Serviciile secrete pot lua astfel urma celor care le accesează și, pas cu pas, se pot apropria de destructurarea unor nuclee teroriste.
Citiți și: Terorism simplu și ieftin
Această tactică posibil să fi funcționat câtă vreme jihadiștii s-au concentrat pe atacuri simbolice și de mare anvergură. În schimb, odată cu apariția în scenă a terorismului amator, își pierde utilitatea din simplul motiv că supravegherea convorbirilor și a activității online nu vor duce la destructurarea unei întregi rețele, teroristul amator fiind mai degrabă tipul de lup singuratic.
Dacă actele de terorism clasic produceau teama oamenilor de locuri aglomerate și cu încărcătură simbolică, actele de terorism amator produc și întrețin o teamă generală. Nu contează că ești într-un tren, într-un magazin sau într-un parc, orice loc poate fi vizat. Ori această teamă generală poate avea efectul bulgărelui de zăpadă, pornind de la discriminări în masă și terminând cu stigmatizarea, marginalizarea și, în final, radicalizarea și mai accentuată a tinerilor musulmani. Pentru că dacă până acum mulți erau tentați să se uite de două ori la un pasager musulman dintr-un avion, situația poate degenera și se riscă aplicarea aceleiași rețete în toate locurile publice.
Măcar din acest motiv, conturile online de propagandă jihadistă trebuiesc vânate și mai aprig, însă de această dată nefiind de ajuns practica „am luat la cunoștință și urmărim cu atenție”.
