Premium
Unul dintre cele mai impresionante spectacole ale cerului va atinge apogeul la acest sfârşit de săptămână, între 20 şi 22 octombrie, când va fi cel mai vizibilă ploaia de meteori Orionide, informează vineri site-ul Space.com. Orionidele sunt particule provenite de la cometa 1P/Halley, cunoscută sub numele de Cometa Halley, corp ceresc care trece prin apropierea Terrei la fiecare 75 - 76 de ani. Pe măsură ce cometa îngheţată se îndreaptă către Soare, lasă în urma sa praf de cometă, cu care Pământul, în timpul deplasării pe orbită în jurul Soarelui, se intersectează în anumite momente ale anului, conform Agerpres.
''Se pot vedea bucăţi din cometa Halley în timpul Eta Aquaridelor (în luna mai) şi ploii de meteori Orionide (în octombrie şi noiembrie)'', a declarat expertul NASA în meteori, Bill Cooke.
Orionidele sunt denumite astfel după direcţia din care par să radieze, care este aproape de constelaţia Orion, vizibilă cel mai bine în luna octombrie, în jurul orei 02:00 a.m.. Cooke a declarat pentru Space.com că cea mai bună vizibilitate va fi pe 21 şi 22 octombrie. Admiratorii acestui fenomen în 2017 nu vor fi deranjaţi de lumina lunii, întrucât satelitul Pământului, aflat în primul pătrar, va apune înainte de faza maximă a ploii de meteori. Fenomenul va mai putea fi admirat până pe 29 octombrie, cu condiţia ca lumina lunii să nu-i perturbe vizibilitatea.
Numărul de meteori vizibili va fi între 80 şi 20 pe oră. Potrivit estimărilor lui Cooke, în 2017 numărul de ''stele căzătoare'' va fi mai aproape de minimul fenomenului. Orionidele sunt vizibile din orice punct al planetei, pe toată suprafaţa boltei cereşti. Odată localizată pe harta cerească constelaţia Orion, punctul din care radiază ploaia de meteori este situat lângă sabia lui Orion, la nord de umărul său stâng (steaua Betelgeuse). Privitorii nu trebuie însă să privească fix la acest punct, spune Cooke ''pentru că meteorii din punctul de origine au cozi mai scurte şi sunt mai dificil de observat, aşa că cel mai bine este să priviţi într-o altă direcţie decât spre Orion''.
Aşa cum se întâmplă de obicei în cazul spectacolelor cereşti nocturne, poluarea luminoasă poate stânjeni observarea Orionidelor. Cel mai bun punct de observaţie este departe de luminile oraşelor, în jurul orei 1:30 a.m., cu ochiul liber, fără binoclu sau telescop, întrucât aceste instrumente sunt proiectate pentru observarea obiectelor fixe de pe cer.
Unele Orionide sunt foarte strălucitoare şi rapide, trecând cu o viteză de până la 238.000 km/h, cu şase kilometri la oră mai lent decât Leonidele, cea mai rapidă ploaie de meteori a anului. Deşi conform opiniei generale, se crede că meteorii mai strălucitori sunt fragmente care vor ajunge pe Pământ, Cooke spune că acest lucru nu se poate întâmpla în cazul Orionidelor. Aceste mici fragmente de cometă - unele de mărimea unui grăunte de nisip - sunt denumite meteoroizi. Când pătrund în atmosfera Pământului, devin meteori. Meteorii se încălzesc în urma frecării cu particulele din atmosfera terestră, ceea ce face vizibilă coada luminoasă care le-a dat denumirea de ''stele căzătoare''. Cea mai mare parte a meteorilor se dezintegrează înainte să ajungă în apropierea suprafeţei terestre. Puţinii dintre aceştia care ajung pe Pământ se numesc meteoriţi.
