Premium
Evenimentul Zilei:
Digi24:
România anului 1990 şi cea de astăzi. Între ele, 25 de ani de capitalism. Un sfert de secol care, pe lângă libertatea economică, le-a adus românilor şi libertatea de mişcare. Prinşi între grija zilei de mâine şi mirajul Occidentului ce le promitea o siguranţă pe termen lung, mulţi români au trecut graniţa spre un trai pe care îl considerau mai bun. Asta pentru că în urma lor vedeau fabrici ce se închideau şi o industrie care ceda tot mai mult teren în faţa intereselor imobiliare sau de altă natură. Între 1989 şi 2012 populaţia stabilă a României s-a redus cu peste 3,1 milioane de locuitori, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Mai bine de trei sferturi din această scădere a fost determinată de migraţie. Potrivit cifrelor oficiale, la 1 ianuarie 2013, peste 2,3 milioane de români erau plecaţi în străinătate de un an sau mai mult. În privinţa românilor care şi-au stabilit domiciliul în străinătate între 1989 şi 2012, datele statistice spun că numărul acestora se apropie de 460.000. Cei mai mulţi dintre aceştia se aflau în Italia, peste 340.000, dar şi în Spania – 171.000, Marea Britanie şi Germania, unde erau sub 50.000 de români. Pe de altă parte, într-un raport al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie se estima că, în 2013, în străinătate lucrau 3,5 milioane de români. Neoficial, însă, cifra românilor aflaţi la muncă în străinătate s-ar ridica la 4 milioane.
Ziarul Financiar:
În deceniul 90, economiile depuse de români la bănci au fost devalizate oficial de inflaţie. Timp de 10 ani, cei care au avut încredere în politica economică a statului şi în politica monetară a BNR şi-au văzut economiiile în lei cum au dispărut în termeni reali, dobânda primită fiind cu mult sub inflaţie sau creşterea cursului dolarului. Inflaţia şi economiile din bănci au fost folosite de toate guvernele şi BNR pentru a subvenţiona un sistem economic nereformant sau privatizat local fără ca cei care au cumpărat activele să aibă resurse financiare ca să ducă firmele mai departe. Părinţii şi bunicii voştri pur şi simplu şi-au pierdut în termeni reali economiile în lei în deceniul 90. Pentru a nu lăsa ca acest lucru să se mai întâmple, autorităţile şi BNR au avut la dispoziţie 15 ani pentru a crea alternative la sistemul bancar, astfel încât cei care economiseau să aibă soluţii şi alte pieţe. Devalizarea fondurilor mutuale din anii 90 a dat înapoi sistemul, oamenilor fiindu-le frică să-şi depună banii altundeva decât la bănci sau la CEC. Suntem în 2015, iar economiile românilor au ajuns din nou prizoniere băncilor. Pentru că nu există cerere pentru credite şi nici nu vor să o creeze, băncile înoată într-o supralichiditate, iar BNR constată acest lucru.În cei 6 ani de criză, băncile locale au trimis înapoi acţionarilor lor străini 10 miliarde de euro, minus care a fost acoperit din resurse interne, din economiile românilor. Pentru că piaţa şi sistemul le permite , băncile au scăzut foarte mult dobânzile la deozite, ratele coborând spre 2% pe an, iar în cazul unor bănci chiar spre 0%. Cu o dobândă de 2% pe an şi cu un comision de retragere nu are sens să-ţi ţii banii la bancă. Dar unde să te duci?... Bancherii ştiu că piaţa românească nu oferă multe alternative şi mai ales că gradul de încredere în celelalte pieţe financiare este redus. În acest condiţii băncile pot dicta piaţa pe partea de depozite, adică pe partea de resurse atrase de la populaţie sau de la companii.
