Premium
În Statele Unite ale Americii, votul pro-globalizare și anti-parohial a fost majoritar. Astfel, Hillary Clinton, o o candidată pregătită pentru funcție dar nu pentru campania electorala a câștigat cele mai multe voturi. Dar Trump este președinte datorită faptului că SUA votează indirect. O problemă cumva asemănătoare vedem în Marea Britanie. Referendumul a fost câștigat la mustață de tabăra Leave. Între timp, dificultățile părăsirii UE au ieșit mai clar la suprafață iar Parlamentul Britanic va fi chemat să aprobe orice invocare a celebrului "Articol 50", care face părăsirea UE ireversibilă. Dar, deocamdată, nu există o mișcare pro-rămânere în Parlament. Motivul? O majoritate foarte solidă a circumscripțiilor parlamentare vrea ieșirea din UE. Ca și în cazul lui Trump, votanții pro-exit sunt mai bine plasați geografic.
Există o legătură între variile forme de sistem majoritar și ridicarea populismului?
În mod tipic se considera până de curând că nu. Să zicem că există într-o țară un curent populist de 20% care este relativ constant. Într-un sistem proporțional, 20% din voturi sunt 20% din locuri în Parlament. 20% din locurile în Parlament pot transforma partidul extremist în partid balama. Franța și Austria ilustrează această dilemă. Franța are un sistem de circumscripții care, combinat cu alte restricții au ținut su control numărul de parlamentari ai Frontului Național. Austria, în schimb, s-a văzut cu extremiști în Parlament și a fost nevoită să apeleze la destul de multe guverne de "largă coaliție" ca să țină extremismul departe.
Atât în Franța cât și în Austria vorbim mai degrabă de un extremism "personal". El nu este specific unui grup social. Ci există indivizi care "aleg" sau sunt educați în familie să nu le placă modernitatea și se asociază unei subculturi populate cu oameni. Asta face ca extremismul să fie disipat.
Globalizarea accelerată a ultimelor decenii are un mod de acțiune diferit. Chiar dacă putem argumenta că, pe termen lung, cei mai mulți cetățeni câștigă, există perioade în care se conturează în mod clar câștigători (angajați mobili, educați, cosmopoliți) și pierzători (angajați slab educați care, la un moment dat, au avut un nivel de siguranță și prestigiu social).
Nici unii nici alții nu mai sunt la cu totul disipați. Regiunile cele mai prospere atrag și creează beneficiari ai globalizării. Este devin mai prospere, mai cosmopolite și mai conștiente de necesitatea schimbării.
În acest timp, alte regiuni "rămân în urmă". Poate că, prin legile economiei sau intervenție guvernamentală, prosperitatea nu este întotdeauna o problemă. Dar ele rămân "prea omogene": tinerii educați pleacă iar imigranții nu vin pentru că nu au de ce.
Mai mult slaba conștientizare a schimbării este uneori subvenționată de Guvern din motive etice sau politice. Regiunile relativ mai înapoiate din Anglia nu au fost obligate să se reinventeze ci au fost sprijinite cu fonduri de la... surpriză... Uniunea Europeană. Agricultura americană a fost ajutată să subziste prin tolerarea muncii la negru a imigranților ilegali din Mexic. Astfel se nasc categorii de oameni care sunt beneficiari ai globalizării dar nu devin conștienți de statutul lor relativ privilegiat.
Bun. Avem, deci o separare, inclusiv geografică a beneficiarilor economici și culturali ai globalizării de ei care au mai degrabă de pierdut. Pe cine avantajează asta? Pe nimeni în mod direct. Într-o anumită configurație, votul majoritar pe circumscripții îți permite să reduci la tăcere procente destul de mari de antiglobaliști. Asta face viața mai simplă pentru pro-globaliști (presupunem o majoritate pro-globalistă sau, cel puțin, tolerantă cu globalizarea). Dar poate apărea situația inversă în care o serie de cetățeni furioși și bine distribuiți în teritoriu preiau controlul țării, în ciuda faptului că rămân o minoritate.
Totul devine o aruncare de monedă. A existat un moment în are consensul majorității clasei politice, manifestat în reguli electorale sau apetență pentru mari coaliții era extrem de eficace în reducerea la tăcere a minorităților radicale. Astăzi, în sistemele majoritare, pot apărea situații în care aceeași clasă politică nu mai poate folosi nu doar de regulile făcute pentru a se proteja ci nici o majoritate dobândită "cinstit".
Acesta este unul din motivele pentru care mă bucur că avem un sistem electoral proporțional și nu majoritar.
Citiți și:
- Migrația și austeritatea răvășesc scena politică. De la UKIP la Podemos
- Șansele naționalismului în România
- SUA: Decăderea Partidului Democrat
