Premium
Mai sunt patru luni până la deznodământul luptei pentru putere în interiorul PNL, dar ambele tabere iau în calcul şi alternativele în caz de înfrângere la viitorul Congres. Puşi în faţa unui astfel de scenariu, mulţi au gânduri de ducă. Dar direcţiile sunt diferite, în funcţie de protagonişti.
Vezi și: Cutia Pandorei a fost deschisă: Achitări în serie pentru ABUZ în SERVICIU la CAB Cluj
PNL este recunoscut pentru lipsa sa de unitate. De-a lungul anilor, au avut loc mai multe sciziuni, dar şi reuniuni. Orgoliile sunt mari, iar caracterele independente ale unora din liderii liberali, pe măsură. De prea puţine ori au reuşit liberalii să suporte autoritatea unui singur preşedinte de partid. De cele mai multe ori, fie acesta a fost sacrificat, fie s-a văzut părăsit de colegii de partid în ultimul moment, fie a asistat la o adevărată hemoragie internă, tradusă prin apariţia unui nou partid, cazul lui Teodor Stolojan şi al celor care l-au urmat înafara PNL, în 2006.
În prezent, conducerea este disputată de cele două tabere - vechii liberali vs. foştii pedelişti. Fuziunea nu a funcţionat total, doar juridic, iar partidul continuă să funcţioneze ca un balaur cu două capete, cu rezultatele electorale cunoscute. Ţinând cont de ultimele evoluţii interne, vechii liberali, adunaţi în jurul lui Marian Petrache şi al liderilor de filiale care nu s-au lăsat duşi din funcţii după dezastrul de la ultimele alegeri parlamentare, par a avea avantajul tactic. Au reuşit să facă din liderul interimar, Raluca Turcan , un aliat conjunctural şi să impună principiul alegerilor interne de jos în sus şi data Congresului până cel târziu în a doua jumătate a lunii iunie. Vechiul PNL controlează şi majoritatea în comisiile de statut şi cea de organizare, esenţiale pentru netezirea drumului pentru atingerea obiectivului dorit - prezervarea puterii în partid.
Avantajul tactic trebuie însă canalizat sub forma unei candidaturi unitare, iar aici vechii liberali au probleme. Sunt mulţi doritori şi nici unul nu se bucură de suportul majorităţii foştilor liberali. Surse din această tabără ne-au declarat că în cazul în care nu reuşesc să ajungă la un consens pe un singur nume, vechii liberali sunt pregătiţi să scoată din pachet ultima carte, atât de dragă lui Ludovic Orban, singurul care şi-a asumat până la această oră, o candidatură oficială în structurile de conducere ale partidului - alegeri generale pentru şefia partidului, cu preşedintele ales de fiecare membru PNL, cotizant sau doar simpatizant.
„Nu este deloc o idee rea. Oferă legitimitatea perfectă preşedintelui ales, dar riscăm să ne alegem cu mai mult decât putem duce. Dacă se ajunge la vot de la baza partidului, Ludovic este cel mai popular şi are toate şansele să câştige, dar este imprevizibil şi nu ne putem baza pe el”, susţin surse din rândurile vechiului PNL.
Deocamdată în partid, această soluţie de alegere a preşedintelui de partid este susţinută în mod deschis doar de Raluca Turcan şi de un grup de iniţiativă, format din foştii parlamentari PNL care n-au mai prins locuri eligibile pe listele pentru alegerile parlamentare. Doar că aceştia cer sancţionarea celor responsabili de dezastrul la ultimele alegeri, o situaţie deloc pe planul liderilor actuali de filiale, care vor mai degrabă linişte după reconfirmarea lor în funcţii în cadrul alegerilor ce vor urma în propiile organizaţii judeţene şi locale. "În anul 2014, unificarea dintre PNL şi PDL, menită să consolideze frontul de dreapta în politica românească, a dus la victoria preşedintelui Iohannis şi a programului "România lucrului bine făcut"! După 2014, partidul a intrat însă într-un declin care ne-a condus la dezastrul electoral din 2016, un declin care continuă şi va continua atâta timp cât nu vom avea curajul unei analize lucide”, susţin liberalii rămaşi în afara Parlamentului.
De cealaltă parte, aflaţi în inferioritate, foştii democrat-liberali au avantajul că sunt mult mai uniţi decât adversarii lor şi că primarii cu greutate în partid şi influenţă printre viitorii delegaţi la Congres provin din rândurile lor. Chiar şi aşa, oamenii lui Vasile Blaga şi-au luat măsuri de precauţie. Zilele trecute, pe scena politică a fost aruncat zvonul unei posibile fuziuni PNL cu PMP, un scenariu rapid şi ferm infirmat de către liberali.
Potrivit însă unor surse din cele două partide, Blaga şi o parte din foştii pedelişti se pregătesc şi de posibilitatea înfrângerii şi caută să păstreze o uşă deschisă la PMP. „ Au existat discuţii despre o fuziune cu „mantă” după Congresul PNL. Dacă Blaga şi ai săi nu ies învingatori, am putea asista la o scindare a partidului, cu filiale întregi sau părţi din ele venind la noi”, ne-au dezvăluit surse din PMP, planul de avarie conceput de cele două părţi.
Această variantă de lucru este şi unul din motivele pentru care Traian Băsescu se pregăteşte să facă pasul înapoi până în toamnă. Mulţi din foştii săi colegi din fostul PDL încă îi poartă ranchiună pentru modul în care a înţeles să destabilizeze în trecut partidul prin susţinerea Elenei Udrea la şefia acestei formaţiuni şi nu vor să audă de nici o colaborare cu fostul şef al statului. Pe de altă parte, Băsescu vrea să facă din PMP un nou UNPR, care să încline pe viitor balanţa majorităţii în Parlament, iar pentru acest obiectiv are nevoie să adune cât mai mulţi parlamentari din alte partide. Lupta pentru putere din PNL va fi prilejul perfect pentru a culege, fie în bloc, fie la bucată, unul câte unul, o bună parte din parlamentarii aparţinând părţii pierzătoare, susţin sursele citate.
În tabăra adversă, vechii liberali se pot confrunta şi ei cu dificultăţi similare, dar în altă direcţie. În caz de înfrângere, liderii acestei tabere se tem că nu vor putea controla exodul propriilor colegi spre ALDE.
„Dacă Blaga şi ai săi nu vor înţelege că din această confruntare vom avea toţi de pierdut, dacă nu găsim un consens, riscăm ca până la finele acestui an să rămânem doar cu jumătate din actualii parlamentari şi să nu mai contăm ca partid parlamentar de opoziţie”, ne-a declarat un prim-vice mai realist.
