Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Președintele Uniunii Scriitorilor vorbește limba generalului de Securitate Pleșită

Situația de la Uniunea scriitorilor este explozivă, o serie de aurori cunoscuți fiind excluși din această instituție sau sancționați fiindcă nu mai acceptă abuzurile președintelui Nicolae Manolescu și a acoliților săi. Ieri am publicat poziția Grupului pentru Reformă a Uniunii Scriitorilor din România aici http://www.stiripesurse.ro/pre-edintele-uniunii-scriitorilor-acuzat-de-ilegalita-i-este-ceruta-demisia-lui_984145.html, iar azi o să reproducem un articol despre ce se întâmplă în U.S, publicat în revista Observator cultural, scris de Paul Cernat, unul dintre cei mai importanți critici literari ai momentului. Iată textul:

Denunţuri cu efect de bumerang

Daniel Cristea-Enache plusează în chestiunea Ianuş printr-un nou denunţ stigmatizant: Antisemitism pe facebook, publicat în România literară, nr. 7/19 februarie 2016. Înainte de a conchide că sînt un „critic cu răspundere limitată“, preopinentul decupează o solidarizare a poetului Marius Ianuş cu „elita“ Mişcării Legionare (din postfaţa antologiei), acuză antisemitisme închipuite, rămase netaxate, ale unor interlocutori şi redă cîteva linkuri furibunde ale aceluiaşi Ianuş – cu care m-a bombardat pe wall-ul de Facebook pe 11 februarie seara, la o postare care-i era adresată lui D.C.-E. Postare unde reluam un fragment dintr-o cronică elogioasă a celui din urmă la poezia „fundamentalismului politic“ din Refuz fularul alb! (2011).

Noul acuzator public şi director de imagine al USR îmi impută, cu ochii pe ceas, că n-am şters imediat linkurile lui Marius Ianuş – într-adevăr oribile, pline de halucinaţii antisemit-legionare. E vorba de nişte „scrisori deschise“, necunoscute mie, una la adresa lui D.C.-E., alta la adresa lui Nicolae Manolescu, prin care ex-fracturistul explica tuturor ce se află la originea conflictului, delirînd paranoic despre comploturi „iudeo-masonice“ şi instituţii ca GDS sau USR. Ianuş a fost blocat în seara de 11 februarie după cîteva somaţii, iar trolling-urile sale au fost şterse. Sînt o persoană neconflictuală, care preferă să nu răspundă aberaţiilor decît să le şteargă instantaneu şi să-şi baneze contraopinenţii. D.C.-E. îi blochează însă şi pe cei care dau likeuri la postări ale adversarilor sau ale prietenilor (aliaţilor) săi. Am păstrat, pentru curioşi, doar un link trimis de MI: „scrisoarea deschisă“ către D.C.-E. Nu-l mai reproduc aici, l-a reprodus suficient colegul de la România literară.

Congenerii noştri ştiu cum a ajuns Ianuş să derapeze psihotic în direcţie fundamentalist-ortodoxă, dînd vina pentru destrămarea familiei sale pe un pretins complot iudeo-masonico-securist derulat de vechiul ICR. O ştia şi D.C.-E. cînd scria despre cartea din 2011. Aflu că, în ultima vreme, „fratele Ianuş“ a pierdut complet controlul, blestemîndu-i pe cei care i-ar fi defavorizat volumul pe Bookaholic ori au premiat poeţi care „l-au făcut să sufere“. Mai aflu şi că s-ar fi declarat undeva satisfăcut pentru „menajarea“ Legiunii din prima mea replică, deşi nu-i de acord cu poziţia mea faţă de ea. A înţeles prost: n-am vrut să menajez Legiunea, ci pe el. Legionarismul e, politic, o demenţă colectivă criminală şi, spiritual, o impostură fanatică. În toamna trecută, cînd m-a contactat după ani de absenţă, Marius Ianuş părea un monah aspirant care voia să-şi recupereze identitatea de poet. După ce i-am văzut postfaţa, unde sînt multe aiureli, vechi sau noi, alături de sclipiri de inteligenţă artistică şi de o retorică a măştilor, m-am gîndit că ar fi neserios să polemizez cu un asemenea personaj pe tema Legiunii – aş fi dat apă la moară unor sminteli conjuncturale. Drept pentru care am ales să scriu strict despre poezie, încercînd să-i apăr partea valoroasă de propriii demoni. Ce cred despre ea rămîne valabil, dar felul în care se manifestă în ultimul timp autorul îi face rău şi lui, şi poeziei, şi monahismului, de care se agaţă abuziv. Reproduc, spre edificare, conversaţiile incriminate din seara de 11 februarie, apoi postarea mea de a doua zi.

Dovezile de pe Facebook

Marius Ianuş: Paul, îţi repet, istoria legionarismului e mistificată! Evreii conduc lumea de peste 50 de ani! Tot ce ţine de reacţia naţionalistă europeană a fost măsluit. Istoria crimelor comise împotriva Legiunii, mult mai multe decît cele atribuite ei, se găseşte la sfîrşitul acestui material: AICI 11 februarie la 17.35

Paul Cernat: Marius, te afunzi tot mai mult, îmi pare rău. Pe mine, în punctul ăsta, nu poţi conta. După cum vezi, nu vreau nici să polemizez, deşi aş putea. Nu insista, e păcat; 11 februarie la 17.53

Marius Ianuş: Paul Cernat, îţi repet: despre mine poţi să spui orice, sînt om păcătos şi te iert. Dar dacă ai făcut vreo aluzie la adresa Mişcării nu ai făcut bine. Între legionari au fost sfinţi – Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide… Noi îl considerăm mucenic şi pe Căpitan. Sînt oameni care aveau rugăciunea inimii, oameni care au făcut 20 de ani de puşcărie în condiţii groaznice (vezi Experimentul Piteşti) etc.; 11 februarie la 17.55

Daniel Vorona: România a fost… Stat Naţional Legionar; 11 februarie la 17.56

Ivan Karamazov: Criminali sfinţi. Doamne Dumnezeule!; 11 februarie la 17.59

Paul Cernat : Tocmai asta e, Marius: nu la tine am făcut „aluzie“, ci la ML. Dacă vrei să continui pe linia asta, fă-o pe wall-ul tău, te rog, are şi răbdarea mea o limită…

Emilia Sinov: Paul Cernat, vreau să cred că nu te vei angaja într-o dispută cu „mişcarea“; 11 februarie la 18.01

Paul Cernat: Nu, dar aş putea să şterg comentariile asociate şi îl blochez pe un poet la care ţin foarte mult…; 11 februarie la 18.02

Emilia Sinov: Preţuieşte poetul şi ignoră ideologia asta de doi bani; 11 februarie la 18.05

Paul Cernat: Emilia Sinov, păi asta şi încerc să fac…

[…]

Marius Ianuş: Lumea a început să decadă de la 1789. Legătura dintre masoni şi evrei e evidentă, dar trebuie multe argumente pentru a fi decodată exact; 11 februarie la 22.02

Călin Goina: …şi nu va deranjează deloc că cei care au spus exact aceleaşi lucruri au început un război mondial? Bun, înţeleg că pe Gafencu îl vedeţi sfînt, dar cum e cu Hitler? Avea idei bune şi l-a nenorocit oculta, pentru că prea spunea adevărul? Şi după asta l-au mînjit cu minciuna uriaşă care e, nu mă îndoiesc, Holocaustul, nici vorbă să fi omorît naziştii evrei, sau oricum, nu aşa cum se zice?; 11 februarie la 22.46

Paul Cernat: Călin Goina, n-are rost să-l agitaţi… Nu puteţi avea un dialog raţional cu el. Cum nu se poate avea un dialog raţional nici cu „acuzatorul de serviciu“: se alimentează reciproc; 11 februarie la 22.45

Paul Cernat: Dragă Marius, te-am rugat să iei o pauză. Daca nu poţi, o să te ajut eu. Îţi faci un deserviciu cu delirurile astea şi trollezi inutil; 11 februarie la 22.28

George Tudor: Cu-adevărat rău în astfel de momente este că nu se poate vorbi liber – orice aberaţii ar susţine careva; că există un spirit cenzor care taie de tot material dacă-i învrăjbit; că pînă şi anarhia tre’să fie disciplinată; şi că singurii cu-adevărat liberi sînt aceia care n-au nimic de pierdut; 12 februarie la 07.59

Ovidiu Gherasim-Proca: ei nu, cum nu se poate? ce am citit aici e foarte liber; 12 februarie la 08.07

Paul Cernat: Din păcate, amîndoi preopinenţii au abuzat de limita mea de toleranţă şi au întrecut orice măsură. M.I. a fost blocat de aseară, iar the other one va primi explicaţiile necesare… 12 februarie la 09.56

Emilia Sinov: Delirul naţionalist şi antisemit e dăunator chiar şi aici, pe FB. Să nu uităm că cei tineri nu au încă discernămîntul necesar; 12 februarie la 10.04

Paul Cernat: Tocmai de-aia a fost blocat. Mai ales că mulţi nu ştiu că Ianuş are vechi antecedente de… dezechilibru interior (despre care, din decenţă, nu spun mai mult), şi i-ar putea lua în serios un delir care e doar aparent „politic“…; 12 februarie la 10.08

Daniel Vorona: Începe să devină foarte periculos acest nefericit. Are toate „facultăţile“ unui provocator/delator. Un individ ca ăsta ar fi distrus multe vieţi acum 50-60 ani. Acum poate să distrugă carierele/ viitorul multora. trebuie foarte multă atenţie; 12 februarie la 13.47

[…]

Daniel Vorona: Studiind „antilegionarismul“ acuzatorului de serviciu, eu dacă aş fi în locul lui Nicolae Manolescu nu m-aş simţi prea confortabil. (tatăl lui NM a fost legionarul Apolzan); 12 februarie la 15.16

Paul Cernat: Daniel Vorona, ca să fim drepţi, nu era. A fost o confuzie onomastică întreţinută de Securitate, pe care a preluat-o Marian Popa etc. Altele sint problemele acolo. Dar NM e, dincolo de divergenţele noastre şi de prestaţia lui actuală, un critic literar major pe care-l preţuiesc pentru ce a fost. El are o operă reală, e cineva. […] S-ar putea să mă înşel, dar cred că povestea […] are legătură şi cu momentul cînd NM a scos Antologia poeziei moderne, în 1968, unde i-a inclus pe interziţii Radu Gyr şi Nichifor Crainic. Atunci, diferiţi poeţi cu vechi simpatii de stînga în perioada interbelică s-au supărat că n-au fost incluşi […] iar antologia a fost retrasă din circuit.

„Mai multă decenţă“

Paul Cernat: Nu obişnuiesc să-mi distribui pe fb articolele, dar, de data asta, văd că e nevoie. Atît D.C.-E. cît şi Marius Ianuş au întrecut măsura abuzînd de limitele mele, poate excesive, de toleranţă. Pentru trolling-ul delirant prolegionar şi (auto)distructiv, Marius Ianuş a fost blocat de aseară. Cu toată preţuirea pentru poetul din el şi cu toată compasiunea pentru drama sa interioară, pe care-o cunosc, în diferite forme, de două decenii, pe mine nu poate conta decît în calitate de critic literar, nu de susţinător al unor elucubraţii ideologice detestabile pe care el însuşi le va regreta, probabil, cîndva. Singura calitate pe care i-o recunosc şi i-o susţin e cea de poet major al generaţiei sale. Celor insuficient edificaţi în privinta chestiunii în litigiu, le recomand de asemenea să citească fără parti-pris atît prefaţa şi restul cărţii lui MI, cît şi postările compulsive ale lui D.C.-E. de pe wall-ul propriu la adresa colegilor săi de generaţie, dar nu numai a lor. Şi, eventual, să reflecteze asupra a ceea ce-l mînă pe cel din urmă în această luptă neliterarară, complet derapată, sub masca unui justiţiarism de circumstanţă. Spre deosebire de el, nu mă interesează nici funcţii, nici oficializări, nici poziţii de autoritate publică, şi n-am interese personale în polemicile mele. Le doresc amîndurora, pe lîngă sănătate şi echilibru, mai multă decenţă. Dacă nu se poate, asta e; 12 februarie la 12.08

Intoxicări marca Daniel Cristea-Enache

Curioşii care au văzut comentariile din subsolul postării de pe 12 februarie ştiu că nu există în ele vreun antisemitism sau legionarism, ci persiflări la adresa lui D.C.-E. şi Ianuş, puşi pe acelaşi plan. Iar intervenţia dlui Capsali, căreia i-am răspuns clar, nu diferă pe fond de cea a lui Alex. Ştefănescu, promotorul lui D.C.-E., dintr-un articol (Poate că sînt eu nebun) publicat pe 20 august 2015, în Adevărul. D.C.-E. se leagă demagogic de faptul că le-aş fi recomandat cititorilor ziarului, în bilanţul de final de an, un singur volum de versuri: al lui Ianuş, inferînd că fac astfel reclamă legionarismului conţinut. Mai mult, aş fi afectat imaginea publicaţiei. Interesant! Într-un e-mail trimis realizatoarei anchetei (Simona Chiţan) şi pe care-l am în computer, am rugat-o, la puţine minute după ce-i trimisesem lista de titluri, să mai adauge două la poezie: Gravitaţie de Svetlana Cârstean şi Puţin sub linie de Robert Şerban, pe care le uitasem. Mi-a răspuns tîrziu, anunţîndu-mă că bilanţul va apărea. A apărut, fără adaosurile solicitate, dar „făcînd reclamă“ într-un titlu redacţional unor nume pe care nu le adusesem în prim-plan (la proză am precizat că nu ierarhizez între cele 10 opţiuni, iar la poezie – îmi ceream scuze pentru absenţe, motivînd că n-am urmărit atent fenomenul poetic în 2015).

Vizibil suspecte prin zelul stigmatizant şi tendenţiozitatea decontextualizării, denunţurile lui Daniel Cristea-Enache au avut însă efect de bumerang. Valul de reacţii de pe Facebook, venit dinspre scriitori şi intelectuali care-au înţeles deja cu cine au de a face, ar putea să-l pună pe gînduri. Cei care mă cunosc şi citesc mă ştiu ca pe un eclectic de stînga, nu anticlerical, dar consecvent antilegionar. Ianuş a profitat inacceptabil de buna mea credinţă, poate s-a şi folosit de ea, în mod nedemn. A afirma însă că, în loc de a fi menajat un vechi prieten suferind, încercînd să-i apăr poezia, am ţinut să-i promovez neolegionarismele derapate e o intoxicare ce aminteşte metodele iorghistului N. Georgescu-Cocoş din 1937, ale lui Nicolae Moraru din anii ’50 sau pe cele ale lui Artur Silvestri din anii ’80.

D.C.-E. a suferit de la debut de un tropism al oficializării, iar prin epuizarea intelectuală din ultimii ani, vendetele, cultivarea interesată a legitimatorilor influenţi, oricare ar fi ei, autopromovarea arogantă, goală de conţinut au rămas singurele moduri în care se mai poate afirma în critică. Păcat, promitea mai mult şi cu totul altceva. De curînd, a publicat un „dialog“ cu şeful USR, pe marginea cazului Ianuş, stimulîndu-i calcule despre marginalizarea mea „morală“ în limbaj militar-operativ: „Nu aşa de uşor de neutralizat e Cernat…“, spune Nicolae Manolescu (literaturade azi, 19 februarie 2016). Nu mi l-aş fi imaginat niciodată pe fostul meu profesor folosind termenii lui N. Pleşiţă. Amănunt amuzant: într-o recenzie a cărţii lui Z. Ornea despre anii ’30 şi extrema dreaptă românească, dl Manolescu – care, înţeleg, se află la un nivel al discuţiei despre epocă inaccesibil mie – afirmă că Eliade (mort în 1986) nu s-a dezis de Legiune nici după eseul Felix culpa al lui Norman Manea (apărut în 1991). Oricum, Ianuş pare o ţintă colaterală în poveste. Adevărata miză e „neutralizarea“ criticilor „mai periculoşi“ ai conducerii USR. Apărătorii statu-quo-ului greşesc însă recurgînd disperat la armele vechilor bătălii simbolice. Îmi asum exclusiv propriile opinii, resping orice fel de extremism, violenţă şi intoleranţă, dar şi orice fel de dezinformare calomnioasă; şi să stea liniştiţi, nu aspir la nici un fel de funcţii sau poziţii administrative, niciunde. Războaiele lor sterile, otrăvite de uzură morală şi de pierderea generaţiilor tinere şi active, sînt de o tristeţe iremediabilă.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.