Premium
RFI:
«Lecţia anticorupţie a cetăţenilor români». Sub acest titlu, filosoful şi scriitorul liberal francez Gaspard Koenig publică un lung şi elogios articol în ziarul Les Echos consacrat situaţiei din România. El constată astfel că «manifestaţiile masive, dirijate contra laxismului liderilor români în materie de deturnare de fonduri publice, demonstrează că apare în Europa o nouă concepţie despre politică în care probitatea este erijată în virtute cardinală».
«In primul rând, cetăţenii aşteaptă de la reprezentanţii lor să fie ireproşabili. Trecând de la o extremă la alta, România s-a dotat în ultimii ani cu legi anticorupţie dintre cele mai stricte din lume. Pentru un om politic, a-şi angaja un membru al familiei este pasibil cu o pedeapsă de până la 5 ani închisoare. François Fillon, când şi-a prezentat scuzele francezilor după ce s-a aflat că şi-a angajat soţia pe post de ataşat parlamentar, a recunoscut şi el că ce era acceptabil ieri, nu mai este azi. A te juca cu banul public, este de neiertat, atât în România cât şi în Franţa. De acum încolo, conţinutul mesajului politic contează mai puţin decât probitatea emisarului».
«Apoi», continuă Gaspard Koenig, «revoltele din România sunt spontane şi articulate în jurul unor cauze unice. E imposibil de identificat vreun lider în masa de indignaţi români. Reţelele de socializare şi telefoanele mobile ţes o reţea imprevizibilă şi efemeră în care se regăsesc atât Biserica ortodoxă cât şi preşedintele Iohannis, muncitorii expatriaţi şi bloggerii locali. Uriaşa mulţime care a invadat Bucureştiul se va dizolva probabil deîndată ce-şi va obţine definitiv victoria. Tinerii nu merg să voteze – mai puţin de o treime dintre ei au mers la urne la ultimele alegeri – dar coboară în stradă ca să manifesteze. Acest lucru nu trebuie privit ca o contradicţie» ne spune Gaspard Koenig, ci drept «oglindirea unei evoluţii a democraţiei în care populaţia se autosesizează punctual cu câte un subiect unificator».
«In fine, mefienţa faţă de oamenii politici este însoţită de o încredere tot mai mare în instituţii, în particular cele ale Uniunii europene. Mulţimea de la Bucureşti a scandat sloganuri proeuropene şi a proiectat pe clădiri mesaje de tip «EU, we love U». Românii ne reamintesc astfel că în aceste timpuri de euroscepticism, Uniunea europeană este garanţia ultimă a statului de drept. Românii, spre deosebire de noi vesticii, au mai vie în memorie autocraţia şi deci strâmbă mai puţin din nas în faţa eurocraţilor. Europa este plictisitoare dar salutară» notează Gaspard Koenig înainte de a-şi conchide cronica cu o întrebare retorică : «Si dacă renaşterea europeană va veni mai puţin de la « nucleul » fondator şi mai mult de la dinamismul periferiei sale?»
Romania Libera:
O modificare adusă Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare, pe vremea când ministru al Apărării era Gabriel Oprea, a crescut gradul de dependență a ofițerilor de informații față de șefii lor numiți politic, favorizând politizarea acestor instituții. În acest mod, Oprea și-a extins influența asupra serviciilor secrete și, implicit, puterea sa politică.
Imediat după izbucnirea scandalului vacanţelor petrecute în străinătate de Florian Coldea, fost prim--adjunct al directorului SRI, şi Sebastian Ghiţă, acuzat de fapte de corupție, preşedintele Klaus Iohannis a deschis subiectul modernizării legislației din domeniul securității naționale.
El a invitat partidele să adopte în Parlament un nou pachet de legi, având în vedere că vechile reglementări datează de la începutul anilor ’90. Solicitarea președintelui este legitimă, deoarece actuala legislație nu mai corespunde cerinţelor de securitate, într-un context regional şi global extrem de complicat.
Cu atât mai mult cu cât, de-a lungul timpului, legile securităţii naţionale au fost modificate pentru a servi altor interese decât cele pentru care au fost create, respectiv intereselor unor politicieni avizi de putere și bani (...)
În ciuda celor declarate public, Gabriel Oprea a fost mânat doar de interesele personale şi de propria sete de putere. Influența și-a consolidat-o pe seama serviciilor de informaţii din ministerele pe care le-a condus: Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA), din Ministerul Apărării, și Direcția de Informații și Protecție Internă -(DIPI), din Ministerul de Interne.
Pentru a-i face pe ofiţerii de informaţii dependenți de superiorii lor ierarhici, fideli ai săi, Gabriel Oprea a modificat, în 2011, pe când era ministru al Apărării în Guvernul Boc, Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare cu două alineate asupra cărora, în momentul de față, Curtea Constituţională este chemată să se pronunțe dacă încalcă sau nu Legea fundamentală.
Modificările au fost aduse articolului 85, unul dintre articolele care reglementează „trecerea în rezervă sau direct în retragere a cadrelor militare“. În Monitorul Oficial nr. 290 din 26 aprilie 2011 a fost publicată Legea nr. 53/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
La art. 85, alin. 1 au fost introduse două litere noi care prevăd că trecerea în rezervă sau direct în retragere are loc: „m) în cazul neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condiţiile legii; n) după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informatii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare“.
Lege abuzată
Aceste două alineate s-au transformat rapid într-un instrument de presiune asupra ofițerilor de informații, deoarece retragerea certificatului de acces la informații clasificate nu se face în situații justificate, cu respectarea legilor în domeniu. Din acest motiv, oamenii din serviciile secrete stau cu sabia lui Damocles deasupra capului, fiind permanent la dispoziția șefilor.
Ziarul Financiar:
Politicienii germani de top se pregătesc de alegeri şi le explică nemţilor de ce preţurile cresc, dar nu şi economiile lor, şi de ce Germania este atât de aspru criticată de alte ţări în privinţa surplusului comercial masiv: de vină este ce face Banca Centrală Europeană (BCE) cu dobânzile, le-am spus, dar nu ne-au ascultat.
Berlinul ar vrea ca BCE, acum când inflaţia pare că a luat-o în sfârşit, după mulţi ani, în direcţia cea bună, să renunţe la politica monetară ultrarelaxată şi să lase dobânzile să crească pentru ca banii păstraţi de germani în bănci să aducă câştig.
A face pe placul nemţilor ar putea însemna dificultăţi în alte ţări, mai puţin rezistente.
Într-o intervenţie făcută după ce un consilier comercial de tip al preşedintelui SUA a criticat surplusul comercial al Germaniei, ministrul germen de finanţe Wolfgang Schäuble a dat vina pe BCE pentru că euro este subevaluat.
„Cursul de schimb al euro este prea slab pentru poziţia competitivă a economiei Germaniei. Când şeful BCE Mario Draghi a pornit politica monetară expansionistă, i-am spus că va duce în sus surplusul de exporturi germane. I-am promis atunci că nu voi critica public direcţia politicii. Dar nici nu vreau să fiu criticat pentru consecinţele acestei politici“, a afirmat Schäuble într-un interviu pentru ziarul Tagesspiegel.
Peter Navarro, şeful Consiliului Naţional al Comerţului din SUA, a spus zilele trecute că Germania exploatează Statele Unite şi pe partenerii europeni folosind un euro „subevaluat grosolan“. Comentariile par să plaseze Germania în categoria ţărilor pe care administraţia lui Donald Trump le-a acuzat de manipulare valutară pentru a câştiga avantaje competitive, scrie Financial Times. Trump a descris UE ca fiind un vehicul al Germaniei.
Germania a înregistrat anul trecut un surplus comercial de aproape 300 de miliarde de dolari, cel mai mare din lume, cu mai mult de 50 de miliarde de dolari peste cel al Chinei. Comisia Europeană şi guvernul SUA au cerut Germaniei să-şi schimbe politica fiscală astfel încât să stimuleze consumul intern şi să majoreze importurile.
Adevarul:
Pe zi ce trece, tot mai mulţi republicani se distanţează de el, iar apelurile la destituirea sa se înmulţesc, întrucât acesta este singurul mijloc de a-l opri pe acest bărbat incapabil să asigure legalitatea lucrurilor sale înainte de a le face şi care dovedeşte că nu are calificarea necesară pentru a conduce o ţară, scrie economistul şi scriitorul Robert Kuttner în „The Huffington Post“.
Adulţii din jurul său, chiar şi cei mai servili, îşi petrec cea mai mare parte a timpului încercând să-i potolească ieşirile, dar este aproape imposibil. În restul timpului, ei sunt nevoiţi să răspundă criticilor lansate de lideri republicani, jucători din lumea afacerilor şi şefi de stat străini. Reince Priebus, şeful de cabinet al lui Trump, a ajuns în sfârşit pe treptele puterii, dar nu are parte de zile bune.
Una e să fii candidat şi să-ţi permiţi să spui aproape orice îţi trece prin cap - căci, inducând în eroare adesea suficienţi oameni poţi fi ales în cele din urmă - şi altceva e să guvernezi la fel.În cele din urmă, realitatea te cheamă la ordine, scrie Robert Kuttner.
Donald Trump a semnat decrete în mod impulsiv, fără a cere evaluări din partea juriştilor, experţilor guvernamentali şi nici a oficialilor politici, fără nicio reflecţie strategică serioasă. Iată de ce se confruntă atât de devreme cu presiuni politice şi juridice de a da înapoi în privinţa unor măsuri.
Spre deosebire de realităţile din dictaturile văzute cu ochi buni de Trump, ansamblul de măsuri de control politic şi juridic conceput pentru apărarea Constituţiei americane şi împiedicarea apariţiei unui regim tiranic în Statele Unite este de neclintit.
Cu cât va fi mai iresponsabil, cu atât aceste măsuri se vor consolida. De exemplu, după ce a încercat prosteşte să respingă anumite categorii de refugiaţi, acum noul preşedinte american îşi dă seama că ţara sa are instanţe de judecată.
Cu cât va fi mai imprevizibil, cu atât mai puţini judecători conservatori vor accepta să le servească supa republicanilor, aşa cum au făcut atât de des în trecut.
În aceeaşi notă, nici Curtea Supremă nu ar putea valida deciziile sale cele mai controversate.
Încă de la învestirea sa, republicani cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi se înghesuie să se distanţeze de afirmaţiile referitoare la preşedintele rus Vladimir Putin, dar şi de suspiciunile sale nefondate de fraudări la ultimele alegeri.
