Premium
Primăria Oradea va reabilita, cu fonduri europene, templul masonic ridicat în anul 1902 pentru a înființa în imobil Muzeul Francmasoneriei. Templul masonic a fost construit în același an cu prima clădire în stil Art Nouveau din Oradea, Palatul Fuchsl. A funcționat în primele două decenii ale secolului. În perioada interbelică, imobilul a servit ca sediu al unei creșe pentru copii orfani sau abandonați, creșă inaugurată în 1924 de către Regina Maria. În anii socialismului a funcționat ca grădiniță de copii, pentru ca în 1991 sa devină sediul Direcției Vămilor.
Consiliul Local a aprobat în acest scop, joi, un proiect de hotărâre prin care își dă acordul pentru demararea procedurii de transmitere din domeniul statului în domeniul public al Municipiului Oradea a imobilului situat pe strada Armatei Române nr. 4, fosta clădire a Vămii Oradea. Vechea construcție și terenul, cu o suprafață totală de 1.714 mp, se află în administrarea Ministerului Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, care și-a dat în prealabil acordul de transmitere în proprietatea publică a Municipiului Oradea.
"Clădirea a fost construită la începutul secolului XX, ca sediu al masoneriei regionale. Primăria Oradea acordă o atenție deosebită reabilitării construcțiilor cu valoare istorică și realizării investițiilor de interes public în vederea atragerii turiștilor în oraș și pentru punerea în valoare a patrimoniului și tradițiilor locale", se arată în comunicatul primăriei remis vineri, conform Agerpres. Anul trecut, Consiliul Local a mai aprobat un proiect de hotărâre având același conținut, însă Ministerul Dezvoltării Regionale și a Administrației Publice, în calitate de coautor al proiectului de act normativ, a solicitat refacerea documentației, astfel ca ea să fie în concordanță cu situația juridică actuală a imobilului.
Potrivit criticului de artă Ramona Novicov, clădirea fostei Loji masonice are o valoare arhitecturală deosebită pentru că are la bază un concept unicat în arhitectura orădeană. Datorită caracterului ermetic al compoziției arhitectonice, a elementelor decorative insolite, de inspirație orientală (greco-iudaico-egipteană), precum și a mixajului acestora cu traseele curbilinii ale arhitecturii moderne Art Nouveau, clădirea și ambientul ei (gardul) merită cu prisosință să fie aduse în starea inițială și astfel reintegrate circuitului cultural turistic al urbei. Poziția templului pe o arteră istorică a orașului și în imediata vecinătate a noului și impozantului sediu al Muzeului Țării Crișurilor, obiectiv de maxim interes turistic, favorizează această revalorizare.
Clădirea a fost proiectată în anul 1901 de arhitecții Balint Zoltan și Jambor Lajos, membri ai Lojei Masonice din Budapesta și a fost inaugurată în 1902. Cei doi arhitecți au construit în același an 1902 Palatul Fuchsl, considerat prima clădire Art Nouveau din Oradea, semn că lucrarea executată pentru masoni a fost apreciată. Denumită inițial după numele patronului spiritual al Oradiei, "Regele Ladislau", clădirea are la bază o concepție arhitecturală de tip ermetic, sugerând caracterul secret, inițiatic, al ordinului masonic. În acest sens, fațada nu are ferestre, ci doar un portic în stil neo-grecesc, ce marca intrarea în edificiu. Porticul este compus din două coloane (aluzie la cele două coloane ale templului lui Solomon) și doi pilaștri laterali. Cu trecerea în patrimoniul statului, au fost înlăturate elementele simbolice distincte, anume cele opt acrotere, globul pământesc ce simboliza caracterul universal al masoneriei și ochiul divin înscris in triunghiul cu raze.
Gardul are o valoare artistică deosebită, fiind expresia unei concepții plastice decorative moderne, de tip Art Nouveau, anume aceea a arhitecturii transparenței, cu feronerie, elegant arcuită, stilizând elemente din repertoriul decorativ egiptean. Stâlpii de cărămidă aparentă sugerau, probabil, caracterul constructiv al masoneriei. În Oradea, Loja masonică a luat ființă în 1876, și s-a aflat în subordinea Marii Loje a Ioaniților. Dincolo de caracterul lor secret, acțiunile Lojei au avut un caracter filantropic și social. În cartea sa, "Memoria Caselo"', regretatul istoric Liviu Borcea menționează că Loja "a sprijinit crearea, în cartierele orașului, a unor biblioteci populare publice, a militat pentru reglementarea situației sociale și juridice a copiilor nelegitimi, pentru igienizarea și salubrizarea urbei". Conform aceluiași autor, Loja își încetează activitatea în 1919, încercându-se o reactivare a ei în 1926, prin unul din fruntașii mișcării masonice românești, Constantin Costa-Foru.
