Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Principi și baroni în partidele românești

efor partide

Mai demult, pe o altă platformă, am spus că politicienii români de vază se împart în două categorii: "principi" și "baroni".

Un principe trebuie să aibă două caracteristici:

  • să aibă o viziune națională asupra politicii/ partidului
  • să aibă o bază de putere națională, adică să își tragă seva din popularitatea în sondaje și nu dintr-un anumit județ sau sector.

Aceste două aspecte se leagă. Politicianul național (principe) oferă o viziune națională unui electorat național și, pe baza voturilor captate cu această viziune își negociază o bază de putere în partid. Asta nu înseamnă că vocația de principe se manifestă mereu în mod natural. Contează și socializarea politică a liderilor. Una e să freci menta în internaționala de tineret a partidului tău, poate să mai mai faci o școală de vară la NATO și alta este să freci banul în capitala de județ. Altele sunt experiențele formative.

Baronul este inversul principelui. Puterea sa este teritorială sau sectorială, și viziunea sa la fel. Există, deci, baroni locali dar și baroni sectoriali (gândiți-vă la Raed Arafat).

Spuneam atunci, și mențin și acum, că baronii locali, chiar dacă nu sunt corupți, urmăresc o politica îngustă, axată pe competiția pentru fonduri bugetare. În schimb principii, chiar și ușor corupți, sunt obligați să urmărească o definiție a interesului general ca să rămână la putere.

Principii (politicienii cu adevărat naționali) au avut mereu dificultăți să re reproducă. În anii ‘90 a existat metoda de a împrumuta oameni din mediul academic (Emil Constantinescu) sau diplomatic (Mircea Geoană). Pe măsură ce ne apropiem de epoca contemporană aceste resurse seacă sau, poate, presiunea politică este prea mare pentru a le permite intrarea. Astfel, "principii" se recrutează din ce în ce mai mult din baroni recrutați și convertiți ("vampirizați"). Un Traian Băsescu sau un Klaus Iohannis au fost primari, dar odată ajunși președinți nu s-au mai comportat ca niște primari.

Însă din ce în ce mai multă putere vine în mâna baronilor (locali) care nu se lasă convertiți. Un Liviu Dragnea, un Gheorghe Falcă de exemplu.

Ascensiunea baronilor locali se bazează pe mai multe elemente. Încrederea românilor se îndreaptă preponderent către autoritățile locale și în mult mai mică măsură spre Guvern sau Parlament (vezi, spre exemplu, Eurobarometrul Standard 86, p7). Dintre primarii/ șefii de CJ locali, unii ajungă să aibă victorii electorale zdrobitoare la ei acasă. Chiar dacă aceste victorii se bazează parțial pe blazarea oponenților, ele rămân considerabile. Mai mult, primarii Bucureștiului (Victor Ciorbea, Traian Băsescu, Sorin Oprescu, Gabriela Firea) tind să construiască o bază semnificativă de popularitate la nivel național.

Dar, poate, slăbirea elitei princiare rămâne este factorul cu cea mai mare putere explicativă. Slăbirea aceasta se întâmplă pe trei paliere.

Slăbirea culturală/ ideologică. Elitele naționale renunță la a mai avea o viziune națională și încremenesc în proiect. Dacă scopul principal al PSD devine grațierea corupților, nu este nevoie de politicieni de anvergură pentru asta. La fel, dacă scopul PNL este să fie puțin mai bun decât PSD. Din cauza acestei slăbiciuni, principii nu mai pot recruta, educa și converti baronii cei mai populari ci riscă să se întâmple invers, să se baronizeze ei înșiși.

Dispariția „eminențelor cenușii” În tabăra princiară își au loc și unii dinytre marii combinatori de tip Miron Mitrea sau Viorel Hrebenciuc. Eliminarea acestora, pe motiv de DNA, lasă loc eminențelor cenușii locale precum Marian Oprișan sau, da, Liviu Dragnea.

Slăbire a credibilității indivizilor în comparație cu partidele. 2010 (austeritatea), 2012 (referendumul) și 2014 (votul în diasporă) au fost momente traumatizante din punct de vedere politic pentru electorat. Ele au scăzut încrederea în politicienii centrali. Dacă ai 2-3 principi cu încredere mai mare decât partidul, nu poți să îi ignori căci își vor face un alt partid. Dacă ai un singur principe de acest nivel, poți în schimb să îl marginalizezi.

Apropo, actul final al declinului princiar s-a desfășurat în USL, uniunea din care s-au recrutat atât liderii puterii cât și ai opoziției actuale. USL îi avea la un moment dat pe Victor Ponta, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu și Klaus Iohannis. Nu mult, dar suficient cât să blocheze mareea puterii locale.

Dar dnii Ponta și Antonescu s-au certat între ei, moment în care dl Tăriceanu a schimbat tabăra rămânând astfel condamnat să fie un politician de rangul 2-3. Domnul Ponta l-a mai și exclus pe dl Geoană, împreună cu dl Dragnea. Doar că, surpriză!, dl Dragnea l-a marginalizat apoi pe dl Ponta,condamnând PSD la pierderea (aproape) tuturor urmelor de identitate politică. La rândul său, dl Antonescu l-a ridicat pe dl Iohannis în contra dlui Ponta. Numai că dl Iohannis l-a eliminat pe dl Antonescu. Ceea ce nu a fost nici o tragedie până când dl Iohannis s-a mutat la Cotroceni și a lăsat PNL orfan de președinte.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.