Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme ale zilei din presa de mâine:
Adevarul:
„O strategie competiţională care să se bazeze pe existenţa salariilor mici nu a fost niciodată un model de dezvoltare ales de ţările din această zonă a continentului. Ţările de aici sunt semnificativ mai sărace decât cele din vestul Europei datorită unor diverşi factori istorici. Au existat scăderi salariale de scurtă durată în unele dintre aceste ţări în faza iniţială a tranziţiei post-comuniste (spre ex. Cehoslovacia şi Polonia între 1989-1991) urmate de o perioadă de moderare a salariilor (Ungaria la mijlocul anilor '90, Slovenia şi Slovacia în perioada drumului lor către zona Euro), dar nu a existat o «strategie a salariilor mici». Dimpotrivă, speranţa populaţiilor, alimentată şi de promisiunile politicienilor, a fost de a atinge nivelul standardelor de viaţă din Occident” - se spune într-un studiu publicat cu două zile în urmă de Confederaţia Europeană a Sindicatelor.
Atinge o problemă deosebit de serioasă, căci problema salariilor mici din zona ţărilor din Europa Centrală şi de Est (ECE) a devenit subiect de intensă dezbatere politică pe plan european. Din două motive. Pe de o parte, realizarea faptului că discuţia despre un „model european” este absolut sterilă şi demagogică atâta timp cât continuă (şi în unele cazuri cahiar se adâncesc cu rapiditate) decalajele între standardele de viaţă din ţările UE27. Pe de altă parte, dintr-un motiv de securitate, căci ţările din ECE, tocmai din cauza existenţei unui nivel scăzut sau chiar umilitor de scăzut al salariilor, au produs o vastă migraţie a forţei de muncă devenită sursă de dumping şi presiune considerată intolerabilă pe unele dintre pieţele muncii din occident.
Dar, constată semnatarii studiului, există acum un proces „spectaculos” de recuperare a diferenţelor.
Foarte interesantă şi semnificativă, mai ales în perspectiva discuţiei aprinse care are loc acum în România privind legea salarizării unitare, este un tablou comparativ al evoluţiilor în domeniul salarial după anul 2000, atunci când a început să aibă loc „o convergenţă clară” între nivelul salarial din statele ECE şi cele din occidentul european. Numai în cazul României şi Ungariei „se notează o scădere în termeni reali a salariilor atunci când comparăm 2016 cu 2008, adică cu un minus de 4% şi, respectiv, de 8%”.
Ca un argument logic pentru nevoia de mărire a salariilor în ţările din ECE este faptul că nivelul scăzut de salarizare a fost sursa unei „migraţii pe scară largă mai ales din unele ţări, mai ales Polonia, România şi statele baltice, ceea ce a produs lipsă de forţă de muncă în ţările respective în anumite domenii, mai ales profesori, doctori, infirmiere şi şoferi de autobuz...”. Guvernele încercând, în perioada de dinainte de criza economică (aşa cum se doreşte acum la noi), să răspundă prin creşteri salariale în domeniul public „într-o încercare de a elimina efectele tensiunilor existente pe piaţa muncii care s-au făcut simţite la nivelul anumitor profesii”. Sunt date mai multe exemple în acest domeniu, din absolut toate ţările din ECE cu excepţia României unde de-abia acum este demarat un asemenea proces de creştere salarială care va putea produce efecte sensibile de-abia peste câţiva ani, asta în condiţiile în care, în termeni economici, se dovedeşte sustenabil şi poate să fie suportat şi sprijinit ca tendinţă constantă de performanţele economiei reale. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
La conferinţa ZF de retail, Ionuţ Roman, de la Selgros, spune că în Timişoara a auzit de companii care plătesc bonus angajaţilor pentru a veni la muncă. Timişoara este poate cel mai aglomerat oraş din România din punct de vedere al ofertelor de angajare, rata şomajului fiind “zero”.
În alte zone din ţară sunt companii care dau bonus 1.000-1.300 de lei celor care recomandă sau aduc oameni care pot fi angajaţi.
Oana Botolan Datki, SEE managing partner la Consulteam, spune că firmele au ajuns să aplice politica de recrutare: Îi angajez pe toţi cei care vor să lucreze la mine. Adică nu mai contează ce ştiu, ce pot face, ci doar să vină să lucreze.
Conform ultimelor date Eurostat, pe medie, un tânăr din România se mută de la părinţi la 27,9 ani faţă de 26,1 ani cât este media Uniunii Europene.
O schimbare de trend în România: fetele pleacă de acasă la 25,6 de ani, o vârstă în scădere, în timp ce băieţii pleacă la 30 de ani, o vârstă în creştere. Confortul de acasă de la mama pentru băieţi este destul de greu de înlocuit, având în vedere că fetele vor să aibă cariera lor, iar casa trece pe locul trei. Vacanţele sunt pe locul doi.
În Europa, în medie, fetele pleacă de la părinţi la 25,1 ani, în timp ce băieţii la 26,1 ani.
În Italia, băieţii pleacă de acasă la 31,3 ani, iar fetele la 29 de ani. În Suedia, băieţii pleacă la 19,7 ani, iar fetele la 19,6 ani.
Când pleci de acasă este de presupus că ai un job sau că eşti în căutarea unuia. România începe puţin să se schimbe în sensul că noua generaţie, având confortul de acasă, aşa cum este el, nu se grăbeşte să-şi caute un loc de muncă, preferând spre exemplu, să-şi continue studiile cu un master. Va vedea el mai încolo ce va face cu acest lucru. (Mai multe detalii AICI)
realitatea.net:
Consultantul politic Cozmin Guşă a comentat pe marginea subiectului situaţiei din penitenciarele din România, susţinând că îl "afectează" această situaţie, doarece este implicat "subiectiv".
"Stiu despre ce este vorba, am vizitat penitenciare atunci când am fost în vizită la ei, am discutat cu miniştrii justiţiei, cu şefii administraţiei naţionale a penitenciarelor şi înţeleg cu multă precizie, poate chiar mai multă decât unii avocaţi care sunt implicaţi din punct de vedere financiar sau subictiv în relaţie cu deţinuţii, înţeleg poate foarte bine sau poate cel mai bine ceea ce se întâmplă astăzi. Şi cred că este un moment bun să renunţăm la prefăcătorie. Noi aşteptăm soluţii pentru penitenciare, pentru deţinuţi, chiar apropo de graţiere şi amnistie, de la nişte oameni care sunt în Parlament sau în Guvern şi care au statutul de posibil viitor puşcăriaş. Deci, în momentul în care discutaţi despre ce face preşedintele, prim ministrul, preşedintele Camerei Deputaţilor, să vă gândiţi că dânşii în mintea lor au această jenă că s-ar putea să fie puşcăriaş, conform faptelor, conform dosarelor, şi acest lucru în loc să-i mobilizeze, dimpotrivă, le creează o anumită stare de jenă, de ezitare de a discuta într-un mod extrem de tranşant şi clar despre care este problema cu adevărat apropo de deţinuţi, de penitenciare, de amnistie şi graţiere, gardieni, care iar este o problemă, e ceva groaznic cu gardienii ăştia. Eu i-am văzut de fiecare dată, bine, pe lângă faptul că sunt poliţişti cap de oaie, mulţi dintre ei sunt dezumanizaţi. Deci oamenii ăia au o atitudine care nu-i califică să se poarte cu oamenii. Se pot purta eventual cu animalele, dar şi cu ele asociaţia de protecţie a animalelor ar avea mari probleme cu dânşii pentru că se poartă execrabil. Repet, am fost în câteva penitenciare, am văzut cum se poartă, oamenii sunt dezumanizaţi. Nu este nici măcar vina lor. Au trăit într-un mediu concentraţional, cu fel de fel de complicităţi, între clanuri de ţigani şi mafioţi care domină penitenciarele, în faţa cărora nu au ce să spună, speriaţi, dornici de şpagă la rândul lor, deci asta e situaţia din penitenciare, nu este o altă situaţie.", a precizat consultantul politic.
"Hai s-o luăm altfel, hai s-o luăm pe cupluri dacă vreţi, da? I-a păsat lui Liviu Dragnea de cum a petrecut penitenciarul prietenul şi partenerul lui Ioan Niculae? A făcut ceva pentru asta? Nu a făcut. I-a păsat lui Băsescu sau lui Ponta cum petrece în penitenciar prietenul lor Dorin Cocoş? Nu le-a păsat. Pentru că sunt în politică. Eu nu vorbesc de intervenţie în justiţie, oamenii au avut fapte, faptele s-au judecat, asta e justiţia din România, asta a fost concluzia. Eu vorbesc despre ce au făcut în Parlament sau în Guvern pentru a îmbunătăţi aceste condiţii pentru nişte parteneri sau prieteni de-ai lor. Nu ştiu, lui Florentin Pandele, dacă cumva e prieten cu cineva din penitenciar, i-a păsat, mai ales că are atâta putere? Dar, vreunul dintre cei sponsorizaţi ajutaţi de către Sorin Ovidiu Vîntu, de la Tăriceanu, până la Vosganian, dar nu vreau să dau nume aici că aici vorbim de o multitudine, i-a păsat cuiva să îmbunătăţească condiţiile din penitenciare? Că nu vorbim aici de intervenţia justiţiei sau de a influenţa judecătorii, dar de a îmbunătăţii condiţiile pentru nişte oameni, care la rândul lor, absolut toţi cei pe care i-am menţionat, de la Ioan Niculae, la Dorin Cocoş, Cristi Borcea sau Sorin Ovidiu Vîntu, au făcut şi lucruri bune pentru societatea românească, au făcut şi multe proiecte sociale pentru societatea românească, au avut zeci de mii de angajaţi, care la rândul lor, au ţinut familiile la un standard corespunzător unei societăţi româneşti care se poate dezvolta.", a explicat acesta. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
In proiectul său prezidenţial din 2012, acest cuvânt nu apărea decât o singură dată. « Voi fi foarte vigilent în acţiunea contra terorismului », scria candidatul François Hollande. Era angajamentul său numărul 60. Ultimul de pe listă.
La doi ani după ce şi-a preluat mandatul, terorismul a lovit pe sol francez : publicaţia satírică Charlie Hebdo a fost începutul unui lung şir de atentate. 12 oameni au fost ucişi în redacţia acestei publicaţii, 8 dintre ei fiind jurnalişti şi angajaţi.
Preşedintele François Hollande declara imediat că Franţa se află în stare de şoc în urma acestui atac asupra unui jurnal care a fost de mai multe ori ameninţat. Franţa este ameninţată căci este o ţară a libertăţii. A urmat la scurt timp atacul de la Hyper Cacher, acea băcănie evreiască unde au fost ucişi patru evrei.
Un ianuarie 2015 trist în care preşedintele cere francezilor să iasă în stradă pentru a-şi arăta unitatea în faţa unor astfel de acte de terorism. « Franţa este liberă şi nu va ceda niciunei presiuni, Franţa nu are nicio frică, pentru că ea poartă un ideal care va fi apărat acolo unde pacea este ameninţată », spunea François Hollande. 44 de şefi de stat şi de guvern au venit la Paris pentru a participa la un marş împotriva terorismului, pentru libertate, democraţie şi pluralism. Un million şi jumătate de oameni s-au alăturat acestor oficialităţi şi au mărşăluit pe străzile capitalei Franţei. (Mai multe detalii AICI)
