Premium
În ultimele săptămâni ale campaniei au fost publicate în presă sondaje făcute de trei-patru case cunoscute: Kantar, IRES, Sociopol, Avangarde. Nu discut aici reputația fiecăreia. Observ doar că sunt firme cunoscute care au prezentat datele cu un minim de detaliu metodologic. Restul ignorăm. Cifrele sunt destul de diferite între ele și, deci, alegerile nu vor putea, logic, să dea dreptate tuturor. Ca urmare, au apărut voci avizate, adeseori din domeniul sociologie cantitative care se grăbesc să ne asigure că e OK, sondajul nu ne spune nimic despre rezultatul alegerilor. Să îi credem?
Sondajul este doar un sondaj, dar raportul este un model de interpretare
Rareori cineva raportează frecvențele simple (adică procente în total bază de date). Se fac ponderări și se stabilește un univers în care se calculează (în cazul nostru) intenția de vot. Să zicem că alegi să raportezi votul în numărul celor care au o opinie. Chiar și această opțiune minimală ascunde convingerea ta că cifrele raportate astfel, spun ceva, nu sunt doar zgomot de fond. Cu atât mai mult dacă formulezi o ipoteză privind prezența la vot.
Iar testarea modelului stă în puterea sa explicativă si predictivă. Asta nu înseamnă că, automat, raportul prezice ce vrem noi să prezică, sau că e OK să îl preluăm necritic, fără să înțelegem contextul. Dar înseamnă că, da, ne uităm asemănările și diferențele fată de realitate. Și înseamnă că nu trebuie automat să îi credem pe cei care insistă că sondajul este "doar o poză de moment".
Mai înseamnă că este de dorit ca aceia ce dau publicului informațiile privind sodaje să ofere acele detalii care arată limitele fiecărui sondaj. Aici se fac progrese lente. Sociopol a început să menționeze în metodologia publicată existența erorii ne-statistice (multă vreme un tabu în profesie). Am văzut cum un sociolog IRES explicând transparent despre volatilitatea votului și numărul mare (și în creștere) al respondenților care refuză să recunoască cu cine vor vota.
Uneori poza chiar se mișcă
Deși în mitologia populară există ideea că sondajele au eșuat în identificarea în avans a victoriei lui Iohannis, realitatea este mai complicată. Mai multe sondaje au prefigurat rezonabil Turul 1.În turul doi a existat un impuls masiv de mobilizare. Nu este exclus ca mulți dintre cei două milioane de alegători e au venit atunci pe ne așteptate să se fi hotărât în ultimele 3 zile. Ori, nu poți descrie cu un sondaj făcut de luni până joi lucruri care se schimbă de vineri până duminică.
În plus, să fim sinceri, este un an prost pentru sondaje. Lumea, mai precis un segment semnificativ al celor ce sunt pe cale să voteze opțiuni radicale, începe să nu mai aibă chef să răspundă la sondaje. Pe vremuri, când radicalii erau aceiași la fiecare scrutin, unele case din țări cu tradiție știau să "umfle" puțin procentele acestora ca să se apropie de realitate. Zilele acestea, însă, nu mai știi cu aceiași precizie nici când vine valul, nici încotro se duce.
