Premium
Dintre numele noilor miniștri propuși de PSD și ALDE, doi ies în evidență prin rolul pe care îl joacă în relația liderului PSD cu președintele.
Sevil Shhaideh - vicepremier
Numele de Shhaideh, cel refuzat deja de președinte, revine de această dată pe post de ministru. Iohannis are posibilități mult mai limitate de a se opune.
Dacă Iohannis se va opune în continuare lui Shhaideh, va trebui de data asta să vină cu motive clare. Dacă aceste motive vor apărea, vor ține probabil de familie nu de persoană. Dacă motivele vor fi bune, Iohannis își va spăla obrazul, dar foarte puțin. Dacă vor fi proaste, va întări imaginea de om mai degrabă slab. În ambele cazuri, Dragnea se va mulțumi să spună că vicepremierul este izolat de problemele de politică externă.
Teodor Meleșcanu - ministru de Externe
Iohannis îi datorează lui Meleșcanu postul. Fără prestația neconvingătoare a celui de-al doilea în timpul alegerilor, este greu de văzut care ar fi fost emoția populară care să îl propulseze în funcția de președinte.
Asta înseamnă, însă, că acești politicieni sunt condamnați să fie în tabere opuse. Ceea ce îi creează o dilemă lui Iohannis. Dacă se împacă bine cu Meleșcanu, își creează singur unele probleme de credibilitate. Dacă se împacă rău, riscă să ajungă la CCR. Este, însă, greu de imaginat că CCR va inventa norme care să oblige premierul să numească ministru un personaj agreat de președinte.
Dar mai este un lucru. Ideea că Președintele are monopolul politicii externe este dată nu de Constituție ci de o normă CCR. Din punct de vedere practic, norma este aberantă, creând dublă subordonare: ministrul de Externe se supune atât Președintelui (care dă direcția politică) cât și Premierului (care are putere de a-l demite). Dacă CCR se pronunță din nou pe subiect, vechea decizie ar putea fi anulată sau nuanțată.
Aceste propuneri de miniștri au un rol clar de a diminua imaginea președintelui, de a nega puterea acestuia de a interveni în treburile Guvernului și de a pune la îndoială rolul său în politica externă. Sunt ele rezultatul conflictului recent sau fac parte dintr-o strategie pe termen mai lung a PSD? Nu vom ști, poate, niciodată.
