Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

REACȚIA campionului „AVIZELOR„ pentru scriitorii din pușcării: NU am făcut nimic ilegal

replica

Ministerul Justitiei a făcut publică lista integrala a profesorilor universitari si a conferentiarilor care le-au acordat recomandare scrisa puscariasilor, pentru fiecare titlu scris de acestia in detentie ca sa scape de puscarie mai repede.

Prof. univ.dr. Ion Marin de la Universitatea Hyperion a dat astfel de RECOMANDĂRI pentru 24 de lucrări publicate de deţinuţi în ultimii doi ani, conform unei situaţii a cărţilor publicate din 2006 pana în 2015, transmisă de Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP).

Vezi și: LISTA integrală a profesorilor care au dat recomandări pentru scriitorii din pușcării

Printre deţinuţii ale căror lucrări l-au avut drept coordonator ştiinţific pe Ion Marin se numără Sorin Roşca Stănescu, Dan Păsat, Dumitru Rebegea, Dan Diaconescu şi Florentin Scaleţchi.

Acum Prof. univ.dr. Ion Marin de la Universitatea Hyperion susține că s-a creat o mare confuzie în presă - el nu ar fi fost ”coordonator științific”, ci doar că a dat RECOMANDĂRI la acele lucrări ale deținuților.

____

Iată replica lui din ziarul pe care l-a fondat

Nu am coordonat nici o lucrare, ci am dat, în fiecare caz, conform legii și în baza procedurilor Ministerului Justiției, la solicitarea penitenciarului, pe un formular tipizat, un aviz prealabil, consultativ, prin care am considerat că lucrările propuse, de pildă, de Sorin Roșca Stănescu și Dan Diaconescu pot figura în categoria jurnalism.

A apărut pe un site o listă furnizată de Ministerul Justiției prin care sunt denunțați profesorii care au ”coordonat” lucrările deținuților ce și-au scurtat în felul acesta zilele de recluziune. Intenția demascării este una incriminatorie, deși fapta nu este ilegală și, atâta vreme, cât s-a rezumat la ceea ce prevede textul actului normativ care reglementează această procedură, nici imorală. Prin urmare, ca unul care figurez în acea listă, îmi rezerv dreptul de a clarifica aceste afirmații cu încărcătură acuzatoare gravă, pe căile consacrate, inclusiv în instanță.

Mai întâi este de stabilit în mod clar că nu a fost și nu este vorba de coordonare, ci de un simplu aviz anticipat, consultativ, prin care profesorul este solicitat de către conducerea penitenciarului să își exprime opinia asupra temei propuse de deținutul în cauză, în sensul că poate fi utilă domeniului abordat. Atâta tot și nimic mai mult. Analiza și considerarea ei ca lucrare științifică, în baza căreia să i se reducă sau nu deținutului un număr de zile din cele care i-au mai rămas de executat, aparține unei comisii, nu știu cât de științifică, a conducerii penitenciarului și a ministerului justiției, din care profesorul care a dat acel aviz anticipat, numit abuziv și mincinos ”coordonator”, nu face parte, nefiind câtuși de puțin implicat. Ba, mai mult, nici nu i se cere vreo opinie, cu atât mai puțin vreun referat asupra lucrării finale. Prin urmare, titlul sub care s-a difuzat această bombă de presă ”Profesorii universitari care au coordonat lucrările științifice ale pușcăriașilor” este o minciună ordinară, o mârșăvie de presă, pusă la cale de exact cei răspunzători de această aberație la care s-a ajuns – cum voi demonstra într-o anchetă separată .

Personal, nu am văzut nici una dintre aceste lucrări pentru care mi s-a cerut avizul și nici nu am știut că au fost totuși elaborate, respectiv tipărite, dat fiind că autorii în cauză, pentru care am semnat acel aviz consultativ, inițial, nici măcar nu mi-au trimis cărțile respective, fiindcă nu li se cerea așa-ceva, fiindcă legea mânărită de Ministerul Justiției nu prevede așa ceva! În aceste condiții, despre ce coordonare poate fi vorba?

Mai trebuie lămurită această imputație și în privința celor cărora le-am dat aceste avize consultative, la solicitarea și rugămintea –așa s-a întâmplat, ei nu puteau lua legătura cu mine – rudelor sau unor apropiați ai lor. Ei bine, în primul rând, este vorba de foștii jurnaliști, Sorin Roșca Stănescu și Dan Diaconescu despre care am afirmat în avizele respective, maxim un sfert de pagină și nimic mai mult, de fapt, un formular tipizat, conform solicitării administrației penitenciarului respectiv, că lucrările propuse de ei cu tematică jurnalistică pe care și le-au propus pot fi utile domeniului în care se încadrează. Am avut în vedere profesia și pregătirea lor de zeci de ani în presă, ceea ce însă formularul nu cerea să precizez. Dacă aș fi fost întrebat și asupra motivației subiective, aș fi spus că există și așa ceva, întrucât acești cunoscuți oameni de presă s-au comportat demn într-o situație grea pentru mine, demontând în publicațiile lor niște calomnii de felul celor care văd că se conturează din nou împotriva mea, chiar cu acest prilej.

În această privință, văd că recidivează cu un atac calomnios ziarul pe care l-am înființat acum două decenii și jumătate, atunci când i-am propus denumirea și am fost ales președinte al adunării generale fondatoare și unde am publicat apoi, ca realizator și redactor-șef adjunct, peste 300 de anchete împotriva corupției, care s-au soldat, între altele, și cu demisia a vreo șapte miniștri. Pigmeii de presă care-i mânjesc astăzi numele cu minciuna din care și-au făcut o carte de vizită, n-au auzit însă de sloganul pe care îl afișasem pe perete ”audiatur et altera pars” și nici de cel pe care tot eu l-am pus pe capul ziarului: ”nimeni nu este mai presus de lege”.

Și subliniez încă o dată pentru toți acești ipochimeni, că tot ce am făcut a fost să semnez formularul tipizat, solicitat de o instituție a statului, care îmi cerea să mă pronunț doar asupra titlului lucrării. Mai adaug că eram sunat la câteva zile de către un ofițer din cadrul conducerii penitenciarului, dovadă în plus că de acolo se solicitase, ca să confirm dacă am semnat, într-adevăr, acel aviz consultativ (repet, un formular tipizat de cinci rânduri, cu titlu cu tot, gata scris) și dacă eu însumi am pregătirea necesară în specialitatea respectivă, jurnalistică sau juridică, ceea ce am confirmat verbal, la telefon. Nu mi-a cerut nimeni nici un document, nici vreo atestare, nici vreun CV, nici nu s-a pus problema să văd lucrarea, să-mi dau cu părerea asupra ei, ori să fac vreun referat, ceea ce dovedește că nu este vorba de nici un fel de coordonare, așa cum au susținut zile la rând și încă mențin pe site-uri impostorii care-și zic oameni de presă.

Și, evident, cu atât mai puțin s-ar putea spune că am vreun amestec în echivalarea acelei lucrări cu un număr de zile care să le fie reduse din pedeapsă celor în cauză, neștiind nici acum dacă diminuarea pedepsei are legătură cu valoarea lucrării pe baza vreunei grile sau este una standard. Având în vedere cine sunt cei cărora le-am dat avizele, încerc să cred că nu sunt nici bănuit că le-aș fi scris eu cărțile – mai mult de jumătate din cele avizate de mine, de unde și lungimea listei – și cu atât mai puțin că aș fi făcut-o interesat, pe bani, așa cum văd că se susține la grămadă prin campania de denigrare declanșată asupra profesorilor care au dat un asemenea aviz – repet, aviz prealabil consultativ, nicidecum coordonare, cu ceea ce implică ea în cazul unei lucrări de licență, masterat sau doctorat. Dar acum mi se conturează tot mai clar ipoteza că profesorii, fără nici o obligație în redactarea acestor lucrări, sunt avuți în vedere cu acele avize formale doar ca paravan de către adevărații profitori, cei din comisia de avizare și alții care or mai fi, iar acum sunt băgați la înaintare și ca vinovații de serviciu, pe post de acarul Păun, sub cuvânt că ar fi coordonatori și încă interesați, suspecți!

Sub acest aspect, ce mă obligă să mă apăr în baza articolelor 72 și 73 din Codul Civil, referitoare la lezarea demnității și dreptului la imagine, vreau totuși să cer scuze colegilor și studenților de la Universitatea Hyperion și să-i asigur că sub nici o formă nu am făcut rabat de la profilul moral pe care mi-l cunosc. Cel mult am greșit luând în serios o lege și o solicitare a unei instituții a statului, încercând, totodată, să nu fiu indiferent față de niște oameni aflați în dificultate, ceea ce, din păcate, pentru mine s-a mai întâmplat și nici nu pot promite că voi putea evita recidiva în vreo postură similară. Deși sunt de mult convins că zicerea ”nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită” nu este o simplă butadă.

Revenind la speță, încă o dată: deși avizele în cauză – tipizate – au fost solicitate de cei interesați, în cele mai multe cazuri prin familie, ele fac parte din dosarul întocmit cap-coadă de către conducerea penitenciarelor și administrația lor națională, respectiv de ministerul justiției, care sunt și răspunzători pentru acordarea acestor dispense, în baza legii, și nu altfel. În consecință, reiese că nu deținutul solicită acel aviz ci, în baza legii, conducerea penitenciarului, care verifică autenticitatea și veridicitatea recomandării, respectiv ministerul justiției, conform procedurilor de reducere a pedepsei. Punct.

Prin urmare, nu profesorii care au semnat astfel de avize, conform legii și uzanțelor legale, sunt cei cărora trebuie să li se impute această poveste, dacă este ceva de imputat, ci legiuitorului, cel mult conducerii penitenciarului care a solicitat avizul și comisiei care a analizat lucrarea și a echivalat-o cu un număr de zile de libertate. Dar, în primul rând, ministerului justiției care a inițiat acest act normativ discutabil și a evitat sistematic abrogarea lui – cum, dealtfel, a declarat recent și noul președinte al CSM -, încercând acum să se derobeze de vinovăție (dacă există), aruncând pe piață, fără măcar să clarifice termenii legali, această listă acuzatoare, infamantă, în opinia celor ce o răsucesc pe toate părțile pe piața media și fac să fiarbă forumurile în necunoștință de cauză. Asta da, manipulare demnă de profesioniști în materie.

Ca să închei (deocamdată). Câtă vreme nu am făcut nimic ilegal și, cum sper că am demonstrat măcar pentru cei de bună credință, nici imoral, socotesc că această campanie prin care se urmărește aruncarea oprobriului asupra celor vizați mă afectează în mod nedrept și necinstit. Cum socotesc că trăim într-un stat de drept și cum pregătirea mea este și de jurist, pe lângă cea de jurnalist și de profesor universitar, voi analiza modalitatea prin care voi solicita reparația cuvenită pentru gravele daune suferite, în primul rând de natură morală.

P. S. 1. Pentru că este prima dată când m-a interesat în mod serios această poveste, am consultat Monitorul Oficial și am văzut că toată tărășenia prin care sunt târâți în mocirlă oameni fără nici o vină, este prevăzută de Legea 254/2013 privind executarea pedepselor, art.96, alin f., inițiată și susținută de Ministerul Justiției. Cel care a furnizat lista incriminatoare.

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.