Relația Plahotniuc-Dodon. Un joc cu un singur câștigător

Situația politică din Republica Moldova este una specială. În acest moment, avem o guvernare care se definește ca pro-europeană, un președinte pro-rus dar care este liderul unui partid aflat în opoziție (PSRM) și o opoziție la opoziție, adică la PSRM, dar și mai mult o opoziție la actuala guvernare și la actualul președinte condusă de Maia Sandu și Andrei Năstase. În timp ce opoziția pro-occidentală se bate cu guvernarea pro-occidentală, PSRM și Igor Dodon conduc detașat în sondaje. Îi urmează Maia Sandu și PAS, iar PDM cel care asigură guvernarea este pe locul trei.

Așadar, avem un tablou complicat, trei forțe care domină scena politică, se duelează, dar în același timp apelează la diferite jocuri tactice. Pe de o parte actori care au pârghiile de putere, dar nu stau foarte bine în sondaje (Guvern-PDM), actori care au susținere populară, dar cu pârghii de putere relativ slabe (Dodon) și actori care au doar susținere populară și aceea nu foarte mare, cel mult 18 %-Maia Sandu PAS.

Opoziția pro-europeană din Moldova, dar și o parte din analiști spun tot timpul că peste Prut este un blat, un joc comun făcut de Dodon și Plahotniuc. Cei doi sunt văzuți ca doi actori care au înțelegeri pe sub masă și care joacă chiar pe o strategie comună.

În analiza de azi, vom încerca să facem o radiografie cât mai exactă și obiectivă a relațiilor dintre cei doi, a situaților de joc, vom încerca să surprindem cât mai exact modul în care cei doi s-au raportat la anumite evenimente, dar și efectele care apar din această relație complicată. Înainte de toate, pentru publicul român care nu urmărește situația din Moldova trebuie spus că Vlad Plahotniuc conduce PDM, principalul partid de guvernământ, are o avere impresionantă, este fondatorul mai multor trusturi de presă, dar are o cotă redusă de popularitate și este etichetat drept „oligarh”.

Igor Dodon este președintele Moldovei, a făcut parte din PCRM, partidul lui Voronin, a fost ministru, este un filorus, a spus în mai multe rânduri că vrea să anuleze Acordul de Asociere dintre Moldova și UE, are o cotă de popularitate foarte mare în aceste momente. Cam acesta este tabloul, pe scurt.

Plahotniuc-Dodon. Începutul

Relația dintre cei doi este mai veche. Poate primul moment important, când cei doi au avut un joc comun a fost cel în care Dodon a părăsit PCRM-ul condus de Voronin. În acea perioadă, Moldova era într-o criză profundă. Președintele se alegea de către Parlament, dar fosta Alianță de Integrare Europeană nu avea numărul de voturi necesar pentru alegerea președintelui.

În noiembrie 2011, Dodon, împreună cu alți doi deputați, părăsește PCRM și anunță că face acest gest, pentru a vota președintele propus de AIE, justificând că face un gest pentru țară, ca Moldova să iasă din criza politică.

Dodon a dat o grea lovitură PCRM. La acel moment, Plahotniuc a fost acuzat de presa comunistă că este artizanul acestei mișcări. Mai târziu însă, atât Vladimir Voronin cât și alți comuniști și-au nuanțat declarațiile și au spus ca Dodon a părăsit PCRM după negocierile cu Vlad Filat și Vlad Plahotniuc, pe atunci parteneri de coaliție, iar ca la mijloc ar fi stat și o impresionanta suma de bani, pe care cei doi ar fi plătit-o pentru a pune punct crizei politice de câțiva ani din Moldova.

Acum, după atâția ani, acest gest pare minor. Atunci, Voronin și PCRM aveau cota din sondaje pe care o are PSRM astăzi. Plahotniuc, Filat și Dodon au făcut o alianță pe sub masă ce a dus la demolarea comuniștilor și s-a reușit alegerea lui Nicolae Timofti în funcția de președinte al tarii, un președinte al Coaliției pro europene.

Efecte:

• Dodon a votat în Parlament pentru alegerea președintelui Timofti.

• Dodon a pus bazele PSRM care a ajuns principalul partid din Moldova. Comuniștii sunt azi sub pragul electoral. Practic, atât Plahotniuc și Filat, cât și Dodon, au câștigat la vremea respectiva din aceasta înțelegere.

Alegerile prezidențiale din 2016.

Opoziția din Moldova l-a acuzat pe Plahotniuc că l-a susținut pe Igor Dodon, ca să obțină președinția Moldovei.

Dacă am face o analiză a alegerilor din Moldova, am putea scrie un roman, încercăm să sintetizăm foarte pe scurt. Încă de la început, s-a văzut în sondaje că principalii concurenți sunt Igor Dodon și Maia Sandu. În toate cercetările sociologice făcute peste Prut, chiar și cele comandate de Maia Sandu, se putea observa că Dodon este de departe favorit.

Plahotniuc a declarat public că PDM o susține pe Maia Sandu, dar trusturile lui de presă au avut o campanie mai mult negativă la adresa ei. Nimeni nu a făcut ulterior o analiza bazată pe cifre reale câți votanți ai PDM au mers cu Maia Sandu, câți cu Dodon și câți au stat acasă.

Putea avea Plahotniuc o altă alegere? Putea să o susțină pe Maia Sandu?

Desigur că da, dar Maia Sandu a avut o linie de campanie îndreptată chiar împotriva lui Plahotniuc. Mesaje de genul „oligarhul la pușcărie”, Plahotniuc va plăti, etc.

Natural, Plahotniuc l-a susținut pe Dodon. Relația mai veche dintre cei doi cred că a constituit pentru șeful PDM o garanție a faptului că are în mână câteva atuuri care îl vor ține pe Dodon în frâu. În timp ce Maia Sandu președinte ar fi putut reprezenta o amenințare pentru partidul sau, dar și o sursa de instabilitate politica.

Efecte:

• Dodon ajunge președinte.

• Maia Sandu rămâne în opoziție, dar cu un bagaj important de voturi.

• PDM păstrează guvernarea.

În acest punct, ar trebui să ne punem o întrebare. Din punct de vedere strategic, a fost o alegere bună ca Maia Sandu să rămână în opoziție și Dodon să intre la putere, chiar dacă atribuției președintelui sunt limitate?

Oare un Dodon aflat în opoziție ar fi crescut mai mult PSRM, decât un Dodon aflat la președinție, dar unde nu poate să își onoreze toate promisiunile din campanie?

Relația Plahotniuc președinte PDM - Igor Dodon președintele Moldovei.

Poate unul dintre gesturile care a sedimentat cel mai mult în percepție faptul că există un blat între Plahotniuc și Dodon a fost adoptarea votului mixt. Maia Sandu s-a opus.

Istoria adoptării acestui vot a fost următoarea. PDM a susținut adoptarea votului uninominal pur. Dodon a venit cu varianta votului mixt. În Parlament, deputații PDM, PPE, PSRM și un grup de neafiliați au votat la pas acest sistem de vot, ca o așa-zisă varianta de compromis.

Efecte:

• PAS și Maia Sandu sunt cei mai afectați de acest sistem de vot, fiind un partid fără structuri puternice.

• PDM este principalul câștigător. Partid care are mulți primari, multe structuri, va putea recupera și va spera chiar la un scor între 15-20%.

• PSRM este avantajat. Pe vot politic, poate să își ia scorul din sondaje: 40%.

În percepție, s-a întipărit și mai tare ideea binomului Plahotniuc- Dodon.

Alte gesturi politice majore din Moldova:

Declararea lui Rogozin persona non grata.

Apariția punctelor de graniță comune moldo-ucrainiene. Închiderea astfel a Transnistriei într-un clește.

Interzicerea emisiunilor de propagandă rusă.

Solicitarea internațională făcută de Plahotniuc și Guvern pentru ca trupele ruse să părăsească Transnistria.

Trecerea în Constituției ca obiectiv național aderarea la UE.

Deconspirarea spionului rus care cumpăra informații și declararea lui persona non grata.

Protestele inițiate de Guvernul Filip cu privire la tratamentul oficialilor moldoveni pe teritoriu Federației Ruse

Devoalarea elementelor de anchetă în cazul celor 22 miliarde de euro spălate de ruși prin Moldova.

Participarea armatei moldovene la exercițiile militare comune cu SUA, împotriva deciziei președintelui Dodon.

Limitarea atribuțiilor lui Dodon în cazul desemnării ministrului apărării.

Efecte:

• Toate aceste gesturi politice reprezintă pași asertivi făcuți de PDM și Vlad Plahotniuc în relația cu Rusia. Moldova nu mai joacă în genunchi, ci adoptă o poziție ofensivă. Toate aceste sunt elemente care vin, însă, să îi submineze relația lui Dodon cu Putin, să îl pună pe președintele Moldovei într-o lumină proastă, să îi creioneze ca un președinte fără autoritate, fără putere, un om slab. În cazul acestor elemente, nu putem să mai suspectăm un joc între cei doi. Dodon nu câștigă nimic, din contră, pierde pe linie, atât în plan intern cât și în plan extern. Doar un politician prost ar putea face un astfel de târg, ori pe Dodon nu putem să îl acuzăm de infantilism politic.

• Plahotniuc obține în primul rând un avantaj în plan extern. Aceste gesturi vin să întărească faptul că PDM și cu Plahotniuc joacă pe lina Vestului. Aceste gesturi îl distanțează de Rusia, îi conferă șefului PDM imaginea „jucătorului” politic care ține lina occidentală, întăresc relațiile cu SUA, în mod special. Să nu uităm că decizia de a fi inițiat în Parlament proiectul de interzicere a programelor TV ale propagandei ruse a fost luată după vizita acestuia în SUA.

De 8 ani circulă o poveste. Plahotniuc este omul rușilor. Mulți politicieni români chiar cred asta. Dacă ne uităm la fapte, vedem că Moldova nu s-a dus mai spre est, din contră. În toți acești ani, Plahotniuc, Păpușarul, așa cum i s-a spus într-o perioadă a fost la butoane și a condus Moldova. Analizând la nivel de acțiuni, toată aceasta sperietoare ca Plahotniuc este omul Moscovei nu s-a confirmat niciodată în fapte în acești 8 ani de guvernare pro europeana, când a avut multiple ocazia sa schimbe cursul geopolitic al Moldovei: partidului lui putea face alianțe cu comuniștii după alegerile din 2010, PDM putea sa accepte „rugămintea” Kremlinului de a vota pentru Acordul de Asociere RM-UE și multe alte momente decisive, mai mici sau mai mari din istoria recenta a Moldovei.

Concluzii

Dacă analizăm toate aceste lucruri putem vedea că există un joc între cei doi. Putem să îl numim blat? Greu. Mai degrabă este o coabitare pe anumite momente, însă trebuie privit atent la acest joc, în care pana acum în 90 la suta din cazuri Dodon a pierdut și Plahotniuc a câștigat.

Dodon pierde des și pierde acolo unde îl doare cel mai tare. În același timp, faptul că cei doi împart scena politică din Moldova, creând o polarizare este un lucru normal. Acest lucru îi ajută pe cei doi să își crească partidele. Maia Sandu este dezavantajată dar, să fim serioși, ce oameni politici se gândesc să facă adversarului cadouri politice.

Niciunul din cei doi jucători nu îi poate da adversarului lovitura decisivă. Plahotniuc și PDM nu au susținerea populară de care ar avea nevoie, nu au aliați pe scena politică de la Chișinău, Dodon are susținerea populară, dar nu are pârghii. Așteaptă alegerile din 2018.

Un joc de tatonare, un joc în care se marchează puncte, dar nimeni nu poate face KO.

Dodon a văzut ce a însemnat Plahotniuc pentru Vlad Filat. Plahotniuc știe ce înseamnă să ai poporul împotriva ta.

Jocul între cei doi nu este ușor de descifrat, dar în niciun caz nu poți să spui superficial că este un blat, decât în cazul în care privești aceste lucruri de peste Prut, deconectat de realitățile din Republica Moldova și influențat mai degrabă de emoții, decât de rațiune. Sunt foarte multe nuanțe, sunt foarte multe gesturi care vin să ducă Moldova mai aproape de Occident și mai departe de Rusia, în contextul în care Dodon are un singur aliat, Moscova.

Ce va fi în viitor?

2018 va fi anul hotărâtor. Vom avea o alianța a forțelor pro-europene sau Plahotniuc se va alia cu Dodon și va forma o coaliție de guvernare. Aici deja avem alți factori în joc. Ceilalți actori politici vor avea un rol hotărâtor. Și România va avea un rol hotărâtor, inclusiv în ceea ce privește rămânerea PDM, principalul partid de guvernare acum în Moldova, pe linia pro europeana. România joacă în acest sens deja foarte abil, manifesta o poziție echilibrata fata de realitățile din Moldova, nu se mai lasă atrasa în jocurile politicienilor de acolo, nu face greșeală unor politicieni de la Bruxelles de a miza prematur pe o forță politica sau alta, așa cum total eronat a procedat cândva și România și UE susținându-l necondiționat pe Vlad Filat și PLDM, ca apoi acest partid sa dispară pur și simplu de pe scena politică în câteva luni. România trebuie să-și păstreze actuala poziție pragmatică în raport cu partidele din Republica Moldova și sa joace un important rol în constituirea unei alianțe pro europene după alegerile din 2018.