Premium
Situația demografică din România este alarmantă. Avem un spor negativ foarte mare, la care se adaugă o migrare masivă a populației. Din datele ONU, România este a doua țară ca număr de cetățeni care au ales să migreze și să își găsească un trai mai bun în alte țări.
Acum, pare a nu fi un lucru grav. Ne amăgim cu faptul că românii plecați afară vor trimite ;a infinit bani în țară, care vor intra în consum, vor asigura traiul familiilor rămase aici. În viitor, însă, acest lucru ne va costa grav. La toate aceste lucruri adăugați și măsurile actualilor guvernanți. Măriri de pensii care nu pot fi suportate din bugetul de asigurări sociale, măriri care cresc deficitul și care vin să contribuie la agravarea situației economice în viitor. Se consumă mai mult decât se produce, se stimulează statul acasă, ajutoarele sociale au efectul de a descuraja munca.
În acest moment, în România este o criză majoră pe piața muncii. Firmele de construcții se plâng că nu mai există forță de muncă, agricultorii se plâng că nu pot angaja zilieri. În special, în zona activităților care nu necesită pregătire specializată, nu necesită studii superioare, se înregistrează cea mai mare criză de forță de muncă. Zi de zi, mai auzi o știre cu un patron care dorește să aducă muncitori vietnamezi, indieni, pentru că a ajuns în punctul în care își pune în pericol afacerea din cauza lipsei de personal.
Și lucrurile nu se limitează la munca necalificată. Este un truism că devine din ce în ce mai greu să îți găsești meșteșugari pentru aranjarea casei. Motivul pentru asta nu este că la noi nu s-ar naște meșteșugari buni, ci că mulți dintre cei buni au plecat în afară pentru salarii mai mari.
Fenomenul nu este nou. Țările din Vest s-au confruntat cu acest lucru în ultimii 50 de ani. În cazul activităților mai puțin specializate, și vesticii au avut aceleași probleme. În Spania, în 2010 când șomajul era la 24%, exista un paradox. Deși erau locuri de muncă în agricultură, spaniolii le refuzau, preferând să stea în șomaj. Atunci, autoritățile spaniole au vrut în primă fază, să îi trimită acasă pe românii care munceau în agricultură, crezând că această măsură va aduce mai mulți spanioli din șomaj pe piața muncii. S-au lămurit repede că e o măsură inutilă care le putea aduce și sancțiuni de la UE. Românii au rămas la muncă în Spania, în special în agricultură, iar autoritățile spaniole au rămas să caute alte soluții pentru reducerea șomajului. Franța, Olanda, Anglia au utilizat forța de muncă din fostele colonii și au rezolvat această problemă. Au permis accesul pe piața muncii a cetățenilor născuți în fostele colonii, i-au adus pe aceștia, în special, în zona muncii necalificate. În timp, s-au dezvoltat mari comunități care însă nu au putut fi și integrate din punct de vedere cultural și astăzi mai vedem cum cetățeni născuți în Franța se radicalizează și ajung la gesturi extreme, dar asta este altă poveste.
România este acum la o răscruce de drum. Avantajul nostru este faptul că avem între noi, o comunitate care are un spor demografic pozitiv și care are o populație extrem de tânără. Romii. Aceștia sunt semnificativ mai tineri decât restul populației (vezi piramida vârstelor mai jos).
În plus, ei au o natalitate și o fertilitate mai mare. După cum spune profesorul Vasile Ghețău: „rata fertilității totale este de 3,1 copii la o femeie de etnie romă şi de numai 1,4 copii la o româncă”.
Toate aceste sunt avantaj, pentru că populația romă știe limba, este adaptată cultural la valorile românești și ar putea fi mult mai ușor de introdus pe piața muncii decât emigranți aduși din Asia sau din alte părți. Am putut vedea de-a lungul anilor că aceștia au abilități foarte mari în zona meșteșugărească, a muncilor tehnice, deci pot fi cooptați exact în zona în care există cel mai mult acest deficit.
Statul trebuie să ia însă niște măsuri pro-active în acest domeniu și să țină cont de specificul comunităților de romi. Dacă se va încuraja nemunca, dacă ajutoarele sociale vor fi aproape cât un salariu, nu vor putea fi cooptați pe piața muncii nici români, nici romi. Firmele vor aduce lucrători din Asia, pentru care vor plăti taxe și impozite, dar la final, vom pierde cu toții.
România are resursa sa pentru piața muncii, în special pentru zona muncii necalificate. Depinde doar de cei ce ne guvernează să gândească un pachet de măsuri, pe termen lung, astfel încât să nu intrăm într-o criză majoră și să ajungem în momentul în care importăm forță de muncă, în timp ce numărul asistaților sociali va crește.
În funcție de cum vom administra lucrurile în acești ani, de ce măsuri vom lua, vom știi dacă peste 10 ani vom avea o criză majoră atât în planul plăților pensiilor, cât și în cel economic de zi cu zi.
