România neîmplinită

O carte interesantă pentru înțelegerea României, a ”orei ei exacte”, de ce suntem așa și nu altfel, a publicat profesorul universitar Alexandru Radu, ”Civilizația română modernă neîmplinită. Un eseu post-lovinescian”, editura Adenium, colecția Colloquium, 2015.

Radu este un admirator al lui Eugen Lovinescu, părintele teoriei sincronismului, iar prin volumul la care mă refer el încearcă să dea valențe noi acestei teorii, cu un aport original. ”Expus în cele trei volume ale lucrării sale Formarea civilizației române moderne, modelul cultural lovinescian, care determină unificarea prin nivelare a societăților contemporane, popoarele istoricește rămase în urmă, precum cel român, intră brusc în circuitul civilizației moderne prin imitarea formelor exterioare și, ulterior, prin adaptarea în funcție de specificul rasei, a specificului național.”, ne amintește autorul, apoi adaugă că postulează ”spre deosebire de mentorul nostru, teza civilizației neîmplinite sau a civilizației întru modernitate, caracterizate prin matricea stilistică adaptativă.”Amănuntele teoriei lui Alexandru Radu le găsiți în cuprinsul lucrării, nu mai insist decât cu un citat- ”Formula lovinesciană a integrării în circuitul civilizatoriu european prin uniformizarea diferenței de nivel pune în centrul atenției chestiunea esențială a raportului dintre imitație și inovație. Dramatizarea lui, opunerea diametrală a celor doi termeni ai relației constituie însă o cale pe care nu am intenționat s-o urmăm. Dimpotrivă, preliminând că imitația reprezintă de cele mai multe ori forma cea mai răspândită a inovației și că ea are la bază ideea de superioritate, regăsită în decalajul de dezvoltare, imitația devine vectorul cultural al procesului de formare a civilizației române moderne. Acțiunea ei se realizează prin intermediul dublului mecanism al adoptării- ca formă a imitației integrale- și al adaptării- ca formă a imitației selective, critice, prin care importurile de forme nouă își pierd ccaracterul exterior. Dar și pe cel al autenticității, rezultatul fiind instituirea unei modernități neîmplinite.” O țară neîmplinită, înțeleg.

”Civilizația română modernă neîmplinită. Un eseu post-lovinescian” este de citit cu atenție.