Premium
Astăzi este Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului, deoarece în această zi a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Veți putea citi, probabil, pe Internet, poate și vedea la TV, detalii despre crimele făcute cu această ocazie. Eu mi-am amintit, însă, că doresc de mult să scriu un articol despre Traian Popovici, cel care a salvat aproape 20 000 de evrei din Cernăuți.
În iulie 1941 Popovici este trimis în Cernăuți ca prim-ajutor de primar urmând ca la 1 august să devină primar cu drepturi depline înlocuindu-l pe Octavian Lupu. Printre primele eforturi făcute de noul primar a fost să ceară amânarea ghetoizării evreilor cerută de București. El a argumentat că măsura ar fi „medievală” și imposibilă din punct de vedere tehnic.
Totuși, la 10 octombrie guvernatorul militar al Bucovinei a ordonat ca toți evreii din Cernăuți să fie strânși într-un ghetou în vederea deportării. Ghetoul urma să adăpostească 50 000 de evrei deși avea o capacitate de 10 000 de oameni. Popovici descrie condițiile de trai astfel:
„Pe străzile din fața ferestrei, un pohod întreg de omenire în pribegire. Moșnegi ajutați de-copii, femei cu prunci în brațe, infirmi târându-și trupurile schiloade, toți cu boccele în mână, valizii cărând în cărucioare sau roabe sau în spinare, cufere legate în pripă, așternut, boarfe, haine, se îndreptau în pelerinaj mult înspre valea de suferință a orașului, înspre gheto.
Mi-am dat seama că s-a pus în mișcare roata nenorocului lor. M-am îmbrăcat și-am grăbit la primărie. Pe drum plâns de femei, scâncet de copii, murmur de bătrâni, lacrimi și iarăși lacrimi, unele curgând șiroaie, altele uscate pe obrajii de suferință, altele prelingându-se anonim în bărbiile cărunte. „Jidovimea fusese scoasa din bârlogul ei” și hăituită, ca sălbătăciune înspre țarcul ei de poticnire.
(...)
Capacitatea de cazare era minimă. Chiar dacă camerele disponibile trebuiau să cuprindă până la 30 și mai mulți indivizi, partea cea mai mare a fost nevoită a se adăposti în coridoare, poduri, beciuri, șoproane și unde găseau refugiu de ploaie și zăpadă. De condițiile de igienă nu mai vorbesc. Lipsă de apă potabila salubră; fântânile existente insuficiente. Remarc că orașul era în suferință, două din cele trei uzine de apă fiindu-i distruse. Un miros de sudoare înăcrită, urină și fecale, de umezeală igrasioasă, a pus stăpânire pe cartier, diferențiindu-l de restul orașului. Exact mirosul concentrat al unui țarc de oi, pe întinsuri de pășune verde.”
Popovici a argumentat în față guvernatorului că deportarea evreilor ar afecta grav producția de război. El a mai cerut îngăduință față de evreii botezați (dată fiind natura misionară a bisericii), precum și a altor categorii care au servit statul român.
„Domnule guvernator, revoluția franceză care a dat omenirii dreptatea și libertatea a costat numai 11.800 victime, pe când d-ta trimiți la moarte în pragul iernii peste 50.000 suflete”, a spus atunci primarul Cernăuțiului.
Guvernatorul a acceptat inițial excluderea de la deportare a unui număr de 100-120 de evrei. Popovici a apelat la generalul Antonescu, cerând o amânare până când va găsi înlocuitori pentru evreii deportați. La trei zile după conferință, Antonescu a acceptat o excepție de până la 20 000 de persoane.
S-au eliberat „autorizații Calotescu” (după numele guvernatorului) pentru 16569 evrei și „autorizații Popovici” pentru alți 3120. Scrierea acestor liste nu s-a făcut numai pe „merit”. Mulți care nu au fost specialiști dar care au avut relațiile si banii necesari au fost adăugați pe liste în timp ce alți specialiști nu au ajuns pe ele. Pagina Wikipedia de unde preiau unele din informații susține că șpăgile au fost luate de anturajul Calotescu
În 1942 Popovici este demis în urma unei anchete.
În 1969 Traian Popovici primește titlul de „drept între popoare”. Un monument este ridicat în memoria sa la Tel Aviv.
*
Ce s-ar fi întâmplat dacă am fi avut mai mulți de Traian Popovici în România? Știm că generalul Antonescu, în ciuda faptului că se afla în fruntea unui guvern fascist, nu era cu totul indiferent la opinia societății. Deci nu este nerezonabil să credem că mai mulți evrei ar fi fost salvați.
Un exemplu în acest sens îl oferă și cazul vecinilor bulgari. Aceștia au evitat un Holocaust în teritoriul național, inclusiv datorită opoziției ferme a Bisericii Ortodoxe Bulgare. (Crime în masă s-au întâmplat, totuși, în teritoriile ocupate.)
Surse:
• Povestea unui erou român prea puţin cunoscut: Traian Popovici
