Premium
Astazi a avut loc primul episod din periculosul joc: "Hai sa ne aratam muschii". Poate totul ar ramane un incident izolat, daca marile puteri ar stii ce vor si cum vor sa actioneze in Siria, Irak, ori in Egipt. Insa, cu cat incerci sa intelegi mai multe, iti dai seama ca de fapt hazardul, ignoranta, interesele obscure si pe termen scurt tin locul "Marilor Conspiratii" sau strategiilor elaborate de marile puteri.
Amestecul de interese dintre principalii jucatori si tarile din regiunea Orientului au, fie de platit polite mai vechi (ex. : Iran - Irak, Tarile Arabe - Israel, etc), sau vor sa creeze o "Zona libera" pentru petrolul ieftin, sau pur si simplu distrugerea unor state pentru a face loc altora, sunt de fapt o serie de insiruiri de fapte care, din nefericire, nu au nicio planificare detaliata, vizionara sau ideologica... pe astea macar le poti intelege si gasi vinovatii.
Asa a fost "Principiul dominiului pozitiv" lansat de republicani, care a avut succes in Europa de Est, desigur cu acordul si participarea Rusiei, sau totalul esec in Orient prin inlaturarea lui Saddam in speranta unei democratizari rapide prin presiunea maselor in statele vecine pentru obtinerea democratiei. O strategie care se dovedise un succes in Europa a devenit un cosmar in Orient unde nici Iranul, nici Siria si nicio alta tara nu au cazut pe principiul dominoului, ci dimpotriva si-au intarit regimurile autocratice. Insa, in acest caz, s-ar putea intelege, cel putim de suprafata, strategia si aplicarea ei, sau mai bine zis, esecul acesteia pe fondul unor analogii total eronate intre cultura europeana si cea islamica cu precadere din Orient.
In schimb, astazi exista un "playground" pentru mize mici pe termen scurt, fara strategii sau ideologii, fie ele si gresite, ci mai degraba o insumare de ipocrizie, cinism, sau lipsa totala de coordonare a marilor actori. Fara a exagera, aceasta "randomizare" a actiunilor din zona poate usor sa conduca la un razboi, cel putin regional, daca nu chiar global.
Stand fata-n fata cu zeci de ambasadori, multi din Orient, am realizat cat de fragila este situatia politica si cum, din pacate, indecizia administratiei americane, pe fondul unor alegeri fara miza pentru Presedintele Obama, a condus la transformarea in cenusa a unei zone intregi de pe Glob. Iranul a incheiat acordul, dar nu a facut nimic pentru stoparea daesh, Arabia Saudita, impreuna cu Iordania si alte tari din regiune au intrat in Yemen, o alta zona de conflict cu risc ridicat pentru Europa, din punctul meu de vedere.
Insa, episodul de astazi depaseste cu mult jocul meschin, cinic, inuman al catorva tari din regiune care trag de Siria si Irak ca vulturii de 2 scheleti de bivoli pe care a mai ramas destula carne. Episodul doborarii avionului rus reprezinta doar inceputul unui joc extrem de periculos pentru intreaga lume. Am spus-o de mai multe ori ca atitudinea provocatoare a Rusiei prin zboruri efectuate la limita, sau chiar deasupra statelor membre NATO sau trimiterea submarinelor in apele teritoriale ale altor state, nu pot ramane, la infinit, fara urmari.
Reactia Turciei, in acest caz, este una justificata si normala. Survolarea teritoriului turc, fara aprobarea acestui stat, de catre avioane militare rusesti in saptamanile trecute au culminat astazi cand Turcia, ca si stat suveran, a doborat avionul rus.
Daca un eventual conflict s-ar dezvolta doar intre Rusia si Turcia, atunci cel mult, am vorbi de un conflict regional. Apartenenta Turciei la NATO face acest joc unul mult mai periculos si poate conduce la o "incaierare" in toata regula intre Rusia si NATO. Reprezentand a doua putere militara din NATO, Turcia va astepta, pe buna dreptate, implicarea si apararea sa de catre NATO, in baza Angajamentul fundamental al ţărilor membre de a "se apăra reciproc împotriva unui atac" . Si, in acest caz, unde se va ajunge?
Pentru moment, sa speram ca nimic in incercarea de-a media, ori trata ca si un episod izolat, tragedia de astazi... insa, impresia mea este ca Rusia va dori sa devina principala putere in Orient si va continua sa survoleze Turcia fara aprobare afirmandu-si si rolul de mare putere.
Cine poate sta in calea Rusiei? SUA. Insa Statele Unite, pana dupa alegeri, nu vor actiona decisiv si atunci principalul inamic al Rusiei ramane tot Turcia!! O tara care a devenit puternica din punct de vedere militar si economic, suficient pt a juca si ea un rolul de mare putere. Asa ca nu consider deloc intamplatoare aceste raiduri neautorizate, ci mai degraba incercarea Rusiei de-a transforma Turcia in jucator secundar. Trebuie spus si ca Turcia nu a avut deloc interesul exterminarii ISIS, acestia fiind destul de utili intr-o perioada pentru uciderea cu sange rece a kurzilor, care lupta pentru un stat independent.
Asa ca, in lipsa unei viziuni mai largi, ramanem cu o abordare de conflict regional intors la regulile Secolului XIX: NICIO REGULA!.
