Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme ale zilei din presa de mâine:
Ziarul Financiar:
Marea problemă economică şi socială a acestui deceniu este inegalitatea care ia diferite forme. Cea mai gravă este cea a distribuirii veniturilor.
Îngrijorată de inegalitatea în creştere, Marea Britanie a anunţat la sfârşitul lunii august o serie de măsuri menite să sporească transparenţa privitoare la plăţile primite de executivii din companii, sperând astfel să crească presiunile asupra companiilor care oferă pachete generoase de plăţi şefilor, dar limitează plăţile angajaţilor de rând. Observatorii apreciază că măsurile vor determina angajaţii să ceară majorări de salarii.
Propunerile includ un plan de a obliga toate companiile listate public să-şi facă public raportul salariilor, comparând salariile CEO-ului cu cel al angajatului de rând, cât şi cel de a crea un registru al companiilor care s-au confruntat cu opoziţia acţionarilor faţă de nivelul plăţilor oferite executivilor, potrivit New York Times.
În cea mai mare parte a Occidentului, publicul îşi exprimă o nemulţumire în creştere cu privire la ceea ce criticii spun că sunt salarii excesive pentru liderii de business. Această nemulţumire a contribuit la ascensiunea populiştilor în multe ţări, în condiţiile creşterii pronunţate a diferenţei dintre salariile angajaţilor şi cele ale executivilor. În SUA, pachetele de plăţi pentru şefii de top au avansat anul trecut, cel mai bine plătit dintre aceştia, Thomas M. Rutledge, CEO al Charter Communications, băgând în buzunar 98 mil. dolari, de 2.617 ori salariul mediu al unui muncitor american de rând.
Diferenţa nu este atât de mare în cazul Marii Britanii, însă aceasta a crescut totuşi semnificativ în ultimii ani. CEO-ul unei companii incluse în indicele FTSE 100 a băgat în buzunar de 129 de ori mai mult decât un angajat obişnuit anul trecut, în creştere de la de 45 de ori cu 20 de ani în urmă.
În aceste condiţii, guvernul britanic vrea să implementeze măsurile menţionate mai sus până în luna iunie 2018. (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Cel care vine în locul lui Ţuţuianu va trebui să gestioneze situaţia dificilă de la Apărare în contextul în care trebuie să se asigure că sunt bani atât pentru plata salariilor militarilor, dar să se ocupe şi de programul de înzestrare a Armatei.
Surse politice au declarat pentru „Adevărul“ că cele mai mari şanse pentru a-l înlocui pe Adrian Ţuţuianu le are Ion Mocioalcă, preşedintele PSD Caraş-Severin, unul dintre cei mai importanţi lideri ai partidului din teritoriu. Mocioalcă este la al cincilea mandat de parlamentar, în acest moment fiind secretarul Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor. Însă funcţia din Parlament contează mai puţin. Motivul pentru care Dragnea îl vrea pe Mocioalcă ministru ţine de răfuielile interne din PSD.
Mocioalcă a fost unul dintre susţinătorii lui Sorin Grindeanu în conflictul cu Liviu Dragnea. La moţiunea de cenzură, Mocioalcă şi alţi doi parlamentari din Caraş nu au fost prezenţi în sală, tocmai pentru a influenţa rezultatul votului. Chiar dacă apropiaţii lui Liviu Dragnea l-au considerat atunci trădător, Mocioalcă este în continuare un pion important în partid, mai ales din perspectiva aritmeticii parlamentare. În acest moment, majoritatea PSD-ALDE este pe muchie de cuţit, iar cei şapte parlamentari (cinci deputaţi şi doi senatori) de Caraş controlaţi de Mocioalcă pot înclina oricând balanţa în defavoarea PSD. (Mai multe detalii AICI)
contributors.ro:
Refuzul şi teama unei întoarceri la izolarea de dinainte de 1989, la mizeria, corupția şi mediocritatea date de perspectiva răsăriteană, şi mai ales convingerea că numai Statele Unite pot garanta libertatea şi apartenenţa Estului Europei la spaţiul civilizaţional occidental ne-au dat pentru totdeauna „busola strategică”. Poate este și o doză de naivitate aici, de idealism excesiv, dar este idealismul generației noastre, așa cum fiecare dintre generațiile anterioare îl va fi avut pe al ei. În alte epoci, mai îndepărtate, francofilii, anglofilii sau germanofilii României au avut şi ei, cu bună credinţă, marea lor opţiune strategică, dar lucrurile nu s-au terminat întotdeauna bine iar garanţiile europene nu au funcţionat. Oricum, ceea ce știm sigur este că nici generația dinaintea noastră nu a iubit Rusia. Și nici nu avea motive să o facă.
Acest refuz, aproape visceral, al restaurației lumii de inspirație rusească în regiunea noastră, indiferent de forma pe care ar putea-o lua în secolul XXI, este principalul motiv pentru care generaţia de mijloc a României este şi va rămâne proamericană, indiferent de fluctuaţiile discursive ale Casei Albe, de la un preşedinte la altul, cu care putem fi sau nu de acord. Nu înseamnă că nu suntem și proeuropeni. Dimpotrivă, ştim foarte bine că, din punct de vedere cultural și economic, America este mult mai departe de noi decât Franța, de exemplu. Dar este vorba, în primul rând, de încredere. Ancora noastră politică rămâne solid înfiptă în solul valorilor şi principiilor democraţiei liberale, pe care simbolic şi intuitiv o identificăm, cel puţin până la proba contrarie, cu puterea de garant a Statelor Unite ale Americii. Rusia a fost, în întreaga ei istorie, și va rămâne, din punct de vedere al construcției politice, sociale și culturale interne, o reflecţie a colectivismului asiatic, incompatibilă cu valorile liberale şi cu respectul pentru individ şi statul de drept, iar românii au înţeles că numai Statele Unite se pot opune voinţei Rusiei de a-şi subordona Europa de Est. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Papa Francisc se află în Columbia cu un program încărcat, pînă duminică, şi cu dorinţa de a obţine reconcilierea între populaţia columbiană şi fostele guerile comuniste. Nu este pentru prima dată cînd Papa Francisc îşi asumă misiuni diplomatice convins că religia poate avea un rol pacificator.
Papa Francisc dă un exemplu care merită tot respectul. Faţă de predecesorul său, Benedict al XVI-lea, care îşi asumase un rol strict religios, actualul suveran Pontif se interesează de problemele lumii şi încearcă să propună soluţii. El a mediat şi discuţiile dintre americani şi cubanezi, a încercat să-i facă să discute pe israelieni şi pe palestinieni, s-a dus la Cairo ca să stea de vorbă cu unul dintre şefii islamului sunit, s-a dus în Republica centrafricană ca să încurajeze reluarea dialogului dintre creştini şi musulmani.
In prezent Vaticanul încearcă să contribuie şi la calmarea situaţiei din Venezuela, mai precis să medieze dialogul dintre opoziţie şi preşedintele Maduro. Iar în noiembrie se va duce în Birmania unde a luat amploare criza legată de minoritatea rohingya. Papa Francisc a ştiut să transforme Vaticanul într-o putere diplomatică, şi mai ştie să beneficieze şi de o importantă mediatizare la fiecare turneu al său.
In Columbia el s-a deplasat cu o deviză reconciliatoare: “să facem primul pas”. Conflictul intern din această ţară durează de 53 de ani şi i-a divizat profund pe columbieni. (Mai multe detalii AICI)
